În analiza economică, rigoarea metodologică determină validitatea concluziilor. Întrebarea privind rata sărăciei în Republica Moldova ilustrează perfect această premisă, dezvăluind complexitatea măsurării fenomenelor socio-economice și necesitatea unei abordări metodologice comprehensive.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINECele două cifre de la care pornim merită o explicație succintă. Expertul în economie Veaceslav Ioniță a afirmat într-un video recent postat pe canalul său de Youtube că 814.000 din cetățenii Republicii Moldova se confruntă cu sărăcia absolută, iar rata acesteia a crescut cu 40% în ultimii trei ani. Iar cifra de 640.000 reiese din același raport al Biroului Național de Statistică, care spune că 25.6% din cetățeni se confruntă cu sărăcia multidimensională.
Diferența dintre aceste cifre nu reflectă erori de calcul, ci concepte fundamental diferite. Sărăcia absolută se definește prin cheltuieli sub pragul minim de consum – 3.493,3 lei pentru 2024. Sărăcia multidimensională încorporează aspecte nemonetare, evaluând 11 indicatori socio-demografici în patru categorii: sănătate, educație, condiții de trai și ocupare.
Măsurarea sărăciei prin consumul gospodăriilor, deși recunoscută internațional, prezintă deficiențe semnificative în economia moldovenească. Instabilitatea economică structurală și fenomenul migrației creează distorsiuni în indicatorii tradiționali. Gospodăriile mențin frecvent niveluri stabile de consum prin mecanisme compensatorii – împrumuturi, remitențe, autoconsum – mascând vulnerabilitatea economică reală.
Economia informală și fluxurile de remitențe, componente substanțiale ale economiei moldovenești, rămân semnificativ subraportate în statisticile oficiale. Autoconsumul rural, dificil de cuantificat precis, introduce erori sistematice în estimări. Calculul per capita simplu ignoră diferențele nevoilor demografice, distorsionând evaluarea vulnerabilității economice.
Metodologia multidimensională, deși mai comprehensivă, prezintă propriile limitări contextuale. Clasificarea unei gospodării ca „săracă multidimensional” când o persoană din patru întrunește 35% din criteriile de deprivare pare inadecvată realității moldovenești. Considerarea gospodăriei ca deprivate pentru angajarea informală sau sezonieră – practici răspândite – reflectă o inadaptare metodologică la contextul economic local.
Contradicțiile statistice evidențiază aceste deficiențe. Lipsa asigurării medicale apare ca a treia cea mai ridicată rată de deprivare (21,4%), în timp ce accesul la servicii medicale înregistrează cel mai redus nivel de deprivare (0,6%). Această incoerență sugerează probleme în definirea și măsurarea indicatorilor.
Datele actuale revelă complexitatea fenomenului: 33,6% din populație se află în sărăcie monetară, 25,6% în sărăcie multidimensională, iar 13,5% în ambele categorii. Această distribuție ilustrează natura nonuniformă a sărăciei și complementaritatea metodologiilor de măsurare.
Aproximativ 20% din populație se află în sărăcie monetară fără deprivări în servicii esențiale, indicând că venitul insuficient nu implică automat lipsa accesului la educație sau sănătate. În schimb, peste 12% suferă de limitări în servicii esențiale menținând venituri peste pragul sărăciei monetare. Această segmentare demografică necesită strategii de intervenție diferențiate.
Cei 13,5%, sau 338.000 de cetățeni, aflați în ambele categorii reprezintă grupul cu vulnerabilitate maximă, necesitând intervenții integrate și susținere intensă prin politici sociale comprehensive.
Analiza sărăciei în Republica Moldova subliniază importanța critică a rigorii metodologice în evaluarea fenomenelor socio-economice. Măsurătorile exclusive pe consum pot omite dimensiuni esențiale ale vulnerabilității, în timp ce indicatorii multidimensionali necesită adaptare contextuală pentru evitarea interpretărilor eronate.
Pentru combaterea eficientă a sărăciei, decidenții politici trebuie să implementeze o metodologie integrată, reflectând atât aspectele materiale, cât și cele nemonetare. Dezvoltarea unor politici publice adaptive, care răspund diversității nevoilor populației vulnerabile, reprezintă premisa construirii unui sistem de protecție socială adecvat realităților moldovenești.
Numai prin această abordare comprehensivă poate fi asigurată o diagnoză precisă și dezvoltarea de soluții eficiente pentru reducerea sărăciei în Republica Moldova.
Autor: Dumitru PALANCIUC
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
