„După ce îi alegem, cedează toată puterea lui Dodon”

Centrul raional Căușeni are un farmec aparte prin locuitorii săi și prin faptul că aceștia țin la valorile noastre naționale într-un mod cu totul deosebit. Pentru că totuși ne interesează mai mult oamenii și ce cred ei despre ce se întâmplă în societate și în politică, am ales să vizităm două piețe de produse agricole: pe cea din Căușeni și pe cea din Ursoaia, situată la vreo cinci kilometri de centrul raional. 

La numai douăzeci de kilometri de Tighina, orășelul Căușeni ne-a impresionat prin curățenia sa, prin faptul că, oricâte complicații ne-ar aduce criza economică, el continuă să se dezvolte și să capete trăsături de urbe așezată, cu clădiri și case mai vechi îngrijite, dar și cu unele construcții administrative și comerciale noi. 

„Tighina nu trebuia cedată”

Oamenii cu care discutăm nu pot uita războiul din anul 1992 „de la Nistru”, un război ce le-a lăsat amintiri dureroase pentru mulți ani înainte. Andrei, de 65 de ani, din Hagimus, ține bine minte cum s-a început totul, cum nu ajungeau arme pentru toți, iar din cealaltă parte armata a 14-a a Rusiei, sprijinită de cazaci și gardiști, avea de toate, fiind una din cele mai dotate armate, pe atunci, a rușilor.

„Ne pare rău că am pierdut și Tighina, care, la un moment dat, era aproape toată a noastră, pentru că băieți noștri viteji, cu armamentul puțin pe care îl aveau, îi uimeau și pe dușmani și îi făceau să tremure. Celelalte teritorii de peste Nistru, mai treacă, meargă, dar Tighina nu trebuia cedată. Atâția bărbați tineri au căzut, dar degeaba. Dacă ne-am pornit la război, trebuia să mergem până la capăt. Ne simțim trădați de conducerea statului de atunci și de acum, chiar dacă ni s-a spus și ni se mai spune că Tighina a fost cedată pe moment ca să nu pierdem și mai mult. Să vedem cum o întoarcem, dacă o mai putem întoarce”, oftează combatantul. 

Despre felul cum au fost umiliți combatanții de către poliție la protestele de la Chișinău spune că e o mare rușine și nu-i vine să creadă că așa ceva este posibil, că nu se poate să te porți așa cu cei care și-au apărat cu demnitate țara și neamul.

„În locul celor care ne conduc să aducem 4-5 nemți”

Observăm că piața e plină de piersice mășcate, aromate și zemoase, acestea fiind culese din livezile gospodarilor ce-și vând ei înșiși marfa la piață. Lăzile cu fructe, în majoritatea cazurilor, sunt puse direct pe asfalt, tarabele neajungând pentru toți vânzătorii. 

Prețurile accesibile, la unii vânzători în jumătate ca la Chișinău, te atrag și te fac să cumperi  numaidecât aceste minunate fructe ale verii. Maria, 65 de ani, profesoară de chimie, din Ursoaia, împreună cu soțul său, Andrei, 71 de ani, fost inginer, vând piersice cu 10-12 lei kilogramul. 

Maria, fiind mai vorbăreață, în virtutea profesiei, probabil, ne spune: „De treizeci de ani tot facem ordine și nu mai facem. În locul celor care ne conduc și, ori că nu vor să facă nimic, ori că nu se pricep să facă, ar trebui să aducem 4-5 nemți. Să vedeți ce treabă bună ar mai ieși! 

Noi tot timpul credem că îi votăm pe cei mai buni, dar, până la urmă, tot o dăm în bară. Iată, chiar și Maia Sandu, bunăoară, parcă e de treabă, parcă e capabilă, dar, după ce o alegem, îi cedează toată puterea lui Dodon. De Roșca și Filat nici nu mai vorbim, aceștia și-au dat demult arama pe față și acum nu se prea aud. Și pe ei i-am susținut, dar tot degeaba”.

„El are dreptul să nu învețe limba română”

Mai plimbându-ne prin piață, să vezi și să nu crezi! Discutăm cu Anatolie Covalenco, 58 de ani, din Căușeni, care, pe lângă faptul că vinde produse de patiserie, atrage lumea cu niște texte demne de toată lauda. Chiar dacă textele nu sunt de autor, curajul și insistența cu care le promovează te fac să te bucuri și să-l admiri. Vedeți imaginile. 

„S-a apropiat odată un rus de mine și m-a întrebat de ce îmi permit să afișez asemenea texte. Era foarte revoltat și îmi spunea că el are dreptul să nu învețe limba română, părere foarte des întâlnită la „frații noștri mai mari”. I-am răspuns că, odată ce el are acest drept, am și eu dreptul să expun ce doresc. A plecat cu coada între vine și de atunci nu l-am mai văzut”, relevă Anatolie. 

Acesta ne zice că nu e la prima întâlnire cu presa. Se mândrește că despre el a scris și Valentina Ursu și ne spune că nu-i este frică de nimic, pentru că acesta e adevărul.

La piața din Ursoaia, Svetlana, de 60 de ani, tehnolog, menționează că nu speră în schimbare și că a pierdut încrederea în orice conducere.