Pierderea și câștigul Eugeniei

Eugenia nu avea nici 17 ani când a cerut-o Marin în căsătorie. S-a măritat pentru că aşa au vrut părinţii. Se temeau să nu rămână nemăritată, căci mai veneau încă patru fete din urmă. Ziceau: „Fata trebuie măritată când este întrebată că, dacă îi trece vremea, rămâne fată bătrână”. Şi au măritat-o fără voia ei.

Eugenia nu l-a iubit niciodată pe Marin. Dar viaţa lor a curs liniştit cât au fost împreună, cu multă dragoste pentru cele două fetiţe – Lina şi Magda – care veniseră ca nişte raze de lumină peste zilele ei cenuşii. Când a hotărât să plece în Italia, fetele aveau 12 şi 13 ani. Cu sufletul pustiit şi inima strânsă, le-a lăsat în grija lui Marin.

Adevărata dragoste o aştepta în Italia

E ştiut că printre străini nimeni nu te aşteaptă, nimeni nu te mângâie. Dar Eugeniei i-a mers. La câteva luni, şi-a întâlnit adevărata dragoste într-un orăşel din nordul Italiei. Dumnezeu i-a scos în cale un bărbat înalt şi subţire, din Craiova. Omul s-a dovedit a fi cu bună creştere şi cu înţelepciune. Era de-o seamă cu Eugenia şi nu fusese căsătorit niciodată.

Și zilele au prins a se perinda pentru amândoi cu căldură şi speranță în bine. Însoţită de Dragoş, Eugenia a văzut toate minunile Italiei, a asistat la Spectacolul Frumuseții, vizitând Vaticanul, orașele Roma, Florența, Milano, Catania, Veneția. Dar locurile încântătoare, încărcate de istorie, dragostea ce i-o oferea Dragoș nu au făcut-o să uite de toate pe lume și nici de cei de acasă. Le trimitea lună de lună bani, comunica cu ei la telefon.

Marin se dă în vârtejul plăcerilor

În acel colţ de sat, unde locuia Marin cu fiicele sale, aproape toate femeile plecaseră peste hotare. Marin, ademenit de alţi „holtei” de teapa lui, s-a dat în vârtejul plăcerilor cu femei din satul vecin, lăsând fiicele mai mult de capul lor. Aşa s-a scurs un an, al doilea, al treilea. Paharul a devenit grija lui zilnică. Nu îi păsa cum învaţă fetele, ce fac după lecţii.

Iar fetele îşi vedeau de ale lor, la fel ca ceilalţi colegi, cu unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare (astfel de copii erau vreo 20 în clasă). Se adunau după ore ba la un coleg, ba la altul. La început, priveau filme, se jucau la calculator, spuneau bancuri. Însă în vacanţa mare „şezătorile” lor şi-au schimbat puţin câte puţin decorul. Într-o seară, cineva a cumpărat bere, apoi, altcineva – lichior şi tot aşa. Băieţii au prins a cumpăra votcă. Şi, încet-încet, zile şi nopţi gaşca din cinci băieţi şi cinci fete se scălda în fum de ţigară, băutură şi destrăbălare.

Lina și cu Vasile, colegul ei de bancă, când se duceau la aceste chefuri, nu consumau alcool şi nici nu fumau. În momentul când sora ei şi celelalte fete se retrăgeau în camerele alăturate cu băieţii, ea se lipea tremurând de Vasile şi zicea: „Doamne, mi-i teamă că o s-o termine rău colegele noastre. Îmi fac griji pentru sora mea, care nu vrea să mă asculte…”.

Magda cu încă trei colege rămân însărcinate

A avut dreptate Lina. Fetele au plătit scump pentru acea vară de distracţii. La începutul anului şcolar, au înţeles că sunt însărcinate. La şcoală erau palide, absente la tot ce vorbea profesorul. Despre neaşteptata noutate ştiau doar cei din gaşcă. Nimeni nu a suflat o vorbă nimănui. Mircea, băiatul care a făcut sex cu Magda, a vorbit cu o asistentă medicală cu experienţă.

Aceasta s-a tocmit să le elibereze de sarcină contra 50 de euro pentru fiecare. Înfricoşate, adolescentele au achitat taxa din banii trimiși de către părinți și s-au dat pe mâna asistentei. Când a văzut-o Lina pe soră-sa cum arăta după avort – albă ca varul, cu ochii în fundul capului –, s-a speriat grozav. A întrebat-o cum a fost. „Îngrozitor! Îmi venea să mă dau cu capul de pereţi.” După aceea, toate s-au lăsat îngrijite câteva zile de băieţii din gaşcă şi de Lina. Magda se simţea cel mai prost. Au chemat asistenta. I-a făcut câteva injecţii. Lina se ruga într-un colţ al casei: „Doamne, fie-Ți milă de ea! N-o lăsa să moară!”. Şi-a revenit cu greu…

Fetele nu mai erau aceleaşi la şcoală. Trupurile lor au fost mutilate de chin și durere. Inima le-a îmbătrânit şi purta în ea dureri fără de leac. Nu mai zâmbeau ca altădată. Profesorii nu puteau înţelege ce se întâmplă cu ele. Şi, probabil, nu au mai înţeles, căci toţi din caşcă au păstrat secretul.

Coşmarul prin care au trecut aceste eleve din clasele a IX-a şi a X-a a zdruncinat cel mai tare sufletul Magdei. Şi fata, vrând să cunoască altceva decât discoteca, ţigările şi alcoolul, a început să meargă duminică de duminică la biserică. Iar vacanţa de primăvară a petrecut-o la mănăstire. A învăţat multe lucruri frumoase şi s-a întors acasă mai potolită în mişcări şi mai cuminte la vorbă. Avea voce frumoasă şi a început să cânte în strană. Îi stătea bine alături de cântăreţele mai în vârstă, chiar înfrumuseţa corul bisericesc.

După patru ani de muncă în Italia, Eugenia s-a întors acasă. Multe se schimbaseră în satul și în gospodăria ei. Marin devenise o ruină de om care nu mai nădăjduia nimic de la viaţă. Slăbise mult, iar picioarele nu îl mai slujeau. Era zdrobit de băutură şi nu îl mai interesa nimic. Întâlnirea cu soția lui legitimă nici nu l-a bucurat, nici nu l-a întristat. Așa cum stătea gârbovit ca un moșneag la masa din bucătărie, a privit-o absent fără a spune un cuvânt.

Eugenia se întoarce acasă

Apoi s-a uitat fix spre sticla cu votcă de pe masă, a dus-o la gură, înghițind cu lăcomie „elixirul miraculos”. Din colțurile gurii, pe barbă, i se prelingeau pârâiașe de alcool. După ce a sorbit tot conținutul, a rostit cu luciditate: „La ce ai mai venit, dacă știi că nu vom mai putea trăi în continuare, cum am trăit până la plecarea ta în Italia?”. Eugeniei i se făcu milă de el: „Doamne sfinte! N-am crezut că o să te găsesc în halul acesta! Fiecare și-o face cu mâna lui…”

Dorul de casă, emoțiile i-au lăsat un nod în gât. Îi venea să plângă. A făcut câțiva pași și s-a oprit în fața lui: „Mă rog de mă iartă, Marine! Vezi că nevoile te duc pe unde nu ți-i cu voia. Cred că așa ne-a fost scris, așa a vrut Dumnezeu”. Sprâncenele bărbatului s-au încruntat. Cu obișnuitul lui ton blajin îi vorbi: „Nu cred că așa a vrut Dumnezeu. Diavolul ne-a dus în ispită. Dacă stăteai acasă, am fi avut împreună o viață frumoasă până în prezent”. Zicând acestea, și-a lăsat capul pe masă și a adormit. Eugenia a chemat fetele și, împreună, l-au ridicat de pe scaun și l-au așezat pe canapeaua din bucătărie.

