Comunitatea Politică Europeană își caută calea

578
0
Mircea V. Ciobanu la Bookfest Chișinău 2022

 „Comunitatea Politică europeană, un club de un gen inedit, născut de războiul din Ucraina, își caută calea” – titra Le Monde cu o săptămână înaintea summitului de la Chișinău (Bulboaca). CPP este cea mai tânără asociație politică de pe teritoriul Europei. Ideea ei a fost lansată acum un an de președintele francez Emannuel Macron, care deținea atunci (în mai 2022) și președinția Consiliului Uniunii Europene. Scopul organizației e crearea unei platforme politice pentru statele europene, indiferent de statutul lor. Astfel, aici, pe lângă țările din zona Schengen și ale UE, se întrunesc țări precum Marea Britanie, Turcia, Islanda, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia sau Azerbadjan. Ideea unei Europe extinse (dar fără Rusia) e privită, așadar, atât în contextul Brexit-ului deja consumat, cât și al unei aglomerări în anticamera Uniunii Europene, acum greu de definit ca ordine și termen de aderare, având în vedere rândul istoric (Turcia, Balcanii de Vest) și cei favorizați din considerente limpezi în ultima clipă (Ucraina, Moldova).

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Bineînțeles că propunerea președintelui francez și prima întrunire, din octombrie 2022, au fost determinate inclusiv de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, dar și de criza energetică mondială, ca o consecință directă a agresiunii ruse. Unul dintre scopurile nedeclarate ale Comunității este lărgirea spațiului geopolitic european fără a lărgi hotarele UE, incluzând aici și Marea Britanie sau Turcia, dar și țări care își propun aderarea la UE, precum Ucraina sau Moldova sau cu un viitor încă și mai incert, precum Georgia, Armenia sau Azerbaidjan. Primul summit a avut loc în toamna anului trecut la Praga, iar pentru a găzdui întrunirea din 2023 s-au oferit Marea Britanie și Moldova, decizia fiind luată în favoarea Chișinăului. Alegerea a fost determinată (și) de propunerea ca întrunirile să aibă loc, succesiv, într-o țară din UE și în una din afara spațiului comunitar, dar și de o semnificație mai explicită privind extensiunea comunității. Așadar, un simbolism ușor deductibil. Un altul este semnul absolut transparent de susținere și recunoaștere a intențiilor eurointegratoare ale Republicii Moldova.

Despre cât de necesară și care este valoarea adăugată a întrunirii se va discuta, bineînțeles, după summitul de la Bulboaca. Organizația propriu-zisă e abia la început de cale și scepticii sunt la datorie: de ce era necesară această structură? Care este eficiența ei? Cât de reale sunt scopurile ei? Aceiași sceptici își amintesc de eșecul unei intenții similare, a lui François Mitterrand și Vaclav Havel, lansată în 1991 la Praga. Adevărat, de atunci aproape toată Europa a ajuns în UE, cu excepția Balcanilor de Vest și a… esticilor postsovietici (nu îi am în vedere pe baltici, care nici nu acceptă formula „țări postsovietice”, de vreme ce ei au existat ca state și înainte de 1940). Sceptici există și în sânul UE, dar și în afara ei, candidații la accederea în UE (mai ales Balcanii de Vest) suspectându-l pe Macron că vrea să substituie structurile comunitare cu un surogat. Dar acest detaliu poate fi și inversat în funcționalitatea lui. De vreme ce negocierile candidaților se află la faze diferite, iar problemele economice și riscurile (întâi de toate, cele legate de agresiunea rusă) sunt iminente, o anticameră care ar conecta aceste module încă autonome la sistemele vitale ale UE ar fi mai mult decât binevenită.

Dar cu siguranță că este cel mai important forum internațional găzduit cumva de Republica Moldova. Sigur că locul a fost ales și pe criteriul geografic: la o periferie a continentului, într-o zonă de conflict. Or Rusia și Belorusia vor lipsi, firesc, de la întrunire, dar cu siguranță că vor fi (mai ales Rusia) prezente în comunicări și dezbateri. Iar viitorul acestei comuniuni îl va arăta… viitorul însuși. Dacă această formă de cooperare (implicit, de solidarizare) își va demonstra eficiența, posibil că se va cere instituționalizată și structurată. Dar asta nu mai este grija noastră. Următoarea reuniune e programată la toamnă, în Spania. Deocamdată drumurile CPE duc, sperăm nu întâmplător, în Moldova.

P.S. Cei care studiază istoria detaliată, tumultuoasă, controversată, romantică și pragmatică a Uniunii Europene (privită ca o comunitate menită să salveze continentul de o nouă confruntare globală), știu că a mai existat un proiect omonim, Comunitatea politică europeană, idee anunțată în 1952, soliticitând țărilor din Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (predecesoarea UE) reunirea eforturilor și crearea unei politici externe comune și a unui sistem defensiv comun. În ultimă instanță, aceste idei se vor regăsi, în timp, în structurile actuale (și în cele de perspectivă) ale Uniunii Europene. Ergo: ideile care aduc plusvaloare ori sunt soluții salvatoare într-un spațiu și timp anume nu trebuie ignorate, de vreme ce oferă o șansă. Iar noi chiar avem nevoie de o formulă instituționalizată de solidaritate și cooperare. Mai ales că multe dintre structurile vechi sucombă succesiv sau își etalează mereu ineficiența. Viitorul dospește, vorba lui Vasile Vasilache.

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE