De ce nu crește economia Republicii Moldova?

Republica Moldova încă nu și-a revenit după criza stârnită de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei din 2022. După o creștere anemică de doar 0,1% în 2024, economia țării a stagnat complet în prima jumătate a anului 2025, înregistrând o creștere zero în termeni reali. Această performanță dezamăgitoare ridică întrebări serioase despre capacitatea țării de a-și revitaliza economia și de a asigura prosperitate cetățenilor săi.

Economia Moldovei nu s-a recuperat încă după declinul de 4,6% înregistrat în 2022, cauzat de șocurile în lanțurile de aprovizionare și criza energetică generate de invazia pe scară largă a Ucrainei, care au dus la o inflație de două cifre. Trei ani mai târziu, efectele acestui șoc economic continuă să se resimtă. Incertitudinea geopolitică din regiune rămâne un factor major care descurajează investițiile și consumul, menținând economia într-o stare de prudență excesivă.

Criza energetică, în particular, a avut un impact profund și durabil. Dependența Moldovei de importurile de energie, combinată cu vulnerabilitățile infrastructurii energetice, a creat un mediu economic fragil, în care întreprinderile și consumatorii sunt constant expuși riscurilor legate de prețurile volatile ale energiei.

Raportul „2025 Investment Climate Statements” identifică o serie de probleme structurale care limitează potențialul de creștere al Moldovei. Printre principalele provocări se numără productivitatea scăzută, migrația tinerilor, corupția, rețeaua „extinsă și ineficientă” de întreprinderi de stat, dar și un mediu de afaceri complicat.

Productivitatea scăzută este poate cea mai serioasă problemă structurală a economiei moldovenești. În timp ce alte țări din regiune au reușit să își modernizeze industria și să adopte tehnologii noi, Moldova rămâne în urmă, cu o economie bazată în mare parte pe sectoare tradiționale (a se citi „agricole”) cu valoare adăugată redusă. Această situație este agravată de migrația masivă a forței de muncă tinere și calificate, care caută oportunități mai bune în străinătate.

Întreprinderile de stat, deseori ineficiente și politizate, reprezintă o altă povară pentru economie. Aceste companii consumă resurse publice fără a genera rezultate economice satisfăcătoare, în timp ce concurența neloială pe care o creează descurajează investițiile private.

Datele prezentate de Biroul Național de Statistică pentru prima jumătate a anului 2025 relevă o imagine fragmentată a economiei. Deși în ansamblu economia a stagnat, există diferențe semnificative între sectoare, cu domenii care dau semne de revitalizare și altele care rămân în dificultate.

În trimestrul al doilea, economia a crescut cu 1,1% față de perioada similară din 2024, susținută în principal de evoluții pozitive în sectorul construcțiilor, care a înregistrat o majorare de 7,2%, și în sectorul de producție și furnizare a energiei electrice, termice, gazelor și apei calde, unde creșterea s-a apropiat de 20%. Aceste cifre sugerează că există
potențial de creștere în anumite sectoare, dar acest potențial nu se traduce încă într-odinamică economică generală pozitivă.

Deși investițiile străine directe rămân reduse, Guvernul a identificat șapte sectoare prioritare pentru atragerea capitalului: agricultura și procesarea alimentelor, industria auto, serviciile de afaceri, confecțiile, electronica, tehnologiile informației și comunicațiilor și construcția de utilaje. Raportul notează că mai multe companii americane au înregistrat succese în sectorul IT, datorită unui regim fiscal preferențial valabil până în 2035, dar și în agricultură și energie.

Această strategie sectorială este binevenită, dar implementarea sa pare să întâmpine dificultăți. Mediul de afaceri complicat, birocratizarea excesivă și corupția continuă să descurajeze investitorii străini, în ciuda oportunităților evidente și a proximității față de piața Uniunii Europene.

Noul ministru al Economiei, Eugen Osmoshescu, și-a asumat un angajament ambițios: să atingă o creștere de 1-2% în primele 100 de zile prin acțiuni rapide axate pe susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, atragerea investițiilor și creșterea productivității. Declarațiile sale sugerează o schimbare de paradigmă, cu accent pe productivitate, nu numai pe consum, și o colaborare strânsă cu UE și alți parteneri internaționali.

Această abordare este corectă în principiu, dar ridică și întrebări pragmatice. Este realist să așteptăm o transformare atât de rapidă într-o economie care stagnează de ani de zile? Tendința trimestrială a creșterii economice indică că PIB-ul crește în trimestrele III și IV în ultimii ani. Totodată, provocările structurale ale Moldovei – productivitatea scăzută, migrația, corupția – nu pot fi rezolvate în 100 de zile. Însă dacă aceste prime măsuri pot genera încredere în rândul investitorilor și al întreprinzătorilor, ele ar putea reprezenta începutul unui proces de recuperare mai lung.

Stagnarea economiei moldovenești în 2025 nu este rezultatul unui singur factor, ci al unei combinații complexe de șocuri externe, vulnerabilități structurale și deficiențe de guvernanță. Pentru a ieși din această situație, Republica Moldova are nevoie de mai mult decât măsuri pe termen scurt. Este necesară o reformă profundă a mediului de afaceri, combaterea corupției, modernizarea întreprinderilor de stat și crearea unui sistem educațional care să pregătească forța de muncă pentru economia secolului XXI. Promisiunile noului minister sunt un semn de voință politică, dar transformarea reală va depinde de capacitatea guvernului de a implementa reforme complexe și adesea dureroase, într-un context geopolitic dificil.

Autor: Dumitru Palanciuc