Stăvilarele minții

901
0

Acum câteva zile, barajul de la Novaia Kahovka a fost distrus și apa din lacul de acumulare s-a revărsat, inundând ambele maluri ale Niprului. Cel mai mult are de suferit malul stâng, care e controlat de forțele armate ruse: de vină e și relieful, dar mai ales cei care, de un an și ceva, o fac pe stăpânii acolo, nefiind nici capabili și nici dornici să sară în ajutorul sinistraților.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Autorii dezastrului sunt tot ei, gospodarii veniți din Rusia excelent administrată ca să facă ordine – poreadkă – în Ucraina. Concetățenii lor, rămași acasă, cred cu sfințenie că tragedia a fost opera ZSU și se delectează cu imaginile potopului. Ei știu sigur că eroicii lor soldați nu puteau s-o facă, dar asta nu-i scapă de regrete: ar detona încă o dată barajul ca să-i pedepsească pe „ukropii care l-au detonat“.

Rușii nu mă mai pot surprinde însă în niciun fel. M-a surprins altceva, și anume faptul că o mulțime de oameni în Occident au dubii în privința paternității atentatului terorist de la Novaia Kahovka. Aceștia se împart, în principal, în trei categorii: naivii sau radicalii care cred în continuare în propaganda Kremlinului, birocrații depășiți de realitate din organizații ca ONU, Crucea Roșie etc. și, în cele din urmă, scepticii de meserie, care cred că faptele trebuie tratate cu neutralitate și nepărtinire chiar și atunci când adevărul nu are nevoie de prea multe probe ca să fie acceptat ca atare.

Adevărul însă e strigător la cer. Distrugerea stăvilarului rezolvă, în cazul rușilor lui Putin, cel puțin trei probleme: 1. face și mai improbabilă ofensiva ucraineană dinspre Herson; 2. îi ajută să-și redisloce și să-și regrupeze forțele, sporind capacitatea de apărare pe alte fronturi; 3. panichează opinia publică occidentală. În cazul ucrainenilor, inundarea malului stâng nu rezolvă nimic. Ba dimpotrivă, e o mare belea pe capul lor, căci le complică planurile în regiune, iar dezastrul ecologic și uman îi va urmări încă mulți ani după încheierea ostilităților. Apoi, chiar dacă ar fi vrut să distrugă barajul, din motive care scapă rațiunii, ucrainenii ar fi avut prea puține mijloace la îndemână pentru a o face.

Cu toate acestea, jurnaliști și experți aparent bine intenționați din presa internațională caută, cu o pedanterie demnă de aventuri ceva mai înalte ale spiritului, alte explicații ale catastrofei: uzura construcției, consecințele bombardamentelor, neprofesionalismul celor puși să administreze centrala etc. Le-aș mai propune o explicație posibilă: încălzirea globală, căci nu-i potop pe globul nostru care să nu aibă această cauză. Singura problema cu acești experți imparțiali și obiectivi este că ei nici măcar nu simulează scepticismul atunci când discută, de exemplu, alte probleme, cum ar fi, de pildă, aceleași schimbări climatice, unde adevărul e cunoscut dinainte și nu mai are de mult nevoie de dovezi cu adevărat științifice. Acolo totul e limpede și univoc pentru ei, spre deosebire de războiul din Ucraina, care a rămas, în capul multora, un „subiect deschis“, un caz ambiguu, o dilemă morală. Când un țicnit își detonează semenii în stradă, el e numit terorist în chiar primul reportaj transmis de la fața locului – reporterului nu-i trece prin minte să fie imparțial la vederea cadavrelor, deși tocmai lui, și nu editorialistului cu opinie, îi revine sarcina aceasta. Pe de altă parte, când un maniac cu bomba nucleară în valiză distruge o țară întreagă, în cugetul analiștilor se nasc subit îndoieli în privința calificativelor.

De ce se întâmplă astfel? Din lașitate? Poate că acești experți și jurnaliști nu vor să-l provoace și mai tare pe Putin, ca acela să nu detoneze cumva un reactor al centralei din Zaporijie? Să stea pe pace: un micro- sau macro-Cernobîl e aproape garantat acolo, în ciuda efortului lor de a îmbuna căpcăunul. Dar poate că ei nu doresc să se abată de la regulile meseriei, punând, pentru orice eventualitate, totul la îndoială și găsind o justificare pentru toți? Înclin să cred că, în realitate, procedează astfel nu din scrupul profesional ori din alte motive nobile, ci pentru că se feresc, în adâncul sufletului, să accepte evidența.

