Sărbători, comemorări, defilări și ce mai urmează

La o zi de la „sărbătorirea păcii” sau „comemorarea celor căzuți”, pe 9 mai, în Chișinău și în alte localități ale R. Moldova, în așteptarea Zilei Europei, care la noi, oficial, va fi sărbătorită mai târziu, stăm din nou strâmb și ne întrebăm drept despre ce se întâmplă pe meleagurile noastre mioritice.

Panglica bicoloră negru-oranj, denumită „Sfântul Gheorghe”, interzisă prin lege, dar lăsată să stea agățată „pașnic” de Curtea Constituțională (CC) la pieptul lui Dodon și al altora vreo cincizeci, câți a numărat poliția la Chișinău, a fost ca la ea acasă. E drept că fiecare caz în parte a fost fixat, chiar dacă nu s-au întocmit procese-verbale, cei care au încălcat legea, dar au respectat hotărârea CC, urmând să fie amendați.

Când vor fi aceștia amendați și cum vor fi trași la răspundere e greu de spus, pentru că vor fi inițiate procese de judecată fără judecată care ar putea să dureze până la celălalt 9 mai, când, încurajați de neputința justiției moldovenești, panglicarii vor putea ieși la paradă cu miile.

Susținerea acordată de CC, abreviere care, ușor de tot, poate fi descifrată drept un Comitet Central mai nou, generează mai multe întrebări la care nu se știe dacă vom primi vreodată răspuns. Deocamdată, am văzut la posturile TV că cei care erau întrebați de jurnaliști de ce poartă această panglică, simbol al agresiunii rusești și al genocidului organizat de Putin în Ucraina, răspundeau că le-a permis CC-ul, că panglica le amintește de buneii și tații care au luptat pentru libertatea noastră, a tuturor.

Dar, pentru că CC-ul le-a permis dodoniștilor și șoriștilor să apară oriunde vor avea fericita ocazie și cu simbolurile „Z” și „V”, era firesc să se meargă și mai departe cu testarea vigilenței autorităților. Ditamai bannerul cu „chipul luminos” al lui Iosif Visarionovici Stalin, călăul popoarelor, stătea falnic în Piața Marii Adunări Naționale pentru a fi purtat pe străzi până la Memorial. Cei care erau gata să-l apere „cu trup și suflet” de câțiva polițiști care încercau sfios să-i convingă că „nu se poate, nu-i frumos”, aveau răspunsurile de apărare gata pregătite, așa că „argumentele plauzibile” ale polițiștilor s-au topit ca ceara lumânării pe un frumos colac moldovenesc în uralele pline de triumf ale cinstitei și pașnicei adunări.

În acest timp, Igari Nicalaevici, cu gândul la vreun nou kuliok, radia de bucurie stând în fruntea coloanei roșii-roșii cu familia sa care ține la tradiții, Vladimir Nicalaevici râdea cum râde el de obicei, mai ales acum, la bătrânețe, și toată lumea prezentă se lumina la față fiind foarte mulțumită.

Dacă e să facem un mic bilanț, și parada de la Chișinău, și cele de la Tiraspol sau Bălți „s-au desfășurat cu succes”. La Tiraspol a purtat care și ce a vrut, panglică peste panglică, simbol peste simbol, iar la Bălți numai episcopul Markel și socialiștii și-au pus la piept panglică bicoloră.

Au răsunat cântece de fanfară, s-a strigat „Ura”, cu dragoste nu cu ură, și, cu simțul datoriei împlinite, s-a mers apoi, ca în timpurile sovietice de pace și fericire, la „sto gram frontovîh”.

Pentru că trăim în democrație, la Bălți, pe lângă „Katiușa”, „Tri tankista” și altele, fanfara a interpretat și „Treceți, batalioane române, Carpații”. E drept că, în acele clipe, Stalin de pe bannerul de la Chișinău a tresărit, Putin, încă viu, la Moscova și-a schimonosit fața ca la explozia unei drone ucrainene, iar la București… de la București nu avem nicio informație.

Acum, după ce a trecut cu bine evenimentul de odinioară, „întreaga țară” se pregătește de un alt eveniment. Vom demonstra Europei, ca populație dispersată etnic și politic, că putem sta, vorba ceea, în două luntri. Numai că nu știm prea bine: luntrea noastră va fi pe Nistru sau pe Prut? Sau va fi iarăși cum va decide CC-ul?