Ce mai face guvernul?

Situaţia în medicină e catastrofală, aici nu avem ce să comentăm. Până când sistemul va fi administrat de politruci, nu se va schimba nimic. Nu m-a mai amuzat ultima informaţie pe care o citisem pe site-ul guvernului despre „şedinţa tradiţională a conducerii Republicii Moldova”: „Premierul Chicu a participat la ședința comună cu Președintele țării Igor Dodon şi Președintele Parlamentului Zinaida Greceanîi. În cadrul ședinței a fost discutată evoluția situației epidemiologice și a economiei naționale”. Adică: evoluţia pandemiei şi evoluţia economiei naţionale, în bloc! Gestionarii tuturor treburilor se numesc „conducerea Republicii Moldova”, tot ei marii specialişti în epidemiologie. Să se mai mire cineva că lumea evită să aibă de a face cu sistemul nostru medical?

Acum o săptămână, o febră crâncenă m-a ţinut la pat, dar nu aveam nici cea mai mică dorinţă să mă adresez medicinei noastre (poate doar unor medici, dar asta e altă poveste). Vă somez să nu-mi repetaţi fapta, nu sunt eu tipul exemplar, dar asta era percepţia mea: neîncredere. Mai ales că tocmai atunci virusologul Chicu anunţase că avem paturi în spitale doar pentru cinci zile. Mi-am zis că nu-i frumos din partea mea să ocup – tocmai eu! – ultimul pat. Cam aşa, cred, s-or fi simţit moldovenii înstrăinaţi, când „conducerea Republicii Moldova” îi soma să nu cumva să vină acasă.

Am remarcat un amănunt: dincolo de spoturile OMS care ne sfătuiesc cum să ne ferim de virus, nu am auzit vreo explicaţie calificată (nu improvizaţii à la Dodon, îndemnuri à la Chicu sau avertizări dramatice à la Viorica Dumbrăveanu) calmă, limpede, profesionistă şi accesibilă a virusologului, a medicului practician. Aceste explicaţii ar calma spiritele şi ar permite tratamente fără internare atunci când nu e cazul să chemăm urgenţa. Doar că aceste sfaturi trebuie să vină de la specialişti competenţi şi responsabili, nu de la politruci.

Medicina noastră, ziceam, e tristă. Dar guvernul ce mai face? Sau nu ar trebui să pun întrebări de felul acesta, având un executiv lipsit de personalitate, alcătuit în cvasitotalitate din consilierii unui funcţionar, o echipă de buzunar, pentru uz personal? Ar fi fost frumos dacă cel puţin unul dintre miniştri şi-ar fi impus personalitatea în răspăr cu mediocritatea şefului. Dar când ai ajuns ministru pentru devotament, nu pentru performanţe manageriale sau profesionale, încercarea de a-ţi impune personalitatea ar însemna moarte politică. Adevărat, ar fi fost o moarte frumoasă, pe eşafod.

Asta ni-i tradiţia: ca să avansezi, trebuie să fi fost docil, conformist, parte a nomenclaturii. Numai rarisimele valuri ale opoziţiei, ridicate – de fiecare dată pe scurt timp – la rang de putere au schimbat, în câteva cazuri, peisajul. Nu e cazul guvernului actual, adunat, cu mici excepţii, din uşierii lui Dodon. În scurta guvernare a Maiei Sandu, lumea radiografia şi monitoriza orice fapt, orice declaraţie sau mişcare a fiecărui ministru. Uneori lăudaţi, alteori blamaţi, aceştia aveau personalitate.

Revenirea la măsurile carantinei drastice (una repetată, deoarece prima eşuase) pune din nou în discuţie problema guvernării. Se propune un fel de regim flexibil de lucru pentru „bugetari”, cu ture „de gardă”. Întreprinderile eficiente, care produc ceva real, au cu totul alte soluţii pentru aceste situaţii, acolo e contraproductiv să chemi oamenii la serviciu în ture egale, pe rând. Nu are niciun haz. Soluţia e bună însă pentru oamenii a căror „eficienţă” se măsoară prin simpla prezenţă fizică.

Dar unde-i e-guvernarea & digitizarea sistemului (contabilitate, arhivă, acte curente)? Omul nu trebuie fericit cu „ghişeul unic”, ci cu lipsa ghişeului (înlocuit de serviciile online). Astfel încât, exact aşa cum contribuabilul îşi achită online datoriile faţă de stat sau faţă de alţi furnizori de servicii, el trebuie să fie deservit similar. În lipsa necesităţii contactului direct, oamenii pot să lucreze „de acasă”. Acest mecanism va scoate în evidenţă o mare armată de funcţionari inutili, care pot fi concediați în favoarea păstrării şi salarizării onorabile a unor specialişti de calitate, în domeniile cu adevărat necesare.

Am făcut vizite virtuale în toate ministerele şi am rămas descumpănit. Cu mici excepţii, în ministere se toarnă zilnic, vorba rusului, vidul neputinţei din vasele goale în cele deșarte. Pe româneşte: se bate apa-n piuă. Se mimează activităţi. Fără eficienţă şi fără… frică. Dacă vreo nouă configuraţie pe scena politică va cere remanieri, miniştrii au locul rezervat în caseta consilierilor prezidenţiali. Aşa s-a întâmplat şi cu ultima partidă de uşieri, demişi pentru a face loc celor din „coaliţia” socialist-democrată. Or deciziile nu le iau profesioniştii în domeniu, ci entitatea tricefală de sorginte sovietică: „Conducerea Republicii Moldova”.