Și care ar fi această evidență? După mine, liderii occidentali nu pot să nu observe că, pe măsură ce trece timpul și Putin îngroașă gluma, intervenția lor nemijlocită în conflict devine din ce în ce mai necesară. Iar dintr-un anumit punct, ea va fi inevitabilă: ori să te temi de bomba nucleară, ori să nu te temi, iluzia că Putin poate fi controlat prin dozarea livrărilor de arme către Ucraina și prin tratarea cu seriozitate a punctului său de vedere va fi spulberată de Putin însuși. Gândul acesta este alungat însă din cugetul și așa copleșit de evenimente al omului occidental, opinia publică din Vest preferând să interpreteze faptele într-un mod care, deocamdată, ostracizează evidențele.

Problema e că în capul de terorist și de țariok frustrat al lui Putin s-a cuibărit ideea că el nu poate fi învins sub nicio formă și în nicio împrejurare. Că el trebuie să iasă mereu victorios din orice confruntare. Această idee îl face capabil de multe: în mod logic, următorul pas ar fi generarea unei catastrofe nucleare în Zaporijie. Dacă nici asta nu va opri înaintarea ZSU, cezarul-gopnik ar putea lansa un proiectil nuclear tactic undeva în Ucraina. Apoi, el are la dispoziție și alte mijloace de a speria lumea și de a o convinge că trebuie să i se lase măcar o parte din tot ce a cucerit armata lui de tâlhari, ucigași și violatori. În același timp, e greu de presupus că hrer-ul rus va recurge la soluția „ultimă“ (războiul nuclear cu țările NATO), la cât de narcisist este și la cât de mult își iubește viața, dar putem fi siguri, în schimb, că va face încă destul rău, sabotând, nimicind și șantajând.

Tocmai de aceea nimeni nu trebuie să cedeze acum și nici să dea vreun semn de slăbiciune – orice pas înapoi în fața terorii îi va consolida lui Putin speranța că teroarea ar putea fi câștigătoare pe termen lung. A venit vremea ca și țările civilizate, nu doar Ucraina, să răspundă cu aceeași monedă, aducând, în sfârșit, măcar un portavion în Marea Neagră. Măcar de formă. Și livrând Kievului cât mai repede și cât mai multe arme de tot felul, pentru a grăbi înfrângerea Moscovei. Ori și mai bine: evitând orice discuții în dodii despre culpabilitatea părților și pregătindu-se să preia inițiativa în acest război, care nu este doar al Rusiei împotriva Ucrainei, ci și al răului împotriva civilizației.

Forțele ucrainene ar putea, ipotetic, recuceri singure propriul lor teritoriu, cu sacrificii și mai mari decât până acum, dar ele nu vor fi în stare să închidă problema. O amenințare ca Rusia lui Putin poate fi contracarată doar prin acțiuni colective, tranșante și agresive – gopnikul din Kremlin trebuie speriat exact așa cum îi înspăimântă și el pe alții. Și asta se poate face nu prin avertismente deșarte și nici prin prelungirea, treptată, cu câțiva centimetri pe lună, a razei de acțiune a rachetelor de croazieră. Nu faci psihoterapie cu nebunul până nu-l imobilizezi mai întâi, administrându-i o porție zdravănă de calmant.

Opinia publică din Vest pare să perceapă în continuare războiul din Ucraina ca pe un fel de proxy war, dar realitatea e puțin diferită. Ecocidul din albia Niprului, catastrofa umanitară din Estul Ucrainei, genocidul, bomba cu ceas din Zaporijie ș.a.m.d. șterg hotarele „naționale“ ale conflictului. Lăsat la discreția lui Putin de un NATO care mizează exclusiv pe capacitatea Kievului de a se apăra, războiul acesta într-o bună zi va afecta nu doar financiar comodele și excesiv de prudentele societăți occidentale. Dar, pentru ca lucrul acesta să fie înțeles, trebuie să se mai rupă niște baraje. Cele mentale, în primul rând.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE