Forțând nota optimistă, constatăm un succes, în pofida imixtiunii fără precedent a Rusiei: avem, întâi de toate, un referendum constituțional valabil (când s-a mai întâmplat?) și avem integrarea europeană fixată în Constituție. Iar asta chiar trebuie bătută în cuie, dar mai întâi fluturată în nasul rușilor și al moldovenilor care i-au susținut, fie cumpărați, fie dintr-o ranchiună pe care o poate explica numai fenomenului „enigmaticului suflet moldovenesc”, crescut pe drojdia modelului slav. Ca să înțeleagă, și unii și alții, că au rămas cu buza umflată, oricât bănărit au irosit unii și oricâtă prostie ambalată „deștept” au afișat alții. Și avem o șansă în plus să câștigăm meciul.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEAici aș mai adăuga un detaliu optimist (și cu asta încheiem faza triumfalistă): în 2020, Maia Sandu a avut un scor mai modest în primul tur: 36 la sută. Acum are 42. E un bun punct de pornire, e mai puțin de recuperat, aș zice eu. Cu condiția că nu vom mai lăsa lucrurile să se rezolve de la sine. Și în pofida tradiției vechi că moldovenii sunt echipa unei singure reprize. Când zic să nu (mai!) lăsăm meciul să curgă de la sine, am în vedere că, în primul tur, echipa președintei (iar asta înseamnă cel puțin tot partidul aflat la guvernare, or Maia Sandu nu e un candidat independent și singuratic) a sperat foarte mult că liderul nu doar va câștiga în mod firesc și inevitabil, dar că îi va duce și pe ei pe culmile victoriei, cum a făcut-o până acum. E de mirare cât poate duce un singur om, o singură femeie, dar cred că ar trebui să ne fie rușine nouă, ăstora, cu comentariile și, adesea, cu cârcotelile. E război și mobilizarea trebuie să fie totală.
Or prima lecție/ prima concluzie e că echipa a lucrat insuficient. Și aici am o replică pentru prim-ministrul Recean. La ședința de guvern, având în vedere imixtiunea fără precedent a Moscovei în campania electorală (un adevărat război, cu desfășurare de trupe și investiții inimaginabile), dar cu victoriile, fie și deocamdată parțiale, în pofida amestecului străin, premierul a declarat poetic-publicistic: nu pot ei fura, cât putem noi vota! Altfel spus, dacă în turul doi Moscova va investi de două ori mai mult, noi vom aduna de patru ori mai multe voturi oneste, pentru compensarea celor falsificate. Frumos spus, dar ar fi fost firesc dacă îndemnam eu, alegătorul. Prim-ministrul e dator să facă altceva. Să depisteze agentura dușmană, să deconspire canalele de alimentare cu muniții a comandourilor inamice, să închidă aceste canale și să defere justiției trădătorii de țară! Aici nu e corupție și cumpărare a voturilor, e amestec străin în destinul și în procesul politic al unei țări, amestec care trebuie taxat dur pe cale juridică – nu doar cu amenzi, amenințări cu degetul sau cartonașe roșii, ci cu detenție de durată, pentru lucru în folosul unui stat străin. Sigur că aceste fapte trebuie semnalate și pe cale diplomatică și cu note de protest, pentru tot soiul de organizații ale FSB, Gen „Evrazia”, care sunt canalele de diversiuni antistatale.
Nu vom uita cine ne este adversarul. Nu vom uita (ca să nu ne facem iluzii) nici istoria noastră din ultimele trei decenii, în care victoria binelui ne-a însoțit doar în câteva rânduri, ca minuni nesperate. Nu vom uita câtă pacoste a făcut adversarul nostru în lume, manipulând societăți civilizate și experimentate, de la implicarea în prezidențialele americane (și nu numai), la favorizarea (cu succes!) a Brexitului, de la susținerea extremismului și dezbinării societăților în toată lumea, la sprijinul tuturor formelor de euroscepticism. Ca să nu mai spun cât de abil conduce Moscova și speculează frustrările unioniștilor și a tuturor forțelor naționale (vezi ce face FSB în Franța, în Germania actuală, în Ungaria, Slovacia sau în Balcani, inclusiv, în România).
Pe fundalul luptei rechinilor, moldovenii par blânzi și harnici. Dar pot fi și ticăloși, și nemernici. Și nu mă refer la nu știu care soi de ranchiună sau sfântă revoltă, ci la mica pacoste tradițională, sub centură, pe care e bucuros s-o aplice cavalerul nostru autohton, văzând-o ca lovitură de grație dată oponentului. Sunt foarte curios cum vor motiva de data asta oponenții Maiei Sandu care vor vota împotrivă sau vor lipsi de la vot (știind că fac jocul Moscovei).
Or, chiar și dincolo de înțelegerea că e pusă în joc onoarea noastră, de vreme ce lumea e cu ochii pe noi de câțiva ani, criteriile sunt foarte limpezi, în cazul candidaților de azi: Cine dintre ei e mai potrivit funcției, în comparație cu președinții care s-au perindat până acum? Cine dintre acești doi candidați e mai apropiat aspirațiilor noastre comune și ale fiecăruia dintre noi? Cine va avea o poziție mai fermă în ceea ce ține de securitatea statului și de politica externă a acestuia (am numit responsabilitățile esențiale ale unui președinte)? Cine dintre ei ne va reprezenta mai convingător în relațiile cu vecinii apropiați (România și Ucraina), cu partenerii occidentali? În fine, cine va avea o poziție principială în relațiile tensionate cu Rusia, țară-agresor, care nu doar a invadat statul vecin, dar care ne atacă permanent, inclusiv în chiar acest proces electoral?
Urmărind discuțiile de după primul tur și observând agitația unor personaje care, de regulă, nu sunt prea tăcute, văd că au o problemă. Susținând-o pe Maia Sandu în finala confruntării, ar fi împotriva firii lor. Să o susțină ca necesitate comunitară, de dragul cetății, nu a confortului personal, li se pare un efort prea mare. Pe de altă parte, dacă nu o susțin, ei se aliniază socialiștilor, șoriștilor, agenților Kremlinului. Devin ei înșiși oamenii Moscovei, fără nici măcar să fie plătiți pentru asta. Or supărarea lor abstractă, „principialitatea” pe care o forțează, ambalată în discursuri „patriotice” și „naționale” (Moscovei îi plac la nebunie „patrioții”, „suveraniștii” și ”naționaliștii”, de orice soi, de orice nuanțe!) e jalnică.
Mă umilesc găselnițele lor naive și stupide, mărunte și insignifiante, fără impact, dar care le motivează cumva nemernicia. Faptul că ei, prin aceste replici (sau, pe contrasens, prin „tăceri deștepte”), îl susțin pe un om care este… umbra dezumflatului Dodon, iar în realitate fac jocul Moscovei, îi deranjează mai puțin. Or adevăratul beneficiar al dezbinării noastre va fi, bineînțeles, Rusia. Care vrea să ne transforme, tot mai insistent și metodic, într-o Transnistrie extinsă, într-o anexă a „lumii ruse”, cu mâinile „patrioților” noștri. Fără șanse de a mai reveni în lumea civilizată. Cortina de fier pe care ne-o proiectează Moscova va fi de data asta totală și ermetică.
Nu avem de ales: îi trecem la pierderi de război pe cei vânduți dușmanului sau răpuși de el și mergem înainte, mizând pe gândirea lucidă și pe cei căror le pasă de viitorul nostru. Dacă vom dezamăgi lumea modernă, lumea civilizată, a rațiunii, atunci ne va îmbrățișa, fără scăpare, ursul instinctelor primare, forță întruchipată azi de piticul de la Kremlin. Unii dintre noi deja sunt hipnotizați de acesta, slujindu-l fără să înțeleagă ce fac.
Scuturați-vă de instinctele primare ale ranchiunei și nimicniciei fals patriotice, judecați și ascultați de sfaturile lumii civilizate, aplicați inteligența acolo unde alții merg pe instincte. Și atunci vom demonstra că, în pofida atacurilor virulente ale orcilor din tenebrele trecutului nostru, putem să sfidăm tradiția și să câștigăm, inclusiv, în repriza a doua. Lumină și rațiune!
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE