Dragoste pe săturate după căsnicii ratate

744
0
Imagine simbol

Și-au unit destinele după 20 de ani de zbucium sufletesc. Anton, după ce şi-a distrus sănătatea mai bine de 10 ani cu o soţie, apoi cu a doua. Mariela, după ce a îndurat batjocura unui soţ alcoolic. De 18 ani culeg amândoi bucuriile vieţii într-un cămin liniştit, plin de dragoste şi înţelegere. Mariela, pur şi simplu, sărută pământul pe care calcă Anton, iar Anton nu mai conteneşte să se întrebe cum de n-a observat-o pe aleasa inimii lui încă din anii de şcoală, când învăţau în clase paralele?

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Victoria, prima soţie a lui Anton, provenea dintr-o familie de profesori. Drăguţă, deşteaptă, i s-a părut flăcăului perechea lui ideală. Mai ales că pusese ochiul pe ea încă din fragedă copilărie, căci au învăţat într-o clasă. Când s-au căsătorit, Anton era în anul III de facultate, iar Victoria tocmai absolvise universitatea (Anton întrase la studii după satisfacerea serviciului militar).

Străini sub acelaşi acoperiș

Toate rudele şi prietenii salutau alegerea sa. Părinţii lui îl lăudau că a ales o fată inocentă, bine crescută, cu studiile încheiate. La nuntă invitaţii le-au urat casă de piatră, sperând că viaţa lor în comun va înflori. Dar n-a fost să fie. Victoria nici pe departe nu era soţia ideală pe care şi-o dorise Anton. Zgârcită la vorba de dragoste, rece şi indiferentă în pat, ţinând cont la luarea deciziilor numai de sfaturile mamei sale, ea îşi vedea mai mult de cariera pedagogică, decât de soţ.

Când s-a născut Victoraş, părinţii lui Anton, care observaseră înstrăinarea dintre soți, credeau că apariţia copilului va consolida căminul. Şi poate l-ar fi consolidat dacă nu se amesteca în viaţa lor mama Victoriei. Anton dorea să-şi crească feciorul într-un mediu familial intim, dar a fost lipsit de acest drept. Mama şi-a luat fiica acasă cu tot cu copil din căminul lor de la Chişinău, aducând următorul argument: „Dar ce el o să spele sau o să calce scutecele? Cine s-o ajute pe Victoria?”.

Iar după un an, fără să-şi anunţe ginerele, care fusese repartizat la lucru la o uzină din Chişinău şi care obţinuse cu mare greu angajarea Victoriei la o şcoală din capitală, mama decide să-i dea fiicei orele ei de română şi s-o transfere în orășelul copilăriei. Astfel Anton se văzu nevoit să lase Chișinăul și să plece lângă soţie şi copil. De la o zi la alta viaţa lui devenea tot mai apăsătoare în casa soacrei.

Victoria încearcă să-şi pună capăt zilelor

Pentru a fi cât mai departe de „aripa protectoare” a mamei, Victoria şi Anton decid să închirieze un apartament în alt colţ al orăşelului. Dar lucrurile aproape că nu s-au schimbat – tot ce se petrecea în viaţa celor doi rămânea sub controlul ochiului al treilea – ochi de soacră. În loc să contribuie la armonizarea relaţiilor din familie, ea, dimpotrivă, îi îndepărta unul de altul, ascultând tot felul de bârfe şi transmițându-i-le fiicei.

Iar atunci când Anton a adus vorba de al doilea copil, mama-soacră a sărit ca friptă: „Încă un copil? Ferească Sfântul! Dar pentru ce i-am mai cedat eu orele la şcoală? Vă ajunge unul, că nu v-ați căsătorit să plodiți copii!”. De fapt, vorba rea nu era numai pe buzele soacrei, dar şi pe ale soţiei! Nu era vina lui Anton că avea în colectiv mai multe femei frumoase. Însă cum se reţinea puțin la serviciu, când intra în casă, ea îl lua la trei parale: „Iar ai fost la curve! Numai de fustele lor te ţii!” şi tot aşa cu vorbe tot mai deocheate şi mai deocheate, până când copilul începea să plângă.

Unica lui bucurie rămânea uzina la care muncea. Avea succes, se bucura de respectul colegilor. El era sufletul mai multor acţiuni frumoase din colectiv. Şi iată că, într-o zi, când Natalia, o bună colegă şi prietenă de familie, îşi marca ziua de naştere, mama, care avea informatori peste tot, a alergat într-un suflet la fiică şi a trimis-o urgent la clubul uzinei. Zis şi făcut.

Ajunsă în ușa cantinei, ce avea să vadă Victoria? Pe Natalia, îmbrăcată într-o rochie frumoasă, și pe Anton, cu bucurie în priviri, valsând în cel mai grațios mod posibil. Valsul lor amintea de balurile luxoase de altădată. Era un dans sublim, dar Victoriei atâta i-a trebuit. N-a mai aşteptat vreo explicaţie, s-a întors pușcă acasă. Şi chiar în acea seară, cuprinsă de gelozie şi disperare, a plecat la maică-sa. N-a putut închide un ochi toată noaptea. În zori s-a sculat, a luat un pumn de pastile de paracetamol şi le-a înghiţit cu un pahar de apă.

Mama, care tocmai se trezise, a găsit-o fără cunoştinţă. A chemat ambulanța. Din fericire, doza nu a fost fatală. Despre gestul necugetat al soţiei Anton a aflat la spital, după ce mama-soacră l-a făcut cu ou şi cu oţet la telefon. Medicii i-au spus că Victoria e în afara oricărui pericol şi el a rugat-o frumos să se întoarcă acasă. Ea s-a încăpățânat cu înverşunare. Aceasta a fost picătura ce a umplut paharul. Divorţul devenise inevitabil şi ruptura s-a produs oficial.

