Arhip CIBOTARU s-a născut pe 20 februarie 1935 în satul Cobâlea, județul Soroca, Regatul României (azi raionul Șoldănești, Republica Moldova). Poet, prozator, dramaturg. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1957). Este vicepreședinte (1965), iar din 1971 secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor-șef al revistei Nistru (1971-1987). A debutat cu poezie (1952). Prima plachetă de versuri, Ecoul gliei, vede lumina tiparului în anul 1958. Printre cele mai reprezentative volume semnate de Arhip Cibotaru sunt: Din leagănul holdelor (1963), Distanțe (1964), Trepte (1970), Spații (1971), Dans de toamnă (1973), Cântec pentru tine (1974), Între lume și cuvânt (1976), Ferestre (1978), Pe urmele dorului (1980), Scrieri alese (vol. I și II, 1984), Întoarce-mi primăvara (1986), Patru cuvinte (1987), Melodii nocturne (1990), Ultimul Noe (1999), Inscripții pe turnul Babel (2000).
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINE
Arhip Cibotaru se afirmă și ca prozator: Umbra comorilor (roman-foileton, 1967), Șase de dobă (volum de comedii, 1981).
A tradus din Alexandr Pușkin, Taras Șevcenko, Demian Bednîi, Rasul Gamzatov, Kornei Ciukovski, Paul Eluard, Boris Pasternak.
Debutează în volum în anul 1958 cu placheta de versuri Ecoul gliei.
OPERA
Ecoul gliei, Chișinău, 1958; Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Distanțe, Chișinău, 1964; Trepte, Chișinău, 1970; Spații, Chișinău, 1971; Dans de toamnă, Chișinău, 1973; Cântec pentru tine, Chișinău, 1974; Între lume și cuvânt, Chișinău, 1976; Ferestre, Chișinău, 1978; Pe urmele dorului, Chișinău, 1980; Scrieri alese (vol. I și II), Chișinău, 1984; Întoarce-mi primăvara, Chișinău, 1986; Patru cuvinte, Chișinău, 1987; Melodii nocturne, Chișinău, 1990; Ultimul Noe, Chișinău, 1999; Inscripții pe turnul Babel, Chișinău, 2000; La porțile închise, Chișinău, 2007; Această inimă, Chișinău, 2007; Pe timpul lui Teleucă, Chișinău, 2010.
DISTINCȚII:
Premiul Boris Glavan al comsomolului (1970)
Premiul de Stat al RSSM (1982)
Maestru emerit al artei (1985)
Ordinul „Gloria Muncii” (1995)
Ordinul Republicii (2000).
Poetul se stinge din viață pe 4 ianuarie 2010 și este înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.
REFERINŢE
Gherman I., Rime cu aburiri de pâine, „Nistru”, 1959, nr. 5; Dolgan M., Arhip Cibotaru, în cartea: Dolgan M., Idee și imagine poetică, Chișinău, 1971; Țau E., Între lume și cuvânt, „Nistru”, 1977, nr. 3; Cimpoi M., Distanțele. Prilej de limpeziri, „Moldova socialistă”, 1977, 23 august; Bantoș A., Expresie deplină, „Literatura și arta”, 1979, 1 februarie; Botezatu E., Poemul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1981; Palladi T., Efortul limpezimii: meditație și sinceritate, „Literatura și arta”, 1981, 28 mai; Ciocanu I., Poetul și starea de conflict, „Literatura și arta”, 1982, 17 februarie; Palladi T., Distanțele dorului: Omul, „Literatura și arta”, 1982, 8 iulie; Cibotaru M., Căci inima e parte a naturii, „Literatura și arta”, 1982, 12 august; Mazilu Gh., Forța artistică a limpezirilor, „Literatura și arta”, 1982, 30 septembrie; Bilețchi N., Romanul și contemporaneitatea, Chișinău, 1984; Dolgan M., Dimensiunile spiritual-estetice ale poeziei lui Arhip Cibotaru, în cartea: Dolgan M., Poezia contemporană, mod de existență în Metaforă și Idee, Chișinău, 2007; Dumbrăveanu V., Adio, poet al salcâmilor, „Moldova”, 2010, nr. 1; Dabija N., La plecarea unei generații; Strâmbeanu A., Taina stejarului din Cobâlea; Marin Gh., O fire perenă, „Literatura și Arta”, 2010, 14 ianuarie.
Poet al semnificațiilor și al dezbaterilor interioare, Arhip Cibotaru cultivă o poezie reflexivă gravă, bogată în detalii concrete și implicații sociale, poezie care vibrează intens la suflul marilor idei contemporane și care se disting printr-o vie plasticitate. E o poezie izvorâtă din dragostea pentru om și înfăptuirile lui, din pasiunea de a aspira și căuta, de a releva și afirma rostul adevărat al vieții. (Mihai DOLGAN)
SALCÂMII
Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.
Și l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă.
Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată.
Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele.
S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață
Ca pe-o inimă în palmă.
Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei sa fiu cuminte?
Pus pe note și interpretat de Tudor Gheorghe, poemul lui Arhip Cibotaru „Salcâmii” a devenit hit, îndrăgit și cântat de românii de pretutindeni.
Vera BUFTEAC,
muzeografă, MNLR
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
