INTERVIU. Președinta Comisiei juridice, Olesea Stamate: „Sunt dosare ținute pe raft de un an și jumătate, de doi ani. De aici vine cea mai mare neîncredere față de activitatea ANI”

207
0

Președinta Comisiei juridice, deputata Partidului Acțiune și Solidaritate, Olesea Stamate, a vorbit într-un interviu pentru MoldovaCurata.md despre prevederile proiectului de modificare a legislației cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, unele criticate de societatea civilă. Ea a argumentat că breșele în legislație, mai ales în ceea ce privește declararea valorii reale a bunurilor, au fost observate de experții europeni, astfel că UE a condiționat plata celei de-a doua tranșe de asistență macrofinanciară de modificările legii în această privință. Totodată, ea critică activitatea ANI și subliniază că se vor introduce prevederi care să permită demiterea conducerii Autorității, înainte de expirarea mandatului, pe motive de lipsă de performanțe.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Majoritatea modificărilor pe care le propuneți au fost criticate de societatea civilă. S-a argumentat că sunt dificil de pus în practică, sau că ar îngreuna procedurile de control, că s-ar putea crea blocaje în activitatea Autorității Naționale de Integritate. Cum răspundeți acestor critici?

Să vă dau un pic de preistorie a acestei inițiative legislative. Noi am început să muncim la ea cu vreo jumătate de an în urmă, de la o simplă necesitate de a corespunde acelui criteriu impus de Uniunea Europeană pentru plata celei de-a doua tranșe de asistență macrofinanciară. Anume – modificarea legislației cu privire la declararea averilor și intereselor, astfel încât să fie declarată și verificată valoarea reală a bunurilor, nu doar valoarea contractuală. Am pornit de la asta. Apoi ne-am întrebat ce facem cu disfuncționalitatea ANI și breșele din legislație care nu îi permit să-și exercite suficient de bine atribuțiile. Și ne-am trezit cu un proiect de lege pe 50 de pagini, care este unul complex. Și este absolut normal să fie critici. Din partea ANI, unele aspecte pot fi tratate drept neajunsuri, iar din partea societății civile, pot fi privite ca ceva nou și bun, și invers. Este bine că avem critici, pentru că ne ajută să îmbunătățim proiectul acolo unde, într-adevăr, poate am mers prea departe, poate unele chestii sunt insuficient de bine explicate sau reglementate. În următoarele una-două săptămâni vom îmbunătăți proiectul de lege votat în prima lectură, astfel încât în lectura a doua să prezentăm un proiect suficient de bun, eu nu zic cel mai bun pe care putem să-l producem, pentru că întotdeauna este loc de mai bine.

Este vorba despre proiectul elaborat atunci când erați consilieră la Președinție? Ați menționat anterior despre el în apariții publice. Acum a devenit proiectul PAS?

Da, a devenit proiectul PAS, în contextul în care procedura de promovare în Parlament este mai rapidă prin intermediul deputaților PAS, decât dacă-l promovezi de la Președinție sau de la Guvern. Trebuia să demonstrăm Uniunii Europene că îl votăm în prima lectură. Într-un fel, noi nu am îndeplinit condiționalitatea sută la sută, pentru că proiectul trebuia să fie votat în ambele lecturi până la 1 septembrie, poate chiar mai devreme, și legea să poată intra în vigoare. Dar am arătat că cel puțin există un angajament ferm din partea noastră că îl votăm și în a doua lectură, îmbunătățind textul pe parcurs.

Să înțelegem că experții europeni au atras atenția anume la această breșă în legislație care permite să nu se declare valoarea reală a bunurilor? Asta i-a pus în gardă?

Da, și este natural, deoarece acesta este unul dintre motivele pentru care ANI a eșuat în sancționarea persoanelor care declarau bunuri la prețuri derizorii. Ne amintim de mașini foarte scumpe declarate la prețuri de 500 de euro sau 10 mii de lei. ANI nu avea nicio pârghie să-i sancționeze, deoarece legea spune că se declară la valoarea cadastrală sau contractuală. Aici competențele ANI se termină. Că ar putea interveni fiscul, că ar putea intervenit procurorul și să spun că aici miroase fie a mită ascunsă, fie a evaziune fiscală – da, dar la nivelul ANI aici se epuizează subiectul. Nu mai putea face nimic. Dar toate „pietrele” erau aruncate în curtea ANI și, pe acest aspect, în mod nejustificat, pentru că ei nu aveau competențe. Ei verificau să corespundă cu ceea ce scrie în contract. Și atunci, experții europeni au venit cu această recomandare: voi trebuie să-i verificați la valoarea reală, nu putem să ne permitem să continuăm să declarăm valoarea bunurilor de care râde și un copil de clasa întâi.

