Reportaj video// O fermă de vaci care continuă să se dezvolte într-un sat ce dispare și unde nu se mai nasc copii  

4464
0

Satul Pocșești, situat la o distanță de 20 km de Orhei și la 30 km de Chişinău, este pe cale de dispariție. Nu există niciun magazin sau vreun punct medical, o școală sau oficiu poștal…Localitatea este în administrarea s. Donici (1.765 de locuitori), din care face parte și satul Camencea. Cu 20 de ani în urmă, populația era de 100 de locuitori. Azi sunt vreo 30, dintre care trei copii, care merg la gimnaziu în altă localitate. Peste doi ani satul nu va mai avea copii. Angela Străjescu, originară din Pocșești, Orhei, a trăit toată viața la oraș, dar întotdeauna a fost atrasă de baștină. Acum nouă ani, fiind șomeră, a deschis o fermă de vaci la Pocșești, crezând că va salva satul de dispariție și oamenii vor avea de lucru. A început de la 18 vaci de rasa Holstein, care este cea mai bună rasă de lapte, azi are 70 de vaci mulgătoare, vreo 15 junci gestante și vreo 12 vițelușe. Lipsa brațelor de muncă o face să muncească din zori și până-n noapte. Ziua ei începe de la ora 4.00 dimineața. Zilele acestea la fermă va ajunge o mașină cu 33 de vaci gestante de aceeași rasă din Germania. Înnoiește șeptelul. O vacă de rasa Holstein, în medie, dă 25 de litri de lapte pe zi, unele, după fătare, și 40. Construiește și o unitate de prelucrare a laptelui și de fabricare a produselor lactate la Grătiești. Aflați mai multe din acest reportaj despre femeia care din tehnolog în industria ușoară s-a transformat într-un fermier și veterinar cu experiență.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

27 mai 2023, zi de duminică, ora 17.00, mergem spre ferma de vaci de rasa Holstein din satul Pocșești, raionul Orhei. Ca să ajungem la Pocșești, trecem prin satul Teleșeu. Prin centrul Teleșeului drumurile sunt curate, cosite pe margine, iar casele, diferite – una mai îngrijită, alta mai puțin arătoasă, în funcție de posibilitățile și puterile oamenilor. Pe un drum de câmp, mergând pe marginea unui iaz, unde câțiva oameni pescuiesc și vreo șapte viței pasc, ajungem la ferma de vaci, deschisă acum opt ani de către Angela Străjescu, originară din Pocșești, și fiul ei. Femeia a vrut să dea viață satului, să-l reînvie, ca lumea să nu plece din el, iar alții să vină, să-și construiască case, „deoarece e un loc pitoresc, liniștit”.

Satul cu trei copii

Conform recensământului din anul 2004, populația din Pocșești era de 100 de locuitori. În anul 2020, în luna februarie, când am fost la această fermă de vaci, conform datelor oferite atunci de secretarul primăriei Donici, la Pocșești locuiau circa 40 de oameni. Acum sunt vreo 30 și doar trei copii merg la școală în alt sat. „Peste un an sau doi, nici copii nu vor mai fi. Aceștia își vor încheia studiile gimnaziale și vor merge la studii. Cu siguranță, nu mai revin în sat. Iar alți copii nu se nasc și nici nu sunt”, îmi spune proprietara fermei de vaci, Angela Străjescu.

Pocșeștiul este situat pe un loc pitoresc, înconjurat de dealuri, terenuri agricole lucrate, fâșii de copaci. O verdeață și o frumusețe de nedescris.

Pe teritoriul fermei familiei Străjescu intri fără a deschide vreo poartă. Vezi doar flori de toate culorile și de toate tipurile la intrare, în curtea mică. Teritoriul are un gard de plasă, înconjurat de flori, o seră nu prea mare și terenuri pe care deja este porumbul răsărit. Mai la vale de grajdul fermei, pe imaș, se văd vaci păscând, iar într-un țarc se află vreo 12 vițelușe. Se văd și junci, pe care stăpâna fermei le dezmiardă cu un cuvânt des folosit la noi –  „tineretul”.

În curtea cu flori, din grajd, iese Angela Străjescu, femeia care o viață a trăit la oraș și atunci când a rămas șomeră a decis să deschidă o fermă de vaci mulgătoare. A construit totul de la zero. Pe locul unde se află acum ferma era un lan cu porumb. A început acum opt ani cu 18 vaci, povestește ea. A ajuns și la 100 de vaci, dar a tăiat din cauza secetei din 2021, pentru că erau mai puțin productive. În prezent are 70 de vaci mulgătoare, junci, vițelușe, fătate recent. Dacă ar construi acum o fermă, cu experiența pe care o are și cu problemele cu care se confruntă – lipsa brațelor de muncă, ferma ar fi concepută și ridicată altfel.

