După ce a stat vreo zece ani la misiunea noastră diplomatică la Uniunea Europeană (UE) de la Bruxelles în calitate de ambasador (deși legea stabilește că mandatul este doar de patru ani), după ce în aceeași perioadă era mai mult în îmbrățișările tovărășești ale ambasadorului rus la UE, Vladimir Cijov (adversar notoriu al integrării R. Moldova în UE), după ce în calitate de ambasador (împreună cu un alt coleg de-al său, actualmente și el ambasador) aveau grijă ca florile de la ambasadele ruse de la Bruxelles (UE și bilaterală) să nu se ofilească niciodată (mai ales de ziua „Zașcitnikov Otecestva/Apărătorilor Patriei” din 23 februarie), „inveteratul diplomat proeuropean” nu revine în 2019 la ministerul de Externe de unde a fost trimis (cum era firesc!), ci se aciuează direct la președinția kuliokarului Dodon.
Este cunoscut faptul că toți consilierii prezidențiali ai lui Dodon (în special pentru politică externă) erau verificați „la sânge” vis-à-vis de loialitate totală și devotament față de el și față de Kremlin. Fără aprobarea prealabilă a Moscovei era imposibil să devii consilier prezidențial, mai ales pentru „politică externă echilibrată”. Oare care a fost motivul real al unui diplomat „proeuropean” atunci când a refuzat conștient să revină la Externe, în schimb să accepte o funcție atât de importantă la președinția celui mai antinațional și antieuropean președinte pe care l-a avut vreodată Republica Moldova? Chiar atât de impresionat și recunoscător să fi rămas tovarășul ambasador Cijov de frumusețea și varietatea buchetelor de flori pe care le primea de la reprezentantul nostru diplomatic la UE? Este indubitabil că cel mai versat expert al „tușoncilor/tocănițelor” de la Condrița nu putea să numească ambasador în SUA o persoană, care n-a demonstrat devotament și „colaborare diplomatică” cu Moscova. Tocmai din aceste considerente, după slujul făcut lui Dodon la președinție, acesta este trimis într-o nouă „misiune diplomatică” la Washington, D.C. Cei care actualmente l-au nominalizat pentru funcția de ambasador în Estonia ar trebui să-i spună, de pe acum, care sunt florile preferate ale ambasadorului rus de la Tallin, astfel ca tradiția de la Bruxelles să nu fie întreruptă.
Guvernarea actuală (din 2021 până în prezent) a eșuat lamentabil în igienizarea de substanță a ministerului de Externe (dar și a altor instituții fundamentale ale statului) de multe persoane, care, în realitate, reprezintă interesele „diplomatice” ale lui Putin, Lavrov și Zaharova. Oare actualii factori politici decizionali, dar și ONG-iștii de la SIS, să nu cunoască „cariera diplomatică” a mai multor ambasadori, agenți diplomatici și funcționari consulari de la Externe, trimiși „în misiune” acolo la indicația lui Lucinschi, Voronin și Dodon? E o mare naivitate politică să așteptăm asemenea acțiuni de salubrizare (atât de necesare!), dacă instituția diplomatică este condusă de „experți europeni în războiul civil din Transnistria” sau de admiratori înflăcărați ai seratelor „Primakovskie vstreci/Seratele Primakov” de la ambasada rusă de la Chișinău. Nu e de mirare, dacă și în continuare ambasadorii noștri vor fi întâmpinați la New York de către mașina ambasadorului rus în SUA, dacă la Bruxelles sau în alte capitale străine vor fi aduse buchete de flori pentru ambasadorii Rusiei.
Oare tovarășul ambasador Cijov al Rusiei și kuliokarul Dodon i-au trimis deja câte un buchet de flori (neapărat roșii!) viitorului ambasador al Chișinăului în Estonia, pe nume Eugen Caraș?
𝑷.𝑺. Chiar considerați că ar fi ceva incredibil în „vremurile bune”, dacă actualul ambasador în China (din 2020 până în prezent), fostul prim-secretar al komsomolului, ex-viceministru la economie, fost prim-ministru și mentor al unor decidenți politici de la noi, va fi, din nou, desemnat șef al misiunii diplomatice în statul Israel? Nostalgia după timpurile komsomoliste încă este foarte puternică printre decidenții politici actuali, iar Dumitru Braghiș (și discipolii lui) nicidecum nu pot uita faimoasele versuri patriotice din perioada sovietică: „Ne rastanusi s komsomolom, budu vecino molodim/Nu mă voi despărți de komsomol/Veșnic tânăr voi rămâne!”. Să nu vă mirați, dacă un fost lider politic (adevărată mediocritate contextuală) ar putea fi desemnat ambasador, după cum chiar el insistă. Conform spuselor acestuia, actualmente noi avem în Rusia peste 200.000 de moldoveni (în realitate vreo 20-23 mii doar cu cetățenie moldovenească!) și e necesar să menținem o relație „echilibrată” atât cu Estul cât și cu Vestul (exact ca la Dodon și ca la Lavrov și Zaharova).
Autor: Iurie Reniță, politician și diplomat moldovean, fost ambasador al Republicii Moldova în România și prin cumul în Muntenegru și Serbia, Belgia, Luxemburg și la NATO
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
