Sculptura este una dintre cele mai dificile arte // Claudia Cobizev – 120 de ani de la naştere

În aceste zile se împlinesc 120 de ani de la naşterea Claudiei Cobizev, unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici artişti plastici din Moldova secolului XX. Claudia Cobizev s-a născut la 20 martie 1905 în or. Chişinău. Viitoarea sculptoriţă şi-a petrecut copilăria în satul Sadova din judeţul Chişinău. Pasiunea ei pentru desen şi modelare s-a manifestat de timpuriu. Ajungând la un moment dat în contact cu un pictor sosit în vizită la familia pădurarului din localitate, acesta i-a apreciat talentul şi i-a sugerat să persevereze pe calea artei, sfat pe care ea avea să-l urmeze mai târziu.

Elevă a Şcolii de Arte Frumoase din oraşul Chişinău (1926–1931)

Între anii 1926-1931, Claudia Cobizev a studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău. Şi-a dorit să devină pictoriţă, însă deoarece materialele pentru pictură depăşeau posibilităţile sale financiare, a trebuit să se oprească asupra sculpturii. La Şcoala de Arte Frumoase din Chişinău l-a avut drept profesor de sculptură pe Alexandru Plămădeală.  Peste ani, Caludia Cobizev avea să-şi amintească cu multă căldură despre profesorii Şcolii de Arte Frumoase din capitala provinciei, menţionându-i în mod special pe Şneer Cogan, Alexandru Plămădeală şi Auguste Baillayre.

Tinereţea Claudiei a decurs sub semnul unei lupte crâncene pentru existenţă. După cum relatează în autobiografia sa, din cauza datoriilor contractate de tatăl său, familia a pierdut pământul pe care îl deţinea la Sadova, „raiul nostru pământesc”. „Din acel moment, viaţa noastră a devenit un chin. Rudele nemaiputând să mă ajute cu ceva, a trebuit să-mi asigur traiul singură şi să învăţ, să dau lecţii de desen, să mă ocup de croitorie, iar atunci când nu aveam niciun venit să mă alimentez la cantina pentru săraci, unde  primeam un borş şi un terci. În aceste condiţii am absolvit Şcoala de Arte”.

Studentă a Academiei de Arte Frumoase din Bruxelles (1931–1934)

În anul 1931 Claudia Cobizev a început să studieze sculptura monumentală  la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles (Académie royale des Beaux–Arts de Bruxelles), Regatul Belgiei. Şcolile de arte din Belgia erau frecventate de artişti originari din Basarabia, care au devenit ulterior renumiţi, precum Tatiana Nicolaidi, Moisei Gamburd, Afanasie Modval, Nina Jascinsky, Idel Ianchelevici, Elisabeth Ivanovsky.

Documente de arhivă din fondul personal al artistei, aflat în custodia Agenţiei, conţin informaţii relevante cu privire la această perioadă din viaţa sa, dar şi la procesul de studii, la ordinea ce domnea în Academie. Claudia Cobizev a fost admisă la Academie direct la nivelul superior de studii, fapt pe care artista avea să-l regrete mai târziu, considerând că a ratat studierea aprofundată a procedeelor clasice ale artei. În primii ani de studii cursanţii modelau sculpturi după mulaje de ghips şi abia în anii terminali învăţau să lucreze având în faţă corpul uman nud. Claudia Cobizev i-a avut ca profesori pe renumiţii sculptori şi medalişti Victor Rousseau, rectorul Academiei, și Égide Rombaux.

Admiterea la studii avea loc prin concurs, în baza unui examen. Cursurile se ţineau în două schimburi. În primul an, Claudia Cobizev a urmat cursul ce se desfăşura între orele 17.00–23.00. Pentru studii se achita o taxă lunară în valoare de 45 de franci, iar pentru fiecare zi de absenţă cursantul urma să achite o amendă de 5 franci. Grupul în care a fost înscrisă tânăra basarabeancă era format din opt studenţi de diferite naţionalităţi, belgieni, chinezi şi un bulgar. În timpul orelor, studenţii lucrau la creaţiile lor învăţând unii de la alţii. Comunicarea directă a profesorilor cu studenţi avea loc în cadrul celor două vizite sătămânale efectuate de maeştri în sala de curs. Fiecare atelier era supravegheat de un angajat al şcolii, care avea grijă de respectarea disciplinei în timpul cursurilor.

Banii luaţi de acasă i-a ajuns Claudiei doar pentru a-şi achita drumul până la Bruxelles. Pentru a se întreţine, a lucrat la început într-un magazin de produse alimentare, cu program zilnic între orele 7.00-17.00, pentru munca sa fiind răsplătită cu locuinţă la mansardă, neîncălzită, masă şi 100 de franci. Zilele de duminică şi le petrecea în muzee şi vizitând expoziţii de artă, aceasta fiind pentru ea o activitate formativă de mare importanţă şi sursă de delectare sufletească. O conversaţie cu rectorul Victor Rousseau avea să-i schimbe cursul vieţii. Întâlnind-o întâmplător şi interesându-se de situaţia ei, maestrul a aflat despre greutăţile materiale pe care trebuia să le înfrunte, inclusiv despre faptul că din lipsă de mijloace nu poate merge în vacanţă să-şi vadă familia. Pentru a înlesni studentei călătoria spre casă, rectorul a dispus să i se acorde suma de 1000 de franci din casieria Academiei.