„Pleacă lumea…am doar trei muncitori”

„Noi am construit așa cum am văzut, fără specialiști, nu cunoșteam domeniul, era unul nou pentru noi. Și am construit așa cum am văzut când eram mici, cu vaci legate la iesle, cu lopata și cu roaba să faci curat în grajd și să duci bălegarul, unde ai nevoie de multe brațe de muncă. Am muncit, Doamne, dar fermele moderne nu se construiesc așa. Acum aș construi altfel. Vacile nu sunt legate, sunt libere. Fermele moderne sunt dotate tehnic cu utilaje pentru hrană, pentru curățire. Obosiți, dar am mers înainte. Mulți care au început odată cu noi au renunțat. Trebuie multă muncă, caracter, răbdare, muncă fără zile libere”, ne spune femeia, care zice că cea mai mare problemă este lipsa muncitorilor.

Acum are trei muncitori, care locuiesc cu toate condițiile pe teritoriul fermei, cu frigiderul plin cu produse, mașină de rufe automat, baie, tot necesarul pentru un trai decent. Câțiva au plecat. Pleacă lumea. Ultimul muncitor care a lucrat patru ani la fermă și era dibaci, doar că îi mai dădea cu paharul, a plecat în Germania la munci.

„El era bun ca specialist, foarte bun. Construia, lucra, repara și tehnică. Are 47 de ani”, îmi spune femeia cu părere de rău, ieșind de la vacile din grajd, care merg, câte cinci, în camera cu utilaj tehnic unde sunt mulse. Toate vacile sunt mulse de trei ori pe zi și procesul durează vreo oră. Laptele curge direct prin conductă în tancul de răcire. Nimeni nu atinge laptele. Acesta este dus la fabrica de lactate răcit, la temperatura de un grad.

Observ și vaci păscând pe câmpul verde, îngrădit cu fire electrice, de lângă fermă. „Acestea sunt junci, vreo 15 la număr, pe care le așteptăm să fete. Vacile mulgătoare sunt doar în grajd. Într-un țarc separat, sunt vițelușele. Creștem și le înmulțim. Nu dăruiesc și nici nu vând nimănui vițelușe. Am dăruit, în toți acești ani, vreo trei la rude. Viței nu țin. Nu sunt rentabili de ținut. Am crescut doi. Mari, când i-am vândut la carne, am luat doar 38 de mii de lei. I-am dat cu 36 de lei pentru un kilogram. I-am vândut vii. Nu avem condiții de sacrificare. Și am zis că mai mult nu mai țin viței.”

La ferma din Pocșești se înnoiește șeptelul

În discuție, stăpâna  fermei, îmi spune că „acum, din Germania, aducem într-un transport, care se află pe drum, 33 de vaci gestante de rasa Holstein. Se aduc în a șasea, a șaptea lună de sarcină. Înnoim șeptelul. Construim și fabrică pentru produse lactate cu capacitate de prelucrare mai mare, deoarece încăperea unde acum este producerea o închiriem și ne costă mult. Fabrica se construiește la Grătiești. Ne cam bate la buzunar. Totul am gajat la bancă, doar pe credite încercăm să dezvoltăm ca să ne menținem. Am stat cu grijă o perioadă. S-a început războiul în Ucraina. Utilajul pentru fabrică de acolo trebuia să fie adus. Banii împrumutați erau transferați și nu știam dacă ajunge tehnica la fabrică. Fiul e tânăr. Vrea să construiască, să dezvolte afacerea și riscă. Muncește mult, de altfel ca și mine”, îmi explică ea.

Fabrica nouă se preconizează să fie deschisă până în toamnă.

„O vacă de rasa Holstein, în medie, dă 25 de litri de lapte pe zi, unele, după fătare, și 40 de litri”

O întreb despre hrana animalelor și despre cum se descurcă în anii mai secetoși. „În tot anul este diferit. Anul trecut, toamna, adică în 2022, am cumpărat lanuri de porumb – 17 hectare cu 14 mii de lei hectarul pentru siloz. Mai avem și 20 de hectare ale noastre. Și lucernă am cumpărat cu 3 lei pentru un kilogram. În afară de asta, procurăm și cereale, și fân. Ne salvează un pic faptul că nu vindem laptele cu 7 lei pentru un litru, cum vând alții, dar cu 16 lei. Laptele e foarte bun, proaspăt. Cheltuielile sunt mari și nu ne permitem să vindem laptele ieftin – magazine, vânzători, șoferi, lumină, chirie. Altfel nu ne-am descurca. Poate că cei care au mai multe vaci pot vinde la un preț mai mic laptele. Noi avem puține vaci mulgătoare. Spațiul pe care-l avem nu ne permite să mărim șeptelul. Trebuie să ne dezicem deja de cele care sunt mai puțin productive, care au ani, deoarece le aducem pe cele tinere, care vor naște și vor fi mai productive”, mărturisește Angela Străjescu, care a studiat foarte bine veterinăria. Ea are grijă de sănătatea animalelor de la fermă, deși cheamă și specialiști, medici veterinari, la prelevarea probelor de sânge.