Fetele crescuseră mari şi frumoase. Una era să le vezi pe Skype și alta în realitate. Mama nu se sătura să le privească, să le cuprindă, să le sărute. Au stat toată noaptea la povești. Eugenia le-a vorbit inspirat despre Italia, despre locurile încântătoare vizitate, despre poporul italian, vesel și colorat. Apoi le-a mărturisit fiicelor despre dragostea ei, despre Dragoş, care a cucerit-o cu desăvârșire. „Nu știu dacă îmi va fi alături până la sfârșitul vieții, dar îi mulțumesc Domnului că mi l-a trimis în cale. Alături de el trăiesc adevărate clipe de vrajă, care valorează mai mult decât o viaţă de om fără iubire. Sper să nu mă condamnați pentru trădare.”

Fiicele au surâs. Lina și-a încolăcit mâinile în jurul gâtului mamei, și-a lipit obrazul de obrazul ei și a rostit: „Stai liniștită, mamă! Nu te condamnăm! Tata e deja pierdut, nu-l mai putem scoate din beție”. La rândul lor, fiicele i-au povestit mamei doar despre lucrurile frumoase şi dorul care le-a legănat aşteptarea multe zile şi nopţi de lacrimi.

Pe la zori, cosânzenele au adormit. Mama le-a învelit cu un cearșaf și nu-și putea lua ochii de la ele. Părul lor bogat se răsfirase pe pernă. Cu bucurie în suflet că are doi copii buni, Eugenia s-a apropiat de fereastră. Și așa cum privea zorii înflăcărați, deodată o cuprinse o nelinişte și nu înţelegea de ce. Gândind la fetele ei și la Dragoş, a ieșit încetișor din cameră, îndreptându-se spre bucătărie. Când a deschis uşa, s-a îngrozit: pe podea, într-o baltă de sânge zăcea Marin. Murise. Ciroza hepatică a dus la o hemoragie severă. Mama şi fetele l-au petrecut la cimitir după obicei. La înmormântare a venit şi Dragoş.

Vise și speranțe împlinite

După înmormântare, Eugenia a zăbovit câteva luni prin sat până a vândut casa, apoi şi-a luat fetele şi a plecat în Italia, unde le aştepta Dragoş. Acolo Lina a mers la un colegiu, iar Magda, după ce a colindat Italia de la un capăt la altul, s-a întors în R. Moldova. În a treia zi de Paşti, s-a retras la o mănăstire.

Mi-a spus că a venit la mănăstire ca să ispăşească marele păcat pe care l-a făcut când era „prostuţă şi fără minte”: „Am primit cu mare bucurie sfatul duhovnicului meu de a veni aici. Simţeam că mă apasă povara păcatului. Mă trezeam de multe ori îngrozită şi înspăimântată de visele ce mă chinuiau. Într-o seară, fiind foarte obosită, mi-am făcut rugăciunile de seară cu candela aprinsă. Şi cum stăteam în genunchi și mă rugam, am aţipit o clipă. Atunci m-am văzut într-o vale frumoasă, iar de pe un munte mă striga o voce: «Nu uita să citeşti Paraclisul Maicii Domnului şi să te duci la duhovnic ca să-ţi spună ce să faci mai departe!». M-am dus. Şi duhovnicul m-a binecuvântat să ajung la mănăstire. În noaptea următoare, am văzut chinurile femeilor care fac avorturi. De atunci, mă rog neîncetat, fac canon pentru omucidere. Vreau să ajung la împăcarea cu Hristos.”

P.S. De la acea întâlnire au trecut șase ani. Magda nu a rezistat în mănăstire decât doi ani. S-a întors în sat, căsătorindu-se cu Mircea, băiatul care o lăsase însărcinată în acea vară de pomină. Lina nu este căsătorită. După ce a făcut studii medicale la un colegiu din Italia, a plecat în America la studii universitare. Este în anul II. Eugenia își duce traiul în Italia alături de Dragoș. Se consideră mamă și femeie împlinită. În curând va deveni bunică. Magda așteaptă copil.