Realizările artistice din anii ’30

Claudia nu s-a mai întors la Bruxelles. Între anii 1934-1940 a locuit în oraşul Bucureşti. A studiat la Academia de Arte sub îndrumarea sculptorului Cornel Medrea. Nu a obţinut însă o diplomă universitară, de aceea în anchetele completate de-a lungul vieţii, la rubrica „studii”, Claudia Cobizev a indicat de fiecare dată „superioare incomplete”. În această perioadă, a colaborat la unele dintre proiectele lui Cornel Medrea, de exemplu, la decorarea pavilionului României la Expoziţia Internaţională de la New York din 1939-1940. Claudia Cobizev a considerat că în devenirea sa ca artistă un rol de seamă au jucat Cornel Medrea, Constantin Baraschi şi alţi sculptori români.

În anii ’30, Claudia Cobizev a realizat un şir de sculpturi memorabile: „Ana-Maria” (1937), „Cap de femeie”, ghips, aluminiu (1939), „Buna-Vestire”, lemn (1936), lucrările de grafică „Don Quijote” (1938), „Cântăreţul Orfeu”, (1938), „Perseu şi Andromeda” (1939).

Tânăra artistă a participat cu lucrări la expoziţiile organizate de Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, dar şi la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României. Sculptoriţa şi-a expus lucrările alături de artişti renumiţi din provincia natală şi din întreaga ţară (Alexandru Plămădeală, Miliţa Petraşcu, Cornel Medrea, Constantin Baraschi, Oscar Han, Corneliu Themeli şi alţii).  Recunoaşterea publică nu s-a lăsat mult aşteptată. „Pentru lucrările merituoase” expuse la Salonul oficial de pictură şi sculptură din anul 1934 Claudia Cobizev a fost distinsă cu premiul Primăriei Municipiului Bucureşti în valoare de patru mii de lei.

La Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României în martie-mai 1935 Claudia Cobizev a expus două lucrări, „Cap de expresie”, ghips şi „Portret, D-ra B.”, ghips. Sculptura intitulată „Cap de expresie” a fost achiziţionată de Statul Român, autoarei fiindu-i oferită pentru aceasta suma de cinci mii de lei.

La Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României în aprilie-mai 1938 Claudia Cobizev a fost prezentă din nou cu două lucrări, „Teatru”, schiţă, ghips şi „Ţăranul”, schiţă, ghips. În acelaşi an, Societatea de Arte Frumoase din Basarabia a organizat Salonul al X-lea de pictură, sculptură, desen, gravură şi artă decorativă, la care au fost expuse lucrările executate de Claudia Cobizev „Ţăran”, ghips, şi „Maternitate”, basorelief-ghips. Pentru sculptura intitulată „Portret” şi ţinând seama de lucrările valoroase prezentate la Salonul Oficial de Pictură şi Sculptură din anul 1939, la propunerea juriului Salonului, artistei i s-a decernat Premiul Fundaţiei Simu. În cadrul Salonului oficial de pictură şi sculptură, organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor al României în aprilie-mai 1940, au fost expuse lucrările „Ştefan cel Mare”, ghips, şi „Buna-Vestire”, lemn.

Revenirea la baştină (1940 – 1941)

Aflarea Claudiei Cobizev la Bucureşti s-a prelungit până la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în iunie 1940. Revenind la Chişinău, s-a angajat la Şcoala de Arte Plastice în calitate de profesoară şi a intrat în Uniunea Artiştilor Plastici Sovietici din republică. Mai târziu, în luarea sa de cuvânt la solemnitatea consacrată aniversării a 25-a a constituirii UAP, Claudia Cobizev menţiona numele artiştilor care au pus bazele Uniunii, Moisei Gamburd, Alexandru Tarabuchin, Auguste Baillayre, Serghei Ciocolov, Lazăr Dubinovschi, Grigori Führer ş. a.

Artist pe timp de război

În timpul războiului sovieto-german Claudia Cobizev s-a aflat pe teritoriul Basarabiei. Ea a primit comenzi de la Primăria mun. Chişinău de executare a unor lucrări de reconstrucţie a clădirilor din oraş. În afară de aceasta, sculptoriţa a luat parte la „lucrările de amenajări şi transformări la Cimitirul Eroilor”, efectuate sub conducerea Primăriei mun. Chişinău. Este de notat faptul că un alt sculptor cunoscut, Vladimir Dobroşinschi, a modelat şi turnat sculpturi pentru acelaşi Cimitir al Eroilor din mun. Chişinău.

În 1943, Claudia Cobizev s-a angajat să sculpteze pentru „clădirea Palatului Cultural” (în prezent, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”) şase basoreliefuri intitulate „Teatru”, „Ştiinţă şi Cultură”, „Proză şi Poezie”, „Arhitectură şi Sculptură”, „Dans”, „Muzică şi Pictură”. Pentru acestea plasticiana urma să primească o retribuţie în valoare de 1.200.000 de lei. Până în primăvara anului 1944 ea a reuşit să realizeze patru reliefuri. Aidoma sculpturilor executate pentru Cimitirul Eroilor şi acestea s-au pierdut fără urmă.

