,,Fericirea e acum și aici!”. Interviu cu interpreta Natalia Barbu

2660
0

Natalia Barbu ne vorbește despre copilărie, carieră, fericire, inspirație, realizări și planuri de viitor

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Natalia Barbu se remarcă prin originalitatea și calitatea producțiilor muzicale și prin trăsăturile umane pe care le posedă. O Artistă complexă care a cucerit demult inimile românilor de pe ambele maluri ale Prutului. ,,Fericirea e acum și aici”, ne spune Natalia în acest interviu. Să cunoaștem încă o definiție a fericirii și să descoperim izvorul inspirației artistice, cu ajutorul Nataliei Barbu, într-un interviu exclusiv pentru GAZETA de Chișinău.

  • „Între ieri și azi” este titlul primului album lansat de tine în anul 2001. Natalia, cum ești azi?

Azi sunt împlinită, liniștită, echilibrată și, sper, mai înțeleaptă.

  • Să vorbim un pic și despre ,,ieri”. Ieri însemnând copilăria petrecută la bunici în satul Temeleuți, Florești. Ce momente ți-au marcat acea frumoasă perioadă a vieții?

Când eram mică, satele mai erau frumoase. În fiecare zi era o poveste la țară. Am crescut în armonie și iubire. Cu bunicul meu am avut o relație fantastică. Pe cât era de mare și zdravăn pe atât era de copil și se copilărea cu noi. Era o casă boierească în parcul din sat care mai târziu fusese transformată în tabără pionierească, după aceea a fost muzeu. Și avea niște beciuri enorme, noi ne adunam și încercam să găsim comori, aur și monede. N-am mai găsit noi aurul acela, dar căutatul era foarte înspăimântător și cu adrenalină. Hoinăream fără astâmpăr prin sat, eram un copil care nu prea stătea locului. În general, am avut o copilărie ca din poveștile lui Ion Creangă.

  • Adesea în lada cu amintiri găsim ajutor, răspunsuri și liniște. Ce amintiri din copilărie, adolescență îți sunt leac pentru suflet astăzi?

Tăiam perdelele bunicii și făceam fuste, iar bunicul mi-a făcut un stativ cu un microfon de lemn și la poartă aveau loc concerte. Erau momente în care mă simțeam extraordinar, cântam din capul meu și piese care se auzeau la radio, iar toți copiii se așezau pe un gărduleț. Erau momente frumoase… Artista tâcăi… când îmi amintesc, mă umplu de lumină.

  • În curând albumul ,,Între ieri și azi” va împlini două decenii. Dar călătoria ta în lumea muzicii începuse mult mai devreme. Ce moment remarcabil din activitatea ta profesională ți s-a întipărit în minte?

La un festival, m-am împiedicat și am căzut pe scenă. A fost un moment rușinos, mi-am revenit greu, cântam o piesă de Whitney Houston, ,,I wanna dace with somebody. A venit prezentatorul și m-a ajutat să mă ridic. Nu știu cum am avut curaj să mai cânt, că lumea mai râdea în sală, deci nu a fost plăcut deloc, dar în schimb am venit cu Premiul Întâi… a fost cu noroc căzătura mea (zâmbește).

  • De-a lungul carierei ai abordat muzica ușoară, pop, jazz, populară etc. Ce genuri de muzică asculți și ce fel de muzică nu asculți deloc?

Nu ascult deloc manele, asta nu înseamnă că nu îmi place muzica lăutărească, cea adevărată.

Ascult rock – Imagine Dragons, am fost și la concert la ei. Muzica în genul country are o sinceritate aparte. Artiștii country sunt foarte respectuoși, sunt altfel – mai sinceri, mai onești, mai deschiși. Și copilul meu la fel e pus pe muzica country.

  • Știu că ești cantautoare și vreau să aflu cum îți vine inspirația?

Inspirația vine în diferite moduri. Uneori poate să vină cu o schiță de text, alteori poate să nu vină cu zilele – să scriu, dar să nu iasă ,,magia” aia. Altă variantă este chimia pe care o am cu Zina Zen, căci ea scrie și e foarte talentată. Se întâmplă să mă conectez atât de mult la versurile ei încât să vină linia melodică. Nu știu exact care e formula, dar e clar că inspirația vine de undeva de sus, de la Creatorul nostru. Mai ales atunci când compui ceva cu totul special.

  • Ți s-a întâmplat ca publicul sa nu înțeleagă integral mesajul piesei tale, ideea și emoția acesteia?

Spre exemplu, piesa mea ,,Totul și nimic” la care nu prea s-a conectat atât de multă lume cum mi-aș fi dorit eu. A fost prima mea piesă de pe album. A fost prima piesă după ce a murit mama, de acolo a pornit vindecarea mea, de la piesa ,,Totul și nimic”, cu un text profund. Dar, probabil, nu toată lumea are puterea și profunzimea să o înțeleagă.

  • De fapt, cum te caracterizezi dincolo de „sticlă”, dincolo de statutul de interpretă… dincolo de toate… cine este Natalia Barbu?

Este o ființă firavă, de o sensibilitate mare, uneori. În același timp, la momentul potrivit, când e nevoie, are forță și-i gata să răstoarne munți. E o combinație, femeia cu artista uneori nu prea se înțeleg, dar (zâmbește)…

  • Natalia, putem spune că ești un om fericit?

Da, absolut, chiar dacă fericirea nu se iartă (zâmbește).

  • Dacă ți s-ar solicita să dai o definiție fericirii pentru Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ce definiție ai propune?

Fericirea e un cocktail din toate culorile și gusturile pe care trebuie să-l găsești în tine acum, nu mâine, și nici peste cinci minute. Acum, aici, pentru că fericirea nu e după colț, e ceea ce simți tu cu chakra mântuirii. Care îți dă o stare de bine cu tine, cu viața ta, cu recunoștința către Dumnezeu și smerenie. Fericirea e acum și aici!

  • Recenta ta realizare este videoclipul la piesa ,,Iubește-mă azi”. Ce a stat la baza acestei producții video?

,,Iubește-mă azi”, un manifest al nostru, al femeilor. Este textul Zinei Zen, ea mi l-a trimis și, efectiv, în cinci minute am scris melodia. Ideea a venit de la o admiratoare pe nume Svetlana Matvievici ce mi-a scris pe o rețea de socializare, i-a plăcut atât de mult piesa încât vedea un videoclip pentru ea. Femei, fete din toate colțurile lumii au luat parte la această poveste. Le mulțumesc mult pentru implicare și dăruire. Am lucrat cu Dragoș Munteanu, el m-a și filmat și a montat. Sper să transmitem măcar un pic de lumină și iubire prin acest manifest.

  • Un îndemn pe măsură, căci într-adevăr în această perioadă de pandemie trebuie să fim mai buni, mai iubitori. Apropo, ce activități are un artist acasă, în izolare?

În perioada pandemiei am revenit la citit, am savurat cartea la maxim. Petrec timpul frumos cu copilul și soțul meu. Am făcut și fac live-uri pe rețelele de socializare, măcar în felul acesta pot fi mai aproape de public. Compun în continuare și încerc să cresc și să evoluez cât mai mult pot din toate punctele de vedere.

  • Ce așteptări ai de la a doua jumătate a anului 2020?

Cea mai mare așteptare e să revenim la normal, poate chiar un normal mai frumos. Să revin pe scenă în concerte și să pot să mă bucur de aplauzele și energia publicului.

Este un album nou care așteaptă să fie lansat. Încă nu știu cum o să-l numim, dar tare sper că toamna asta, când ajung acasă la Chișinău, să fac o lansare așa cum se cuvine, cu presă, să ciocnească lumea câte un pahar cu vin și să cântăm ceva.

  • Lasă un mesaj către admiratorii tăi, către cititorii GAZETEI de Chișinău.

Le doresc sănătate pentru că acum avem nevoie de ea mai mult ca niciodată, să nu le fie frică să fie iubiți și să iubească. Să fie fericiți și să ne îmbrățișăm din nou…

  • Îți mulțumesc pentru sinceritate, Natalia!

Interviu realizat de Octavian GRAUR

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE