Detalii „din culisele” meseriei de alpinist utilitar

De șapte ani, Alexandru Matușevski practică meseria de alpinist utilitar, după ce a lăsat-o în urmă pe cea de patiser, din cauza dificultăților financiare. În această perioadă, a reușit să urce pe unele din cele mai înalte clădiri din Chișinău, să bea cafeaua atârnând pe sfoară și să-și sacrifice o seară de Anul Nou pentru a salva o pisică de la înălțime. Între timp, spune că s-a atașat într-atât de mult de ceea ce face, încât nu ar mai putea pleca din branșă.

În linii mari, alpinismul utilitar este un sector de activitate care constă în urcarea și coborârea pe clădiri cu acces dificil, precum blocuri înalte, turnuri, antene etc., cu scopul de a efectua unele lucrări sau intervenții.

Gustul vieții la înălțime

Alexandru avea 16 ani când a luat cunoștință de acest domeniu. La început, muncea în calitate de ajutor pentru alpiniștii experimentați. Asta a durat doi ani, până când colegii lui au părăsit republica și i-au lăsat echipamentele de alpinism. De atunci, bărbatul trăiește doar din activitatea de alpinist utilitar.

„Sigur că mi-a fost teamă la început, dar nu știam să fac altceva. Și acum îmi este frică uneori”, povestește el. Alexandru adaugă că i-a venit de multe ori ideea să-și schimbe profesia. Pentru prima dată s-a gândit serios la asta când unui coleg cu care lucra i-a tăiat cineva sfoara de care atârna și acesta a căzut de la etajul cinci al unei clădiri, iar de atunci bărbatul se află în scaunul cu rotile. „A încurcat sfoara aceea un locatar și pur și simplu a tăiat-o. Cineva ne aduce gustări la fereastră, iar altcineva ne taie sforile”, reflectează el.

Pe lângă pericole, despre care, de altfel, nu prea pomenește, Alexandru vorbește despre plăcerea de a atârna uneori la zeci de metri înălțime. „Simți adrenalina, simți gustul vieții și mai ai acces la unele locuri unde majoritatea oamenilor nu ajung. Îmi place că nu este un lucru de care să te plictisești”, spune el.

Rugat de o bătrânică să-i dea jos pisica de pe un garaj  

Echipamentele pe care le folosește trebuie schimbate în fiecare an, însă Alexandru și colegii săi le folosesc mai mult timp, deoarece sunt foarte costisitoare „Atunci când vine vreun polițist la noi, nu se uită dacă avem sfoara în stare bună sau dacă avem cască, ci ne cere actele și, dacă ceva nu e în regulă, primim amendă. Sigur că aș vrea să aibă o atitudine mai omenoasă”, spune Alexandru.

Munca lor este de sezon, astfel că în anotimpurile neprielnice evită să urce pe acoperișuri. Totuși, când apar cazuri mai deosebite, nu ezită să sară în ajutor. „Într-o seară de Anul Nou, am fost rugat de o bătrânică să vin să-i dau jos pisica de pe un garaj. Cum să nu mă duc?”, surâde el.

Susține că ar vrea să lucreze ca patiser, meseria pe care a studiat-o, însă acolo nu ar avea siguranța financiară pe care o are în domeniului alpinismului utilitar. „Totul se rezumă la bani. Nu pot lucra cu un salariu de 5000 de lei, când pentru apartament trebuie să plătesc 6000”, conchide el.

În Republica Moldova, nu există în prezent nici o instituție care să ofere instruire alpiniștilor utilitari. Majoritatea sunt autodidacți sau merg la cursuri în alte țări.