În serviciul Comisiei Aliate de Control din România (1944–1945)

În iulie 1944, Claudia Cobizev a părăsit Chişinăul, stabilindu-se cu traiul în oraşul Craiova. Acolo l-a cunoscut pe comunistul ilegalist Nicolae Celac, cel care a ajutat-o să obţină o slujbă la Comitetul Regional Oltenia al Ajutorului Roşu Internaţional (rus. МОПР). Tot atunci, a început să colaboreze cu Secţia de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Regional Oltenia al Partidului Comunist Român (în continuare, PCR). Ea s-a ocupat de prezentarea artistică a concertului al cărui program conţinea „Uvertura solemnă 1812” de P. I. Ceaikovski, organizat în anul 1945, în or. Craiova.

La recomandarea Comitetului Regional Oltenia al PCR, la 02.11.1944, Claudia Cobizev a fost angajată în calitate de traducătoare la Comisia Aliată de Control din România. Potrivit mărturiilor depuse de ea însăşi, în timpul lucrului în Comisie i s-a încredinţat să lucreze cu „documente cu caracter secret” şi s-a ocupat de „repatrierea cetăţenilor şi a bunurilor sovietice”. În aceste circumstanţe, auzind că în or. Craiova se găseau lucrări de artă transportate din teritoriul devenit din nou sovietic, a cerut sprijinul Comisiei pentru a da de urma colecţiei reproducerilor de lucrări de pictură şi de sculptură ce aparţinuse Şcolii de Arte din or. Chişinău. Colecţia Şcolii de Arte nu a fost găsită, dar în timpul investigaţiilor au fost depistate sculpturile domnitorilor Ştefan cel Mare şi Vasile Lupu. Afirma mai departe că prin implicarea „experţilor de la Moscova” a avut loc „înapoierea acestor monumente Moldovei”.

În chingile realismului socialist

După al Doilea Război Mondial, Claudia Cobizev s-a conformat constrângerilor ideologice ale partidului-stat, a adoptat „metoda” realismului socialist în artă, executând lucrări în baza comenzii de stat şi completând an de an rândurile participanţilor la expoziţii republicane şi unionale.

Claudia Cobizev a excelat în sculptura monumentală şi de şevalet. Lucrările sale se caracterizează prin claritatea conturului, linii viguroase şi ferme, simplitate, esenţializare şi generalizare artistică, expresivitate, armonie şi echilibru. Toate acestea s-au datorat talentului său, tehnicii însuşite temeinic, observaţiilor directe asupra mediului natural şi social, a comportamentelor şi trăsăturilor umane individuale. Claudia Cobizev a lucrat cu diferite materiale: lemn, ghips, ipsos, aramă, bronz, aluminiu. A creat o galerie impresionantă de portrete sculpturale, dar şi numeroase compoziţii, îmbrăţişând teme de o mare diversitate, precum ruralitatea, femeia şi maternitatea, salvgardarea păcii, munca şi omul muncii ş. a. Printre cele mai cunoscute lucrări ale plasticienei se înscriu „Cap de moldoveancă” (1947, lemn), „Ospitalitate” (1947, ghips), „Vremea secerişului” (1950, aluminiu), „Dimineaţa vieţii noi” (1956, ghips), „Darurile Moldovei” (1959, ghips patinat), „Tăietor de lemne din Rucăr” (1961, ghips), „Ţărancă din Câmpulung” (1961, aluminiu), „Cântec” (1963, ghips patinat), „Portretul mamei” (1966, lemn), „Aurica” (1967, aramă), „Sora medicală Leana” (1969, ghips), „Moldova însorită” (1972, aluminiu), „Dragoş-Vodă” (1976, aluminiu) şi altele. Prin calităţile artistice remarcabile, notorietatea de care s-a bucurat atât în republică cât şi peste hotarele Moldovei Sovietice şi prin încărcătura simbolică ce i-a fost conferită, iese în evidenţă sculptura în lemn „Cap de moldoveancă”. Aceasta a fost apreciată în perioada sovietică drept expresia sintetică a „femeii moldovence” şi chiar a „poporului moldovenesc”.

În anul 1960 Claudiei Cobizev i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al RSSM, iar în 1965 a devenit Artist Plastic al Poporului din RSSM. În 1968, pentru lucrarea „Pământ eliberat” i s-a conferit Premiul de Stat al RSSM în domeniul literaturii şi artei.

Există în creaţia Claudiei Cobizev un segment puţin cunoscut şi aproape deloc studiat, care a scăpat ochiului vigilent al cenzurii în perioada cuprinsă între anii 1945-1990. Acesta este reprezentat de desenele şi de crochiurile artistei, ingenui şi spontane, ce se păstrează în număr însemnat, în fondurile Agenţiei Naţionale a Arhivelor.

Aurelia FELEA,

doctor în istorie, Agenția Națională a Arhivelor