Prietenul din copilărie, cea mai mare avuţie

Au învăţat în aceeaşi grupă toţi trei. Erau nedespărţiţi la ore şi la petrecerile studenţeşti care se organizau la cămin şi în cadrul facultăţii. Toţi colegii credeau că Vlad se va căsători cu Catinca deoarece se potriveau de minune, dar el a ales-o pe Elena.

Elena era al patrulea copil şi unica fiică în familia Ursu de prin părţile Unghenilor. Fraţii mai mari aveau prietenii lor, jocurile lor, când a venit pe lume micuţa. La început se uitau la ea ca la o păpuşă, când a crescut şi voia să li se alăture la joacă, nu o acceptau. Aşa că Elena şi-a petrecut copilăria aproape în singurătate, părinţii fiind mereu ocupaţi la serviciu. Şi această copilărie, mai mult fără supraveghere, a făcut-o mai băieţoasă.

Catinca şi Vlad

Catinca şi Vlad au crescut în aceeaşi mahala, într-un sat de la nordul republicii. Ambii proveneau din familii de plugari şi au avut reuşită bună la şcoală. Vlad, la fel ca Elena, a crescut mai mult de unul singur, pentru că nu avea nici fraţi şi nici surori. Părinţii săi, vara, erau ocupaţi mereu cu muncile câmpului, iar iarna – cu treburile gospodăreşti.

Însă copilăria lui Vlad a fost total diferită de cea a Elenei. Dacă primii ani de viaţă ai Elenei s-au derulat în concordanţă cu nişte precepte pedagogice, încurajată încă de la grădiniţă să citească, să meargă la şcoala de muzică, Vlad era lăsat să pască bobocii, uitând de ei şi hoinărind pe drumurile satului cu alţi copii de vârsta lui. Părinţii nu l-au îndemnat la lectură ori să ia lecţii de pian.

Spre deosebire de cei doi, Catinca a fost înconjurată de două surori mai mari şi două mai mici. Atunci când era îndărătnică, mama o pedepsea şi tot mama era în preajmă în momentele mai dificile pentru a-i oferi dragoste şi mângâiere. Poate de aceea Catinca avea întotdeauna linişte sufletească şi era mult mai calmă decât prietena ei, Elena.

La facultate

Dumnezeu a rânduit ca între aceste trei suflete să se lege o frumoasă prietenie la facultate. Pe timpuri, în lunile de toamnă, studenţii plecau să dea o mână de ajutor gospodăriilor agricole la strânsul roadei. Anume în această perioadă, în anul întâi, Elena s-a apropiat de Catinca şi de Vlad, care erau mereu împreună. Au fost primii colegi cu care a făcut cunoştinţă.

Fată vioaie, frumoasă, inteligentă, cu un remarcabil simţ al umorului, îl făcea pe Vlad să roşească de fiecare dată când se întâlneau. Băiatul, la acea vreme, era serios, retras şi foarte timid în prezenţa fetelor. Excepţie făcea doar Catinca, cu care se cunoşteau de mici.

Anii treceau şi prietenia celor trei se consolida. În anul V, Vlad a devenit foarte ataşat de Elena, iar peste câteva luni s-a îndrăgostit. În pofida contrastului dintre felul cum înţelegeau să-şi trăiască viaţa, către sfârşitul studiilor Vlad a cerut-o pe Elena în căsătorie. Văzând mai bine cum stau lucrurile, Catinca i-a zis atunci: „Vlad, nu te supăra, dar vreau să-ţi spun că faci o greşeală. Elena e o prietenă bună, dar nu este perechea ta. Veţi fi, poate, un cuplu, dar niciodată suflete-pereche”.

Vlad n-a ţinut cont de sfatul prietenei şi, după examenele de licenţă, şi-a invitat colegii la nuntă. Aceştia au căscat gurile a mirare, deoarece aşteptau ca Vlad să se căsătorească cu Catinca, care a manifestat întotdeauna mai multă înţelegere faţă de el decât Elena. Peste o lună, şi Catinca s-a măritat cu Andrei, un băiat din acelaşi an.

O căsnicie destrămată

După absolvirea facultăţii, cele două cupluri au rămas în capitală. Toţi trei lucrau la acelaşi spital. Duminicile şi sărbătorile le petreceau împreună, fiecare arătându-se încântat de această prietenie. Şi dacă în familia Catincăi lucrurile mergeau ca la carte, căminul lui Vlad, după cinci ani, a început să scârțâie.

În compania prietenilor se prefăceau că trăiesc cele mai fericite momente, în realitate însă dezacordurile dintre cei doi luau amploare. Dragostea care i-a animat la începutul căsătoriei s-a spulberat repede. Nici venirea pe lume a celor doi copii nu a putut cimenta căsnicia, devenită în scurt timp pur formală.

Frumoasă şi elegantă şi după ce a născut, Elena s-a implicat în mai multe proiecte sociale. Aceasta a ajutat-o să capete şi mai multă încredere în sine şi să devină, în scurt timp, o persoană importantă, solicitată mereu în diverse activităţi. În jurul ei roiau bărbaţi cu funcţii înalte. Firește, Vlad nu putea privi cu indiferență la toate acestea. A devenit gelos. Îi controla pe ascuns telefonul. Descoperi câteva numere inexplicabile, care l-au pus pe gânduri…

Se simțea rănit. Încerca să controleze orice mișcare a soției. Atunci când venea prea târziu acasă, o întâmpina furios cu vorbe de felul: „De unde vii la ora asta? Te-am căutat la serviciu și nu erai…”. Elena, plină de voie bună, se prefăcea că plouă și-l cucerea zâmbindu-i cu un farmec dulce.

Dar toate au mers așa până la un timp, până când în jurul relației lor s-a format un cerc vicios greu de stăpânit. Zvonurile despre legăturile ei amoroase cu un viceministru s-au adeverit. Vlad a surprins-o intrând în hotel cu amantul. N-a mai avut nevoie de alte argumente. Chiar în acel moment a luat decizia de a trăi separat de ea şi de copii. O făcea după zece ani de căsnicie cu scârț. Elena nu s-a întristat. I-a spus că aștepta demult momentul acesta, demult își dorea să devină liberă în toată puterea cuvântului, să facă ce vrea şi când vrea. Oficial însă nu au divorţat. Amândoi au fost de acord să-şi respecte îndatoririle părinteşti.

Vlad se retrage la vilă

Din economiile pe care le făcea, Vlad a cumpărat o vilă modestă în preajma Chişinăului şi s-a retras acolo. La început se prefăcea că nu-i mai pasă de Elena şi că nici nu vrea să audă de ea. Se schimba însă la faţă ori de câte ori cineva dintre cunoscuţi îi spunea că a văzut-o pe undeva ţinându-se de mână cu viceministrul. Au început să-l macine gânduri negre. Prea multă durere și tristețe îl copleșise, așa încât i se părea că nu mai poate face față situației.

Dorința de a-și încheia socotelile cu viața devenea tot mai frecventă. Şi dacă nu i-ar fi intuit Catinca gândurile negre, le-ar fi dus la realizare. Prietena din copilărie l-a ascultat, l-a înțeles şi i-a adus raza de alinare în singurătatea lui. „Sunt slab de înger, Catinca”, i-a spus el. „Tu nu ești slab și nici nebun. Dimpotrivă, ești un bărbat puternic. Nu uita că timpul e cel mai bun doctor. Vei vedea că durerea o să-ți treacă. Numai să nu te împingă păcatul să apelezi la droguri sau alcool! Fii bărbat optimist, ai răbdare, dragul meu prieten!”.

Sprijinit de Catinca, Vlad a putut depăși această încercare. Fericit și mulțumit își vedea de muncă, duminicile mergea la biserică, iar după-masă se întâlnea cu familia Catincăi.

Și tocmai când i se păru că a scos-o definitiv din suflet pe Elena, într-o duminică, după vreo şapte ani de la despărţirea lor, s-a trezit cu ea în prag. Amândoi erau emoţionaţi. Ea încerca să-şi stăpânească plânsul. Avea multe de spus şi nu ştia cum să înceapă. După un oftat adânc, rosti: „Ai putea să mă ierţi?”. „Te-am iertat demult”, i-a răspuns Vlad liniştit. Şi ea a prins a-i spune printre sughiţuri că, din ceasul din care s-au despărţit, a suferit mult, că aventura ei cu viceministrul a fost o nebunie şi că nu mai vrea să se gândească la trecut, că ar vrea să înceapă o viaţă nouă, să restabilească legătura care mai poate deveni puternică, durabilă..

Elena i-a scuipat în suflet

Spre seară, Elena a plecat, spunându-i că, peste o săptămână după ce se va întoarce din deplasare, va veni să locuiască, împreună cu copiii, la vilă. În noaptea aceea, Vlad n-a închis un ochi. Îşi făcea tot felul de planuri, visa la zilele fericite ce urmau să vină. A trecut o săptămână, au trecut două şi Elena nu a mai venit. S-a dus Vlad la ea. În loc de îmbrăţişările calde pe care le aştepta, Elena i-a scuipat în suflet: „Prostule, chiar m-ai crezut. Oare nu ai înţeles că nu te-am iubit niciodată?! Omul cu care trăiesc m-a făcut cu adevărat fericită”.

Distrus, Vlad s-a dus la Catinca. Le-a povestit şi prietenilor întâmplarea. Aceştia l-au consolat, zicându-i: „O să o uiţi şi pe aceasta, aşa cum se uită toate cu vremea. Câtă lume trece prin nenorociri şi mai cumplite. Alung-o şi tu din gând, găseşte-ţi pe altcineva şi vei trăi o nouă iubire”.

Dar n-a fost să fie. Sincer şi onest, Vlad, care s-a fript odată cu ciorbă, a tot suflat şi în iaurt. A divorțat și a ales să trăiască cu florile şi orătăniile de la vila lui. În adâncul sufetului vreo cinci ani a mai așteptat-o pe Elena, crezând într-o minune. Și dacă a văzut că minunea nu se săvârșește, a scos-o din suflet pentru totdeauna.

Cu copiii ține legătura. Amândoi muncesc în America. Și-a făcut prieteni noi, dar a ajuns la concluzia că nimic nu se compară cu prietenia veche pe care o are cu Catinca. La un pahar de vorbă și unul de vin, Vlad i s-a confesat: „Din primii ani de căsătorie cu Elena, am înțeles că am făcut alegerea greșit. Au avut dreptate colegii noștri care așteptau ca tu să-mi devii soție…”.

Cu fața luminată de zâmbet, Catinca i-a răspuns: „Dar eu cred că așa ne-a fost scris. Important e că prietenia noastră s-a cimentat, că avem posibilitatea să petrecem mult timp împreună, că am trăit împreună multe momente de neuitat, ne-am creat atâtea amintiri frumoase. Bine a zis cine a zis că prietenul din copilărie e cea mai mare avuție. Domnul să ne ajute să ne oferim încredere și sprijin în continuare”.