Nu riscă să fie anulate toate aceste acte de constatare în judecată? Fac trimitere la părerile experților: Mariana Kalughin argumenta că contractele rămân contracte valabile, atâta timp cât nu sunt anulate de o instanță de judecată. Și atunci când va fi calculată diferența substanțială în cadrul unei proceduri de control nu va putea fi luată în considerare valoarea reală a bunului, ci doar cea contractuală.

Nu este vorba de a anula legitimitatea contractului. Din ce am discutat și cu experții europeni care au formulat aceste recomandări Republicii Moldova, atunci când se declară valoarea de piață sau valoarea reală a bunurilor, intenția nu este de a sancționa persoana pentru faptul că există o discrepanță. Interesul primar al ANI este să urmărească integritatea subiecților declarării. Cel mai mult pe ANI trebuie s-o intereseze averea versus veniturile persoanei, din momentul în care a intrat în funcția publică. Valoarea reală a bunului se ia drept punct de plecare, drept valoare de referință. De exemplu, o persoană se angajează în funcție publică și declară o mașină la valoare contractuală de 20 de mii de euro și la valoare de piață tot de 20 de mii de euro. La anul viitor valoarea de piață va scădea și este normal, e procesul de uzură. Peste un an iarăși scade, și alte bunuri noi nu mai sunt declarate, astfel, ANI nu are suspiciuni că persoana respectivă, deținând funcția publică, a încălcat regimul declarării averilor și intereselor. Dacă pe parcursul activității, persoana angajată în funcție publică declară un contract de cumpărare de 10 mii de lei, în timp ce mașina costă 30 de mii de euro, evident că ANI trebuie să înceapă o investigație. Pe noi nu ne interesează contractul, ci integritatea persoanei. Și deja ANI, în funcție de circumstanțele depistate în cadrul investigației, colaborează cu procuratura pe aspectele penale, cu organele fiscale, pe aspecte fiscale. Este un punct de pornire și nu este unicul temei pentru a sancționa persoana respectivă. Desigur, poate fi lăsată doar declararea valorii contractuale sau cadastrale și să fie pusă în sarcina inspectorului de integritate să determine o valoare de piață aproximativă, dar este o altă pondere a acestei valori atunci când subiectul însuși este impus să declare valoarea de piață, fiindcă își asumă o anumită responsabilitate.

Cum se va întâmpla asta la modul practic?

De exemplu, eu declar o mașină la valoarea contractuală de 20 de mii de lei. Fiind obligată să declar și valoarea reală, știind că voi fi verificată, credeți că voi mai putea declara că valoarea reală a acestui bun este de 20 de mii de lei? Știind că inspectorul verifică bazele de date internaționale sau că poate face o expertiză, pentru că am inclus în proiect și acest lucru – să comande o expertiză independentă, eu nu-mi voi permite să declar o valoare de piață derizorie. Astfel că voi fi nevoită să fac o cercetare, să declar valoarea de piață, ceea ce pe mine mă descurajează să închei contracte cu valoare derizorie, deoarece eu știu că voi trebui să declar și valoarea reală și va apărea discrepanța.

Și atunci vor fi impuși, indirect, să încheie contracte la valoarea reală a bunurilor? Așa credeți că se va întâmpla?

Exact. Este mai degrabă un mecanism de prevenire, nu ca un instrument pe care îl folosești la modul cel mai direct pentru sancționarea lor pentru discrepanța asta. Vă dați seama că dau cu rușinea, dau cu obrazul. Fie că declar valoarea contractuală și cea reală egale, și atunci inspectorul zice că valoarea reală este de zece ori mai mare, fie declar că valoarea contractuală e de 20 de mii de lei, iar cea reală este de 20 de mii de euro, și atunci declarația e publică și eu sunt taxată public, iar inspectorul de integritate mă întreabă de ce valoare contractuală este atât de diferită. La recomandările Băncii Mondiale, în formular urmează să fie introdusă o boxă în care să se poată scrie o justificare de ce există această discrepanță. De exemplu, apartamente la prețuri preferențiale pe care le-au primit și judecătorii, și procurorii…

Dar ideea este să aflăm cât a cheltuit subiectul declarării din veniturile sale, adică să facem diferența dintre cheltuieli și venituri. Și el declară: cheltuiala mea reală este asta, am cumpărat la preț preferențial, dar valoarea reală e mai mare.

