Biblioteca Naţională sub tutela Mareşalului

Viața umanității este o veşnică şi încordată luptă; o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, o luptă pentru afirmare şi pentru înălţare – aceste cuvinte ale Mareșalului Ion Antonescu, desprinse dintr-o cuvântare rostită la Radio Bucureşti la 5 noiembrie 1941, se raportează cel mai bine la situaţia României în epoca Războiului Mondial din 1939-1945.

În vara anului 1941, după declanşarea Războiului din Est la 22 iunie, chiar în toiul luptelor decisive ale Armatei Române şi ale aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941, Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o Proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul românesc moartea şi focul.

Sub tutela Mareșalului Antonescu, instituţiile statului se simţeau ca după Zidul Chinezesc. Fiindcă Domnia Sa era aspru, dar drept! Sigur că era foarte greu, era în toi cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut umanitatea…

Cu toate acestea, Conducătorul Statului şi în asemenea condiţii găsea timpul necesar pentru soluţionarea problemelor culturii noastre naţionale.

Vă propun două documente inedite de arhivă, depistate de autorul acestor rânduri în Arhiva Naţională a RM, al căror conţinut face lumină şi reconstituie tabloul general în bibliotecile Basarabiei și problemele cu care se confruntau acestea în acea perioadă.

Iar acum documentele:

20020/ CBBT 9 ianuarie 1942

Domnule Guvernator,

Referindu-ne la adresa Dvs. nr.13075/ 1941; avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că Dl. Mareşal Ion Antonescu a aprobat ca Biblioteca Centrală din Chişinău să fie repusă în drepturile pe care le-a avut înainte de ocuparea Basarabiei de către sovietici.

În acest sens, s-au dat dispozițiuni Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor cu adresa noastră

Nr.20020/ 1942.

Primiţi, vă rugăm, Domnule Guvernator încredinţarea distinsei noastre consideraţiuni.

Secretar General al Președenției Consiliului de Miniştri, Ovidiu Vlădescu

Secretarul Cabinetului, Referent N. Propopescu

Domniei Sale,

Domnului Guvernator al Basarabiei.

Sursa: ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1094, pag. 20

ROMÂNIA

ADMINISTRAŢIA BASARABIEI

DIRECTORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ȘI CULTELOR

Nr. 13075 din 2 iunie 1942

ONOR

PREŞEDENŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI

DOMNULE PREŞEDINTE,

Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă:

Biblioteca Centrală din Chişinău se bucura în statul român, conform legii publicate în Monitorul Oficial nr. 205 din 19 decembrie 1922, de privilegiul depozitului legal.

În conformitate cu această lege (anexa 1), toate editurile şi tipografiile din ţară erau obligate a-i trimite câte două exemplare din publicaţiile lor.

Ministerul Instrucţiunii, cu ordinul nr. 37316, din 23 aprilie 1923 (anexa 2) precizează acest privilegiu. În felul acesta, Biblioteca Centrală, înfiinţată în anul 1918, a luat o desvoltare însemnată contribuind într-o largă măsură, în cura de aproape un sfert de veac, la răspândirea culturii româneşti în Basarabia şi satisfăcând, totodată, toate nevoile de informaţii oficiale ale instituţiilor din provincia noastră, de la câteva mii, cifra 7000 volume fond iniţial, ajungând să posede circa jumătate milion de cărţi, reviste şi broşuri şi, de la câteva zeci de cititori pe lună, respectiv câteva sute pe an, ajungând la circa 4.000.000 cititori anual, şi clasându-se, astfel, în concertul bibliotecilor universitare a doua pe ţară (după cea din Cluj), după cum se poate dovedi cu statisticele ce le posedă.

După ocuparea vremelnică a Basarabiei, privilegiul depozitului legal al bibliotecilor a fost Reglementat din nou, prin Decretul Legii nr. 1426 din 17 mai 1941 (anexa 3), excluzându-se însă, între alte biblioteci, şi Biblioteca, care cu perseverenţă duce de multă vreme o campanie cu caracter politic, în scopul de a regrupa şi reorganiza mişcarea cuzistă în Basarabia. Este colaboratorul cel mai apropiat al Profesorului C. Tomescu, a cărui activitate politică a fost semnalată Președenției Consiliului de Miniştri, în darea de seamă de pe luna decembrie 1941.

Domnul Profesor Usatiuc este prin urmare un spirit refractar actualei aşezări politice din ţară, iar locul Dumisale la conducerea învăţământului şi ecă i s-ar deschide vaste posibilităţi de propagandă politicianistă şi de captare a elementelor de care are nevoie, în rândurile învăţătorilor şi preoţilor din Basarabia, a căror înclinaţiune către politică este prea bine cunoscută.

În sprijinul afirmaţiunilor de mai sus, se anexează un calendar cuzist, răspândit în mase de către Domnul Usatiuc, avocatul Utium etc., toţi adepţi ai profesorului Tomescu.

b) Latura politicienească a chestiunii este agravată prin aceia că Domnul Profesor Usatiuc Elinor, originar din Basarabia, reprezintă în acelaşi timp şi în forma cea mai acută, spiritul regionalist, pe care de altminteri îl indică, în mare măsură şi numele său.

Or, în împrejurările actuale, când toate tendinţele regionaliste trebuie să dispară şi toată lumea urmează să se încadreze în ideea românismului integral, numirea Domnului Usatiuc ar fi nu numai un non sens, dar chiar ar constitui o primejdie pentru realizarea programului de unificare a spiritelor şi sufletelor, urmărit de conducerea superioară a statului.

În concluzie, spiritul politicianist şi tendinţele regionaliste găsindu-și în Domnul Usatiuc un exponent calificat, socotesc că numirea D-sale este cu totul incompatibilă cu funcţiunea de mare răspundere pentru care este recomandat şi de aceia, avizul Guvernământului este net defavorabil.

Faţă de cele arătate mai sus, cu onoare vă rog să binevoiţi a ordona ca să se anuleze decizia Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor, în ceia ce priveşte pe Domnul Titus Hotnog, a cărui rămânere mai departe în funcţiune este o mare necesitate.

De altfel, această decizie a Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor este în flagrantă contrazicere cu spiritul ordinului nr. 20.784 al Preşedenţiei Consiliului, referitor la numirea funcţionarilor din Basarabia.

Dacă, potrivit spiritului acelui ordin, numirile funcţionarilor constituiesc un drept exclusiv al Guvernatorului, cu atât mai puţin se poate atribui altor organe dreptul de a-i transfera din Provincie.

Guvernatorul Basarabiei, General C.Gh. Voiculescu

Sursa: ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1094.

______________________________________________

Urmăriți-ne pe Facebook, Instagram, Telegram și YouTube

Alexandru Moraru

istoric-arhivist, publicist