Sinești, satul cu stație de epurare și o mahala fără apă (FOTO)

Am fost la Sinești, raionul Ungheni, pentru a afla cum o duc oamenii în localitatea de unde izvorăște râul Ichel. Acolo există un izvor cu apă bună de care depind cele 50 de gospodării care se află pe culmea unui deal unde timpul parcă s-a oprit în loc. Izvoarele sunt atât de adânci încât oamenii nu-și permit să-și sape singuri fântâni.

Acolo unde se termină lumea începe mahalaua din dealul Sinești. Mai departe e pădurea din care-și începe cursul râul Ichel. Ca să ajungi la periferia localității, de la primărie mergi în sus vreo doi kilometri. Treci prin vechea așezare a satului, distrusă de alunecările de teren din 1974, care astăzi e acoperită aproape complet cu păduri.

După calamitatea naturală, unii și-au construit case în satul nou-creat, alții au plecat din Sinești sau au decedat, lăsându-și pământurile în sălbăticie, iar cei mai devotați locului au rămas să trăiască tot acolo, pe deal. Deplasându-ne în cartierul mărginaș, de departe, printre copaci, zărim o casă unde locuiesc doi bătrâni care au împlinit recent 61 de ani de căsnicie, aflu de la primarul Iurie Țăruș.

Miros îmbietor de flori de câmp

Întâlnesc o femeie care se întoarce de la strâns flori de tei. Stă la taclale cu alte două femei și cu un bărbat. Oamenii confirmă că „pe deal nu-i apeduct. Numai pe vale este apeduct”. Voios, bărbatul ne îndrumă să mergem la izvorul râului Ichel. „Izvorul e curat și frumos. Ichelul pornește de la izvorul unde o să vă duceți acum, de la Sinești, și ajunge până la Nistru”, spune Anatolie Ciubotaru.

Este un relief deluros, cu o floră bogată, cum rar mi-a fost dat să văd. E raiul botaniștilor sau, pur și simplu, al oamenilor pasionați de flora spontană și de explozia de culoare. Cred că în zonă pot fi organizate drumeții pentru iubitorii de natură.

Nenea Petru care are 71 de ani ne însoțește până la izvor. Câinele își urmează stăpânul. Are casa foarte aproape de izvor. Tot acolo au locuit și părinții săi. „Tot dealul cară apă de la izvor. Apa e gustoasă. Vin cu butoaie de plastic, de 300 de litri, pe care le cară cu căruța”, povestește nea Petru. Văd pe drumul îngust urme de cai, semn că pe aici au trecut localnicii după apă. Bătrânul își amintește că pe timpuri izvorul era puternic.

Am ajuns la izvorul amenajat astfel încât oamenii să-și poată lua apă de băut. Din cauza secetei, apa n-ajunge până la țeava de scurgere. „Fântâna era plină, dar oamenii iau apă și a mai scăzut. De aici se duce devale. Este țeavă în fântână. Dacă n-ar lua lumea apă – ea ar curge permanent. Aici e începutul râului Ichel. În vale, în pădure, mai sunt câteva izvoare dar nu-s așa puternice ca acesta”, spune nea Petru.

„Suntem mai aproape de soare și codru”

Și, osteniți, vin oameni de la coasă, unii pe jos, alții în căruța plină cu fân, trasă de cai. La întoarcerea de la izvor, întâlnesc doi bărbați, unul dintre ei are un buchet mare de pojarniță „pentru ceai”. Pentru a trage apă în deal, ei spun că „le trebuie un sac de bani”. Deși o duc greu, nu vor să se mute mai aproape de civilizație. „Nimeni nu se duce de aici, deoarece suntem mai aproape de soare și codru. Veniți și faceți-vă o vilă aici!”, ne îndeamnă Gheorghe. Un hectar de pământ arabil costă 10.000 de lei. „E ieftin pământul. Pentru construcții e un pic mai scump”, afirmă primarul.

„La Chișinău e plin de gaze. Eu când vin, stau jumătate de zi și mă doare capul. Aici te odihnești. Am fost dimineață la cosit în pădure. Era miros de flori de tei și flori de câmp. Așa aer nu găsești în altă parte. Să-l poți vinde aerul ăsta!”, adaugă Gheorghe.

