„Curvimetrul” Voronin și toate acțiunile lui subversive

Parcă mai ieri, în 1972-1974, eram comandant de pluton într-un divizion „GRAD”, undeva între Vladivostok și Nahodka. De, puterea sovietică, fără să mă întrebe, m-a trimis să apăr URSS de o eventuală invazie din partea Chinei.

Celor tineri le vine greu să-și imagineze că pe atunci nu exista nici Internet, nici GPS. Doar harta topografică, pe hârtie, cu clasificare de „Secretă”, era instrumentul de bază pentru orientare și poziționare sub stele, sub lună și sub soare. Pe lângă hărțile secretizate, ofițerii sovietici foloseau și dispozitivul numit „КУРВИМЕТР” – în engleză sunând mai elegant, „odometer” – pentru măsurarea lungimii curbelor pe hărțile secretizate.

M-au năpădit amintirile despre acele timpuri și, în mod special, despre  „КУРВИМЕТР”, după ce, cu greață, l-am privit recent la televizor pe Vladimir Voronin, care, în maniera lui de bădăran degradat, a atacat și ideea referendumului din 20 octombrie, și pe Maia Sandu în calitate de Președinte.

Pentru prima dată l-am văzut pe acest individ la zece noiembrie 1989 la ședința Guvernului, unde urma să fie suspendată activitatea Frontului Popular (la acea ședință eu reprezentam FPM). Cu câteva zile înainte, la șapte noiembrie 1989, aniversarea a 72-a a „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie”, lumea necomunistă a inundat fosta str. Lenin și a blocat desfășurarea paradei militare, tancurile rămânând nemișcate, iar membrii Comitetului Central al PC al RSSM fugind de la tribună lângă monumentul lui Lenin și în clădirea Guvernului. Scandal!!!

În URSS, pe zece  noiembrie se sărbătorea „Ziua miliției sovietice”, iar Vladimir Voronin era ministrul de interne al RSSM. Atunci când la ședința Guvernului s-a anunțat că „la Ministerul de interne au loc pichetări și că pot avea loc vărsări de sânge!”, Vladimir Voronin, așezându-se lângă Gheorghii Lavranciuk, șeful „KGB” al RSSM, a declarat răspicat: „Сегодня у нас руки ничем не связаны, и мы покажем силу закона!” – „În prezent mâinile nu ne sunt legate și noi vom demonstra puterea legii!”

Voronin avea în vedere că la 7 noiembrie, de Ziua Revoluției Socialiste, era incomod să dai cu bâta de cauciuc în poporul sovietic fericit. Pe când la 10 noiembrie, de Ziua miliției sovietice, devenea absolut normal să pui la cale o provocare în stil „KGB-ist” și să pornești un măcel în masă în scopul intimidării turmei răzvrătite.

N-a fost să fie! Și Vladimir Voronin, laolaltă cu alți reprezentanți de vază ai nomenclaturii comuniste „rssm-iste”,  a șters-o la Moscova, unde, chipurile, a studiat la o nu știu care „academie” de trădători.

Sărim peste ani – în 2001 acest bădăran necioplit devine Președinte al Republicii Moldova și, în această calitate, la 16 mai 2001, se prezintă la Tiraspol, unde, fiind tras pe sfoară de banditul Igor Smirnov, a semnat cinci documente, fiecare echivalând cu trădarea națională! Punctul nr.5 din Protocolul semnat de Vladimir Voronin prevedea: „О возмещении Приднестровью ущерба во время вооруженного конфликта 1992 года”.

Asta înseamnă că acest bădăran înfumurat, purtător mândru al titlului de „Președinte al RM”, cu mentalitatea modelată de „Краткий курс истории ВКП(б)”, considera că, în 1992, Republica Moldova  a comis un act de agresiune (!) împotriva Transnistriei pașnice, iar noi, cetățenii Republicii Moldova, fiind agresori în viziunea bădăranului înfumurat Vladimir Voronin, trebuia să plătim despăgubiri poporului transnistrean pașnic, jertfă a agresiunii!!!

A urmat ziua de 25 noiembrie 2003, când Vladimir Voronin, bădăranul înfumurat și agramat, era gata să semneze, în prezența lui Vladimir Putin la Chișinău, documentul de lichidare a RM ca stat, întitulat „Memorandumul Kozak”!

Istoria (deocamdată) tace despre detaliile intime ale întrevederii bădăranului derutat Vladimir Voronin, pe la miez de noapte,  cu E.S. Heather M. Hoges, Ambasador al SUA în Republica Moldova. Distinsa Doamna a găsit argumente irefutabile și înfumuratul derutat Vladimir Voronin l-a trădat pe Putin!!!

După aceasta, acest animal politic, având o frică de moarte în fața lui Putin, a devenit peste noapte „comunist pro-eropean”,  și, în perspectiva alegerilor parlamentare din 6 martie 2005,  s-a pupat „взасос!” și cu unionistul Băsescu la Chișinău, și cu Victor Iușcenko, Președintele „orange”, la Kiev. Totul de dragul puterii!!!

Cineva mai ține minte cum, la 24 martie 2005, sub bagheta lui Vladimir Voronin, Parlamentul RM, unanim (!), a votat „ Declarația cu privire la Integrarea Europeană a Republicii Moldova”?

Cineva mai ține minte cum, la 28 septembrie 2006 (din memorie) Vladimir Voronin l-a făcut pe Igor Dodon, urmașul lui Iuda, ministru al economiei, înălțându-l pe bolta politică maldavenească?

Cineva mai ține minte cum, sub aripa lui Vladimir Voronin, s-a consolidat fenomenul Plaha?

Cineva mai ține minte cum, la 7 aprilie 2009, a fost bătut și umilit viitorul Moldovei? Vladimir Voronin, Președintele RM timp de opt ani înaintea acestui tragic eveniment, a răspuns pentru aceasta? Vrem, după toate aceste fărădelegi, ca cei tineri să-și lege viitorul de Republica Moldova?

Nu e de mirare că acest hoit politic degradat, care încă mai pute și în 2024, își dă cu părerea (https://www.youtube.com/watch?v=2F8ZvXbgiek) despre referendumul din 20 octombrie.

Cert este că nici un „КУРВИМЕТР” nu e în stare să măsoare cinismul și curvismul politic atât ale lui Vladimit Voronin, cât și ale progeniturilor politice create de el.

Mai există însă o problemă fundamentală: atâta timp cât noi, cetățenii Republicii Moldova, vom da dovadă de amnezie civică, târfele și cadavrele politice de tipul lui Voronin, la comanda lui Putin, vor lovi în viitorul Republicii Moldova.

Rezultatele referendumului din 20 octombrie curent ne vor oferi răspunsul clar la întrebarea care este raportul dintre numărul de cetățeni conștienți ai Republicii Moldova și numărul celora care se lasă manipulați de populismul lui Șor,  de cinismul urmașului lui Iuda, Igor Dodon, și de aiureala hoitului politic Vladimir Voronin?

A rămas puțin timp până atunci.

Autor: Oazu NANTOI