Pentru asta și va fi boxa asta în care se indică motivele pentru o potențială discrepanță.

Și inspectorul de integritate, atunci când va face controlul, pe care valoare o va lua în considerare?

El verifică pe cât de justificată este acea explicație și poate să facă și verificări dacă în blocul respectiv au fost sau nu prețuri preferențiale. Dacă nu, îi poate solicita subiectului declarării explicații adiționale.

Și aici experții afirmă că se îngreunează activitatea inspectorilor de integritate. Vor fi nevoiți să caute date de pe piață, pe anunțuri, să discute cu cei de la companiile de construcții…

Nu neapărat. Sunt două etape ale verificării: verificarea prealabilă și ulterior se poate iniția un control. În cadrul verificării prealabile, inspectorul știe aproximativ prețurile pe zona centru sau alte zone din Chișinău. Poate, în teritoriu ar putea fi mai complicat, dar și atunci poți consulta anunțurile. Și dacă nu apare o discrepanță foarte mare, se merge mai departe la altă declarație. În cazul unei discrepanțe vădite, se inițiază controlul, în cadrul căruia se poate solicita o expertiză, se solicită explicații suplimentare de la subiect.

Va avea ANI și bani pentru a face expertize?

Este prevăzut în lege, trebuie să fie asigurată cu buget suplimentar.

Din ce resurse?

Din resursele bugetare, evident. Nu este cazul să solicităm contribuția partenerilor de dezvoltare. Dar nu cred că va fi o povară financiară foarte mare pentru ANI, nu cred că numărul de cazuri va fi foarte mare.

ANI va trebui să facă achiziții publice pentru a selecta compania care va face expertizele?

Probabil. ANI ar putea recurge la un acord cadru și să încheie un contract pe termen de un an cu o companie sau două, pentru a evita licitațiile pentru fiecare caz.

Deci, rămâne în picioare această modificare privind declararea bunurilor la preț real?

Indiscutabil. În caz contrar, nu îndeplinim condiționalitatea Uniunii Europene.

O altă modificare se referă la faptul că verificările ar putea fi extinse nu doar asupra subiecților declarării, dar și asupra altor persoane, dacă există bănuiala că unele bunuri sunt înregistrate pe numele acestora. Și această propunere a fost criticată, pentru că ar încălca niște drepturi ale persoanelor care nu sunt subiecți ai declarării. De ce să fie ele verificate?

Noi sau vrem să verificăm integritatea persoanelor vizate, sau nu vrem. Dacă nu facem această modificare, o să perpetuăm situația în care persoanele continuă să-și scrie bunurile pe socru, soacră, mamă, tată, pe copii care nu mai sunt minori, fiind de fapt beneficiari efectivi ai acestor bunuri. Am văzut multe investigații jurnalistice și ne bucurăm că măcar o breaslă din țara asta și-a făcut treaba, dacă procuratura nu și-a făcut-o. Au fost fotografiați diverși funcționari intrând și ieșind din case, apartamente unde este clar că ei locuiesc, dar find înregistrare pe numele soacrei, de exemplu, nu le poți face nimic. Avem nevoie de mecanisme care să-i ofere ANI anumite pârghii ca să poată verifica. Uite, ANI are informația că persoana X, deși declară că nu are niciun apartament, locuiește într-un apartament pe care nu-l declară, dar iese în fiecare dimineață de acolo și intră seara. ANI va putea iniția control, va solicita informația privind bunurile care îi aparțin soacrei sau persoanei despre care se suspectează că este deținătoarea oficială a acelui bun. Și se extinde verificarea asupra ei.

Și ce se va verifica în legătură cu această persoană? Dacă a avut venituri suficiente din care să procurea acest bun?

Da.

Și dacă ea demonstrează acest lucru?

De cele mai multe ori nu e cazul. Dar ipotetic vorbind, dacă demonstrează că a avut venituri, atunci, în principiu, nu poți face prea multe de la nivelul ANI. Ăsta deja e lucrul procuraturii să investigheze cine de fapt este beneficiarul efectiv al bunului – cine achită facturile, de pe contul cui sunt scoși banii pentru asta, cine a achitat ratele pentru locuință? Dar asta deja este în cadrul altei proceduri, nu în cea desfășurată de ANI. Este o prevedere care, pe de o parte, dă mai multe competențe ANI să poată extinde aria de verificare, pe de altă parte, ar avea același caracter de prevenție, de a exclude această practică privind înregistrarea bunurilor pe alte persoane. Sigur că nu este o soluție pentru toate cazurile, nu este un panaceu, fiindcă îl poate înregistra pe numele unui prieten, care nu este în categoria respectivă ce poate fi verificată. Metode de eschivare desigur că se vor găsi. Nu poți să scrii o lege perfectă și în care să descrii absolut toate situațiile, dar nici nu trebuie să fie ăsta scopul unei legi. Scopul unei legi este să creeze un cadru juridic în interiorul căruia autoritatea publică să-și poată exercita competențele în mod corespunzător. Și dacă unii „peștișori” mai scapă din plasă, este ok, asta se întâmplă peste tot, ei pot fi „prinși” prin alte mecanisme, de către alte instituții. Te concentrezi pe lucrurile cele mai importante.

Dar doamna prim-ministru, Natalia Gavriliță, ar fi trebui să declare casa în care locuiește?

Conform legii, în versiunea actuală, nu.

De ce? Pentru că, dacă înțeleg corect, în lege scrie că trebuie declarate și bunurile pe care le folosești, chiar dacă nu sunt oficial înregistrate pe numele tău.

În cazul în care există un contrat de folosință, proprietate, și așa mai departe…

Deci, doar în cazul în care există un contract?

Strict juridic, articolul respectiv îți permite să nu declari. Eu, de exemplu, ca să evit o asemenea situație, pentru că mă aflu, probabil într-o situație similară cu doamna prim-ministru – eu cu familia mea locuiesc în casa care aparține părinților mei, noi locuim acolo de mulți ani, dar nu am niciun drept de proprietate asupra casei, și ca să evit asemenea interpretări, în formular am indicat că proprietar este tatăl meu, iar beneficiar efectiv sunt eu. Eu nu am niciun contract cu tatăl meu pentru folosirea bunului respectiv, noi pur și simplu, locuim acolo. Dacă era să iau strict prevederile legale, eu nu trebuie să-l declar. Dar m-am asigurat, pentru că toată lumea știe că eu locuiesc acolo, voi fi fotografiată de jurnaliști etc… Am găsit pentru mine soluția respectivă. Doamna prim-ministru nu că nu a înțeles, dar probabil că nu a văzut această portiță. Eu sunt sigură că nu a fost cu rea intenție, ea citind legea stricto-senso, știind că nu are un contract asupra acestui bun, a zis că nu trebuie să-l declare. Și, conform legii, ea nu trebuie să-l declare.

Urmează să dăm o claritate acelui articol. Noi asta încă nu am prevăzut în proiectul de lege, dar urmează să reglementăm. Nu știu exact care e formula cea mai potrivită, dar ar trebui să le dea de înțeles subiecților declarării că și în lipsa unui contract, ei pot declara. Pentru mulți nu este clar.

O altă problemă semnalată de aleșii locali este faptul că pentru orice situație de conflict de interese, despre care spuneau ei că era imposibil de evitat – lume puțină în sate, puțini acceptă unele funcții în primării, în consilii, pentru salarii destul de mici – astfel că ajung să apară aceste conflicte de interese, pentru care ANI solicită demiterea din funcție. Propuneți să nu se aplice imediat o asemenea sancțiune. Ce sancțiuni ar putea fi aplicate?

Îi oferim discreție inspectorului de integritate să aplice sancțiunea proporțional gravității faptei. În cazurile de conflicte de interese minore, și sunt descrise în proiect anumite criterii – care nu au prejudiciat imaginea sau interesele publice – se aplică avertisment.

Ce înseamnă avertismentul ăsta?

Se atenționează persoana respectivă că există un conflict de interese și i se dă termen să-l soluționeze. Înțeleg că asta nu este formula perfectă, pentru că și primarii PAS s-au confruntat cu situații aduse la absurd, în care contabilul-șef din primărie lucrează acolo de 20 de ani, iar primarul nou ales este în relație de rudenie cu el. Și ca să evite un conflict de interese nu au altă soluție decât să-și dea demisia, fie contabilul-șef, fie primarul. Și în localități nu este o piață de muncă atât de diversă încât să-ți părăsești funcția și să te duci în alta, dar apare și întrebarea de unde iei pe altul în loc, dacă vorbim de contabil-șef.

Dar după acest avertisment, persoana ce face? Oricum cineva trebuie să plece din funcție?

ANI îi poate oferi o altă soluție, pentru a fi evitate circumstanțele în care apare conflictul de interese, precum semnarea unor acte. Dar s-ar putea să fie situații în care nu poți evita conflictele de interese. Mai propunem ca atunci când persoana se adresează la ANI cu o solicitare de clarificare, pentru a înțelege dacă este sau nu conflict de interese, în cazul în care ANI nu-i oferă un răspuns în termen de 30 de zile sau îi oferă un răspuns evaziv, cum s-a întâmplat în cazul mai multor primari, atunci, ulterior, ANI să nu mai aibă dreptul să sancționeze persoana respectivă pentru acest conflict de interese declarat.

Rămâne Consiliul de Integritate în componența ANI? Am văzut critici la adresa activității acestuia din partea societății civile, a conducerii ANI, a unor experți internaționali. În proiectul PAS am văzut, totodată, că se dorește fortificarea atribuțiilor acestuia.

Noi am avut două opțiuni când lucram la proiectul de lege. Prima opțiune, susținută de majoritatea colegilor cu care am lucrat la proiect, era de lichidare a acestui Consiliu, ar fi fost mai multe argumente să-l lichidezi, decât să-l menții. Dar, parcurgând proiectul de lege articol cu articol, am descoperit mai multe competențe ale Consiliului care ar rămâne neacoperite, pe care nu le poate îndeplini altcineva. Cine ar verifica declarațiile de avere și interese ale conducerii ANI sau ale inspectorilor de integritate? Parlamentul – nu, președinția –nu, nu au competențe. În cazul în care conducerea ANI admite încălcări disciplinare, cine le examinează? Anumite chestii ar fi devenit mult prea neclare și complicate și de aceea am zis să-i mai dăm o șansă acestui Consiliu, încercând să-l fortificăm, să echilibrăm competențele între conducerea ANI și CI, și dacă, după intrarea în vigoare a legii, lucrurile nu se schimbă și CI rămâne a fi nefuncțional, există același conflict între conducerea ANI și CI, atunci nu ne rămâne decât să-l lichidăm și să ne gândim cui oferim aceste competențe ce rămân neacoperite.

Și, mai mult decât atât, deși nu e prevăzut în proiectul de lege, cred că membrii CI trebuie să fie remunerați pentru activitatea pe care o desfășoară. Ei nu sunt motivați, fac voluntariat, dar până la o etapă…

Mai propuneți ca Parlamentul să desemneze doi reprezentanți în cadrul Consiliului de Integritate, față de unul în prezent, și un membru să fie desemnat și de președinție. Astfel s-a vorbit despre o eventuală politizare a Consiliului de Integritate, cel puțin în actuala situație politică, în care avem un singur partid ce deține majoritatea parlamentară, iar la președinție – fondatoarea acestui partid.

Înțeleg că lucrurile arată pe hârtie într-un anumit fel și întrebările sunt absolut justificate. Interesul nostru este să facem acest Consiliu funcțional și să echilibrăm componența acestuia, astfel încât să aducem persoane noi care să pornească activitatea în acest Consiliu. Dacă este vorba de politizare? Da, pe hârtie ar putea să arate anume așa…

La modul practic, de fapt…

Eu chiar vorbesc de deciziile pe hârtie, fiindcă, ținând cont de conjunctura actuală din Parlament și președinție, cumva este logic că vor fi desemnați candidații considerați potriviți de către partidul aflat la guvernare. Dar dacă o să urmăriți procesul sau etapele numirilor făcute de PAS în diverse instituții, se observă ușor că nu este vorba despre numirea unor persoane loiale, pe criterii politice, a unor persoane afiliate, apropiate partidului. Vă dau ca exemplu propunerea celor cinci membri din partea PAS pentru Comisia Electorală Centrală. Au fost selectați candidați care sunt profesioniști în domeniul electoral. Poate o persoană este mai apropiată de PAS, dar în rest candidații nu au nicio treabă cu PAS.

Dar există bănuiala rezonabilă că aceste persoane ar putea lucra în interesele partidului care i-a trimis acolo, mă refer și la CEC, și la CI.

Garanțiile legale de independență ale membrilor acestor instituții nu se schimbă. Odată numiți în funcție, ei sunt absolut independenți, ține doar de ei să-și ducă mandatele în mod independent. Noi am văzut suficiente persoane numite prin concursuri publice, transparente sau mai puțin obiective, de multe ori, care odată intrați în funcții, au slujit foarte bine persoanelor care erau la guvernare. Depinde foarte mult de persoana care este numită în funcție. Interesul nostru este să numim profesioniști acolo și persoane față de care există suficientă încredere că ele își vor menține independența și verticalitatea, indiferent de cine va veni la guvernare.

Rămâne să vedem cum vor evolua lucrurile. Pe final, cum ați aprecia activitatea ANI, dacă ați putea să dați o notă? Amintim că după acea reformă, din 2016, când s-a trecut de la Comisia Națională de Integritate la Autoritatea Națională de Integritate, lucrurile s-au pornit mai greu. Acum vedem niște comunicări aproape zilnice din partea ANI referitoare la diverse acte de constatare. Unii, însă, atrag atenția că nu avem, totuși, acele cazuri mari de rezonanță.

Deoarece am lucrat la acest proiect de lege, am văzut destul de bine breșele care nu i-au permis Autorității să-și exercite pe deplin competențele așa cum ar dori-o cetățenii, așa cum ar vedea-o publicul. Deci, există o mică explicație în privința incapacității ANI de a-și exercita corespunzător atribuțiile. Însă, nu ține în toate cazurile, fiindcă din păcate sunt dosare care sunt pe raft de un an și jumătate, de doi ani, dosare în care probabil nu ar fi nevoie de aceste modificări legislative ca să poată fi întreprinse măsuri în privința acestor persoane. Și cu legislația în vigoare este posibilă sancționarea lor. Dar aceste dosare sunt ținute pe raft. Și de aici cred că vine cea mai mare neîncredere față de activitatea ANI. Deci, există o tendință de a da preferințe – pe ăștia îi atingem, iar pe ăștia nu-i atingem.

Pe criterii politice sau de altă natură?

Asta rămâne să ne spună conducerea ANI, care sunt criteriile de a ține un dosar pe raft.

I-ați întrebat pe ei de ce se întâmplă asta?

Nu au zis niciodată deschis că, uite, le ținem pe raft, dar că se lucrează la ele. Bine, dar un an și jumătate?

Despre ce dosare vorbiți? Presa știe despre procedura de control pe numele fostului președinte, Igor Dodon, care durează de mai mult de un an…

Ăsta este un exemplu. Și pe cineva dintre procurorii generali adjuncți îmi pare că este un dosar care, dacă nu greșesc, de vreun an și jumătate, se prăfuiește pe rafturile ANI. Și mai sunt. Poftim, explicați, care este motivul? De ce? Nu se spune niciodată. Evident că nu vor spune că îl ținem din motivul că avem comanda să-l ținem, dar că sunt proceduri, că e complicat, că am solicitat informații și nu ni s-a oferit la timp. Tot felul de explicații… Dar este evident că în anumite cazuri acestea nu țin.

Conducerea ANI mai are puțin din mandat…

Da, anul viitor cred că îi expiră mandatul. Dar una dintre prevederile despre care nu am discutat este introducerea anumitor temeiuri adiționale de eliberare din funcție a conducerii ANI, care urmează logica celorlalte modificări pe care le facem în legislație, referitoare la procurorul general, la directorul Centrului Național Anticorupție, la instituțiile care se află sub control parlamentar – introducerea unor criterii ce țin de performanță. Atunci când performanța este nesatisfăcătoare, directorul instituției să poată fi demis din funcție. Eu susțin cu tărie această necesitate, deoarece noi continuăm să plătim din bani publici oameni care nu fac nimic. Dat fiind faptul că nu au încălcat legea penală sau nu au admis vreun conflict de interese, nu pot fi demiși din aceste funcții pe durata mandatului.

Deci, aveți în vedere demiterea înainte de termen a conducerii ANI?

Ăsta este rolul Consiliului de Integritate – să facă o evaluare a activității, să constate dacă este satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare și, în funcție de constatări, să înainteze președintelui Republicii Moldova propunerea pentru eventuala eliberare din funcție.

Dar mai întâi trebuie modificată legislația.

Da, această prevedere se regăsește în acest proiect.

Pe când îl vedem votat în a doua lectură?

Până la sfârșitul lunii septembrie. Săptămânile ce urmează vom mai lucra la el, vom introduce unele recomandări formulate în cadrul dezbaterilor publice, avizele pe care le-am primit. Cel mai probabil, vom mai avea încă o dezbatere deja pe varianta actualizată a proiectului. Ulterior îl vom vota în lectura a doua.

Vă mulțumim!

Autor: Natalia Zaharescu

Acest material apare cu suportul Fundației Soros-Moldova. Fundația nu intervine în politica editorială a redacției.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here