Îl văd pe Constantin în curtea casei și-l chem la poartă să vorbim. „Ichelul începe de aici, mama îmi povestea. Chiar mă pregăteam să aduc calul și să mă duc după apă. De opt ani aduc apă de la izvor. Iarna pe omăt fac pârtie pentru a putea merge cu căruța. Folosesc apa pentru băut, spălat. Fântâna care se află la o distanță de 20 de metri de casă a secat. Apa de la izvor îi bună, au dat analize la laborator”, spune Constantin.

„Eu le-aș trage apă la oamenii ăștia, dar cum?! Nu-i posibil. Tehnic nu-i posibil. Sunt 50 de case împrăștiate. E departe și e costisitor. E deal. Cine va fora o sondă de un milion de lei pentru câțiva oameni? Nu-i rațional. Îi ajutăm cum putem. Vrem să le punem iluminare stradală. Nu se dau duși de pe deal”, susține Iurie Țăruș, primar de Sinești.

Opt lei pentru canalizare

Ne îndreptăm spre satul din vale. Staționăm la stația de epurare de tip închis, construită după metoda biologică. Apa tehnică de la stația de epurare se revarsă în râul Cula. Dacă e secetă, „apa prelucrată se duce deodată în pământ”, susține Țăruș.

Pe drum discut cu un bătrân care spune că are apeduct și canalizare. Nu-și udă grădina cu apa de la apeduct deoarece are sare și ar distruge solul. Iar pentru a face economie, bătrânul își adapă animalele cu apa adusă de la fântâna de la poartă.

Susținuți de Fondul Ecologic Național (FEN) și prin contribuția proprie, locuitorii din Sinești și-au asigurat dreptul la apă și sanitație. Jumătate dintre localnici sunt conectați la sistemul de canalizare din sat. În Sinești există apeduct din anul 2013, iar din anul 2019 satul are sistem de canalizare și stație de epurare. Fiecare gospodărie plătește lunar câte 14 lei pentru apă potabilă și câte opt lei pentru canalizare. Localnicii achită taxa, fără datorii. Dacă la apeduct s-au conectat majoritatea locuitorilor din partea de jos a satului, atunci la sistemul de canalizare – doar 50% dintre gospodari.

150 de gospodării protejează mediul

Potrivit primarului de Sinești, Iurie Țăruș, din 380 de gospodării 300 beneficiază de apeduct. Și aproximativ 150 din aceste 300 de case au sistem de canalizare. La apeduct nu-s conectate 50 de case aflate pe deal. „Alții se conectează pe parcurs – când înțeleg ce înseamnă condițiile de viață mai bune”, declară Iurie Țăruș.

Sistemul de canalizare a costat șapte milioane de lei. Fiecare gospodărie a contribuit cu două mii de lei pentru canalizare și cu 1.500 de lei pentru apeduct. Pentru sistemul de canalizare și stația de epurare s-au adunat bani de la Consiliul Raional Ungheni, Primăria Sinești, oameni de afaceri din Italia și Fondul Ecologic Național.

„Contribuția de 15% din valoarea proiectului a fost acoperită de localnici, oameni de afaceri din Italia care au dat 200.000 de lei și autoritățile publice locale. Restul banilor au fost oferiți de FEN”, menționează primarul Iurie Țăruș.

Spre deosebire de alte localități care fac față cu greu cheltuielilor legate de administrarea stației de epurare, întreprinderea din satul Sinești are venituri din această activitate. „Cheltuielile stației de epurare se acoperă din abonamente. Și venit avem. Avem patru angajați. Alții se plâng că n-au bani, dau din bugetul primăriei. Noi niciodată nu am dat. Pe lună se acumulează 10.000 de lei”, afirmă primarul Țăruș.

Aflăm de la primar că majoritatea tinerilor sunt plecați la muncă în Germania și Marea Britanie. Locuitorii se hrănesc din lucrarea pământului, creșterea animalelor și a păsărilor. Unii au atelier de tâmplărie, prisacă și alte meșteșuguri necesare în localitățile rurale. Satul Sinești are aproximativ 600 de hectare de păduri. În Sinești locuiesc 1.300 de persoane. La gimnaziul cu o capacitate de 450 de locuri învață 90 de elevi. Grădinița este frecventată de 55 de copii.

În Republica Moldova, doar 53% din populație este conectată la apeduct, iar în ceea ce privește stațiile de epurare situația este și mai gravă: doar 23% au acces la rețele de canalizare, conform Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.