Însă starea tensionată a mai continuat până când Victor, la care Anton ținea și ține foarte mult şi cu care se întâlnea pe furiş, s-a făcut mare. (Victoria i-a interzis lui Anton să se întâlnească cu fiul).

Dar nebănuite sunt încercările omului. Dorind o viaţă de familie normală, Anton s-a mai fript o dată, căsătorindu-se nereuşit cu o rusoaică, venită din Ekaterinburg la uzina lor. O chema Iulia. Era frumoasă, atrăgătoare. S-au cunoscut în anticamera directorului. Ochii ei albaștri străluceau ca niște pietre prețioase de diamant.

O altă căsnicie nereușită

S-a îndrăgostit nebunește la prima vedere. Trecea greu peste divorț și credea că o nouă dragoste îl va ajuta să învingă orice obstacol din calea lui. Și ea se arăta îndrăgostită de el. Aventura lor sentimentală îl entuziasma, făcându-l să creadă că merge pe drumul cel bun. După câteva luni de dragoste pasională, a cerut-o în căsătorie. Era fericit că Iulia a acceptat să se mărite cu el și avea toată încrederea că va putea construi o familie trainică cu ea.

Au făcut o nuntă deosebită, cu mulți invitați. Iulia a purtat o rochie de culoare albastră bleumarin, care exprima și mai multă delicatețe și feminitate, iar Anton – un costum de un albastru închis. Frumoși mirii, frumoși nașii, frumos localul. Frumoasă le-a fost și viața de familie vreo jumătate de an.

Apoi atmosfera plăcută și caldă din casa lor a prins a se șubrezi pe motiv că Iulia își permitea să plece serile cu voie și fără voie prin cluburi de noapte, alte localuri. Zicea că merge la activități cu doamnele din „Clubul femeilor”, dar adevărul era altul, mergea cu amanții la distracții. A conviețuit Anton câţiva ani într-o stare tensionată cu ea.

Cu „hâr” şi „ham”, li s-au născut doi copii. Mai întâi o fetiţă, care a murit la câteva luni de la naştere, apoi şi un băieţel pe care Anton îl iubeşte la fel de mult ca şi pe Victor. Pornită pe calea desfrâului şi aventurii, Iulia lipsea cu zilele de acasă, lăsând micuţul de numai un anişor în grija tatălui. Erau prea diferiţi ca să poată conviețui şi, într-o zi, ea a fost cea care a renunţat şi la căsnicie, şi la copil, şi l-a părăsit.

Dusă de val cu absolut oricine, a ajuns să fie amanta unui influent om de afaceri din Ucraina. După ce l-a curățat binișor de bani, având acces la contul lui bancar, a dat bir cu fugiții. Peste doi ani și-a pus capăt zilelor, otrăvindu-se. A recurs la acest gest când a aflat că este dată în urmărire internațională.

O întâmplare fericită

Rămas cu fecioraşul Daniel, Anton zile întregi era dominat de o tristeţe copleşitoare. Întâmplarea face ca în cadrul unei conferinţe a formaţiunii politice al cărui membru este, să se întâlnească cu Mariela. Atât Mariela, cât şi Anton şi-au spus necazul şi au rămas surprinşi când au descoperit că nici ea n-a avut parte de un soţ cumsecade, dar nici el de o soţie vrednică alături de care să poată face tot binele.

Au mers împreună ca doi colegi de şcoală şi confraţi de suferinţă la grădiniţă după Daniel. Atitudinea Marielei faţă de micuţ l-a înduioşat. A doua zi i-a telefonat. A treia zi s-au întâlnit şi au mers din nou împreună la grădiniţă după micuț. Iar după câteva săptămâni Anton era convins că Mariela îi va fi şi soţie credincioasă şi blândă, şi mamă bună şi iubitoare la copil. Își zicea: „Cred că a treia oară inima nu mă înșală”.

În cadrul unui concert de binefacere, susţinut de artişti de la Chişinău au descoperit că iubesc aceeași muzică. Atunci şi-au atins mâinile şi s-au simţit mai apropiaţi ca oricând. După concert Anton i-a propus să-şi unească destinele. Mariela a acceptat.

Fire veselă și iubitoare, Mariela reuşeşte de 18 ani să-l binedispună pe Anton cu glume și vorbe frumoase, iar pe Dănuț, cu calde și dulci mângâieri. Afacerea pe care a pornit-o cu Anton e în ascensiune. Bărbatul se consideră împlinit. Are tot sprijinul moral ce i-a lipsit ani în șir. La rândul ei, Mariela se simte măgulită și foarte bucuroasă că mereu îi cere sfatul un bărbat deștept ca Anton, considerat în școală cel mai deștept dintre deștepții școlii.

Sunt bucuroși că Daniel crește un copil dezghețat şi că le aduce mult soare în casă. Viaţa lor s-a schimbat tot mai mult în bine în aceşti 18 ani. Mariela şi-a dat cei doi copii din prima căsătorie pe la casele lor. Are nepoţei deja. Victor al lui Anton e şi el căsătorit. Locuieşte la Chişinău şi are o slujbă destul de bine plătită.

Iar povestea minunată a căsniciei lor înfloreşte. Se iubesc pătimaș de parcă nici n-ar fi trecut de 50 de ani. În nopțile de dragoste când bărbatul mângâie corpul femeii, iar femeia îi răspunde cu mângâieri fierbinți, se minunează de sângele ce le clocotește în vene ca la 18 ani. Își rezolvă problemele cu înțelegere și răbdare, tot întrebându-se: „De ce a trebuit să trecem prin atâtea încercări, când am fi putut de la început să ne clădim o viață frumoasă?!”.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here