Menționez că la ferma de vaci de la Pocșești sunt doar vaci de rasa Holstein, care este cea mai bună rasă de lapte, patria ei fiind Olanda. O întreb câți litri de lapte se mulge de la o vacă de această rasă.

„Acum media e 25 de litri la fermă, dar sunt vaci care sunt după fătare, ce dau și  câte 40 de litri de lapte pe zi. După ce fată, dau mai mult, dar mai apoi scade. Hrana trebuie să fie bună. Nu prea ajunge lapte pentru produsele lactate, mai cumpărăm”, explică femeia, care spune că recent a deschis un magazin și la Cricova, dar mai  are mici magazine în mai multe sectoare din Chișinău.

Subvenționarea din partea statului și controlul riguros

În discuție, Angela Străjescu ne relatează că statul subvenționează cele 33 de vaci gestante care vin din Germania. „60% din cost era, exact nu pot să vă spun, pentru că fiul se ocupă cu actele și el este la curent. El zice că este un lucru bun, o susținere, dar trebuie să aibă grijă de ele timp de patru ani, ca de ochii din cap. Altfel trebuie să întorci banii înapoi la stat, Nu dea Domnul cumva să moară sau să se îmbolnăvească! Noi așa le îngrijim. Întotdeauna verificăm orice problemă de sănătate a animalelor. Analiza de sânge o facem de două ori pe an. Noi doar alimentăm oamenii cu produsele lactate, cu lapte proaspăt. Animalele trebuie să fie sănătoase. ANSA vine cu controale. Urmăresc vacile zilnic. Eu le dezmierd. Multe au și nume. Chiar reacționează”, îmi spune ea și râde, pentru că unele animale, anume vițelușii crescuți, au avut și nume ale demnitarilor de la noi, care se perindă în funcții înalte din stat.

Angela Străjescu, pe lângă ferma de vaci, mai ține o gospodărie întreagă – o pereche de păuni, găini grecești roșii, rațe.

Mergem spre șes, unde juncile sunt libere. Facem fotografii. Acestea nu au frică de noi. Se apropie de gard, beau apă și așteaptă să fie mângâiate. Angela Străjescu îmi povestește că greutatea acestor vaci Holstein este de 800 -850 de kg, unele ajungând și la greutatea de o tonă. Vacile nu au coarne, ca să nu să se împungă. Acestea le sunt scoase cu un aparat special până a avea trei luni de viață. Vițelușele sunt adormite și cornițele le sunt arse cu aparatul special. O strigă pe una mare, cu numele de Regina, albă, doar cu câteva pete negre, despre care spune că trebuie să fete degrabă. O așteaptă. Regina reacționează cu prietenie.

 

Femeia îmi povestește că juncile sunt însămânțate când acestea au greutatea de 300 kg și mai mult. Vacile Holstein se țin până la cinci fătări, deoarece ele se mulg mult și încontinuu, apoi se dau la carne. Din primele vaci aduse niciuna nu o mai are. Șeptelul e înnoit. Crește vițelușele pentru a le înlocui pe cele mai bătrâne, de cinci-șase ani.

„Anul trecut vacile au fătat mai mulți viței. Anul acesta e invers- vițelușe. În fiecare an e diferit”, ne spune Angela Străjescu.

La sfârșitul discuției, femeia insistă să-mi dea un PET cu lapte proaspăt muls din tancul de răcire. „Acesta e lapte bun, bio”. Stăpâna fermei de vaci Holstein îi spune păunului Filea să se facă frumos, adică să-și desfacă penetul, pentru a-l admira la plecare. Pasărea se duce lângă păuniță – perechea sa,  dar fără a-și desface penele multicolore. Ieșim din ograda fermei plină de flori când soarele apune.

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea Statului de Drept și a Mecanismelor Anticorupție în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ) și implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ).

 Partener al proiectului în municipiul Chișinău este Instituția Privată Publicația Periodică „Gazeta de Chișinău” care implementează proiectul „Prevenirea corupției în sectorul siguranței alimentare prin informare, formare și responsabilizare”.

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE