În amintirea Elenei Țau

Criticul și istoricul literar, doctor în filologie și conferențiar universitar Elena Țau a plecat dintre noi intempestiv, pe 5 martie 2021, la vârsta de 74 de ani, fiind răpusă de covid. A lăsat în urma sa o bogată operă literară: cărți și articole de critică literară, recenzii și studii științifice, scrise cu mult talent și multă acribie.

Timp de aproape cincizeci de ani a activat în cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1972-2021), îmbinând armonios munca didactică cu cea științifică, fiind pentru colegi și discipoli un model de modestie, cumsecădenie, inteligență și generozitate.

Elena Țau s-a născut la 12 iulie 1946 în satul Cuhureștii de Sus, raionul Florești. Și-a făcut studiile la  Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1964-1969), absolvind mai apoi doctorantura la aceeași instituție (1969-1972). Din 1972 a fost lector, lector superior, conferențiar universitar la Catedra de literatură română și teorie literară a Universității de Stat din Moldova.

Primele publicații i-au apărut în anii 1969-1972, la început în culegeri colective, iar mai apoi în revistele „Limba și literatura moldovenească”, „Nistru”, „Revista de lingvistică și știință literară”, etc. În anul 1974 susține teza de doctorat cu tema „Aspecte ale convenționalului artistic în proza scurtă moldovenească contemporană”, pe care a publicat-o în 1980.

Este autoare a peste 80 de studii și articole, în care analizează operele unui șir de scriitori contemporani: Grigore Vieru, Ion Druță, Anatol Codru, Ion Vatamanu, Pavel Boțu, George Meniuc, Ion Constantin Ciobanu, Vlad Ioviță, Nicolae Esinencu etc. Un loc important în creația Elenei Țau revine analizei literare a operelor prevăzute de programele școlare și universitare: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Andrei Lupan, Grigore Vieru ș.a.

Elena Țau s-a ocupat de analiza textului literar, editând culegerea „Analize literar-stilistice” (1986). S-a preocupat și de poetică, versificație și naratologie, publicând lucrările „Modelări compoziționale în lirica actuală: valențe și expresie”, „Compoziția operei literare” (2000), „Slove de foc și slove făurite: Antologie de poezie românească interbelică” (în colaborare, 2002), „Genul epic. Naratorul și narațiunea” (2005), „Limbajul operei literare” (2007).

În anul 2015 publică culegerea de studii și articole „Exerciții de identitate”, iar în 2018 cartea „Eminescianismul: spirit tradițional și modern în poezia română contemporană”, demonstrând că este o neîntrecută cercetătoare a literaturii române prin prisma unor probleme teoretice de interes general: imaginar, convențional, de compoziție și naratologie.

Este coautoare a „Dicționarului scriitorilor români din Basarabia” (ediția I, 2007; ediția II, 2010), editat de Muzeul Național al Literaturii Române” din Chișinău.

Fiind de profesie istoric și nu filolog, am făcut cunoștință cu opera Elenei Țau târziu, când lucram la ediția a doua a cărții „George Meniuc. Pagini de corespondență”, apărută la Editura „Polisalm” în anul 2023. Citind Studiul introductiv scris de Elena Țau și intitulat „Corespondența lui George Meniuc: efigia unui cunoscut necunoscut”, (reluat și în ediția a doua), am descoperit cu bucurie un cercetător erudit, talentat, cu înclinație filosofică și viziuni proaspete, surprinzătoare asupra fenomenului literar din Basarabia postbelică. După lectura acestui profund și, în mare măsură, insolit studiu științific cu privire la viața și opera lui George Meniuc, am început să caut și să citesc cărțile Elenei Țau: docte și, în același timp, scrise într-un limbaj sobru, fără sofisticări inutile, clar, bine argumentat, limbaj care trădează întinse lecturi și mari orizonturi și preocupări intelectuale. Opera Elenei Țau are darul de a fi utilă pentru toți: atât pentru cadrele didactice universitare și preuniversitare, pentru cercetătorii științifici, cât și pentru studenții abia intrați în lumea mirifică a Literelor. Personalitatea ei este una multidimensională, una căreia i se potrivește întocmai calificativul de rara avis: cercetătoare exigentă, riguroasă, inteligentă, dar și pedagog versat, care a educat și a modelat mai multe generații de studenți filologi în spiritul unor valori perene: deschiderea spre lectură și inovație, respectul față de adevărul științific, eterna tendință spre cunoaștere și autocunoaștere, spre autoperfecționare.

În fondul de bază (cărți) al Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău se păstrează o parte din Biblioteca Elenei Țau, donată de către ex-directorul muzeului, consortul regretatei exegete, domnul Valeriu Nazar. Ea conține 223 de volume, care au îmbogățit substanțial această colecție muzeală și care vorbesc de la sine despre aplecarea cercetătoarei asupra unui cerc vast de preocupări intelectuale, nu doar de ordin filologic, ci și general-uman.

Despre înalta apreciere și recunoștință din partea colegilor față de Elena Țau ne vorbește Conferința științifică națională „Rigoare exegetică și vocație pedagogică. In memoriam Elena Țau”, organizată de două instituții – Facultatea de Litere a USM și Institutul de Filologie Română „B.P. Hasdeu” – pe 17 martie 2022. Evocarea Elenei Țau în cadrul acestei Conferințe este o dovadă a înaltei aprecieri din partea celor care au cunoscut-o pe cercetătoare ca pe un model de atitudine academică, intelectuală și umană, model de conduită aleasă și de comportament modest, mereu viu și irepetabil.

Veronica BOLDIȘOR,

muzeografă, MNLR