Inteligența artificială (I)

O știm de la oameni mai deștepți ca noi: invențiile sunt arareori dictate de necesități. Niște lucruri se descoperă (fenomene, legități, materiale etc.), iar pe baza lor se creează unelte, obiecte, tehnologii noi. Cu timpul, o parte din aceste invenții devin necesități. Vorba celebrului lingvist Eugeniu Coșeriu, pe care o parafrazez aici: mai întâi apare telefonul și abia după asta, nevoia de telefon. Nimeni nu a avut nevoie de telefon atât timp cât nu a știut nici măcar de posibilitatea existenței lui, rod exclusiv al inventivității savanților care și-au pus, în anumite condiții și la o anumită etapă a evoluției tehnologice, problema comunicării la distanță. Așa cum nimeni nu a dus lipsă de smartphone până la apariția acestuia, o invenție contemporană la baza căreia a stat ideea unui om (Steve Jobs, inspirat probabil de SPC-ul născocit de IBM în 1992) de a grupa toate gadget-urile utilizate zilnic de oameni într-un singur dispozitiv. Până în 2007, ne-am descurcat de minune cu mobilul simplu în buzunar și cu barometrul analogic prins de perete și nu ne-a trecut niciodată prin minte că, în doar câțiva ani, viața va fi de neimaginat fără un „telefon inteligent”, care le știe și le face pe toate.

La fel se întâmplă și cu Inteligența Artificială (IA). Este și asta o tehnologie de care nimeni nu a avut cu adevărat nevoie, dar numai până în momentul când Frankenstein-ul digital a dat primele semne de viață. Spre deosebire de telefonul clasic, anticipat doar de savanții care i-au premers lui Alexander Graham Bell, IA fost prezisă și de scriitori, și de cineaști. La curent cu evoluția tehnologiilor computaționale, oamenii de creație ai veacului trecut nu s-au îndoit de iminența IA, i-au salutat beneficiile și au tras toate semnalele de alarmă posibile. Firește, nimeni nu a ținut cont de nimic, căci dacă omul simte că poate să inventeze ceva, el va inventa acest ceva în ciuda tuturor avertismentelor și pericolelor posibile. Așa a fost creată bomba atomică, tot așa a apărut și se va dezvolta în continuare proiectul de generare a unui creier artificial care să-l egaleze și, cu timpul, să-l depășească pe cel uman. Să fim realiști: nu există mecanism pe lumea asta capabil să oprească și nici să reglementeze procesul, căci e prea mare tentația de a explora necunoscutul, de a trage vălul de pe întuneric și de a crea ceva nemaivăzut până acum. Duhul invenției, odată ieșit din lampă, nu mai poate fi băgat înapoi.

Vorbim de firea și de mintea umană, iscoditoare ca o pisică. Doar că omul nu are cele nouă vieți proverbiale ale curiosului său companion felin. De aceea, nu toate descoperirile pe care le face sunt în beneficiul lui, unele atrăgând după sine și niște perspective sumbre. S-a văzut la ce a condus apariția armelor nucleare, deși mă tem că unii nici azi nu au sesizat până la capăt primejdia. Stăpânirea energiei eliberate prin fisiunea nucleară ne-a dăruit electricitate; totodată, le-a oferit unor teroriști ca Putin un instrument de șantaj politic și militar extrem de eficient. Nu mai puțin primejdioasă ar putea fi și IA. Este deja: accesul nelimitat la posibilitățile oferite de ultima versiune a ChatGPT-ului a arătat că cei mai motivați să profite de potențialul acestuia sunt răufăcătorii de toate spețele.

Oamenii normali au deschis chatbot-ul lansat de OpenAI, i-au pus întrebări, au fost impresionați de naturalețea și acuratețea cu care acesta le-a oferit răspunsuri de cultură generală și rezolvări pentru tot soiul probleme (matematice, inginerești, grafice ș.a.), au ironizat condescendent pe seama erorilor (numeroase) și a lipsei firești de umor a algoritmilor și și-au văzut mai departe de treburile lor. Poate cu speranța că, în viitor, perfecționarea instrumentului nu-i va priva de locuri de muncă, ci le va îmbunătăți considerabil viața. Dar așa au procedat, repet, oamenii de bun-simț. Căci ceilalți au suflecat mânecile chatbot-ului și l-au scos imediat la produs fake-uri: de la cele mai inofensive (de pildă, filmulețe contrafactuale cu vedete) până la cele de gravitate redusă (cum ar fi compunerea de teze pentru studenți leneși și de CV-uri false pentru șarlatani) sau sporită (din această categorie fac parte, în primul rând, știrile false).

În momentul de față, e greu de măsurat atât efectul fake-news-urilor generate de răufăcători cu ajutorul IA, cât și efectul global pe care îl va avea tehnologia asupra economiei și a vieții oamenilor. Cu certitudine, acesta din urmă va fi unul mixt: și pozitiv, și negativ. Dar pentru a înțelege mai bine direcția în care ar putea s-o ia lucrurile, cred că e binevenit să aflăm mai multe despre modul însuși în care funcționează chatbot-urile de azi, vestitori ai Skynet-urilor de mâine. Internetul abundă de informații la acest subiect, de la cele mai pertinente la cele mai deocheate. Le-am selectat pe acelea care mi s-au părut mai relevante și mai lămuritoare, apelând doar la surse credibile – slavă Cerului, avem încă posibilitatea de a distinge sursele serioase de cele purtătoare de falsuri și dezinformații. Dar despre toate aceste mecanisme și despre urmările posibile ale dezvoltării IA vom vorbi în numerele viitoare ale ziarului.

Înainte de a o face însă, vă îndemn să verificați, pentru orice eventualitate, textul pe care tocmai l-ați citit: să nu fie cumva și acesta produsul vreunui chatbot.

(va urma)