Scriitoarea Lidia Grosu-Gonța: „Nu există nici spațiu, nici timp pentru războaie între noi, oamenii”

756
0
Scriitoarea Lidia Grosu-Gonța

 

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

CUVÂNT ÎNAINTE

Am gândit acest proiect, ,,SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!”, din necesitatea promovării autorilor contemporani, cunoscuți și mai puțin cunoscuți, în plan național și internațional, deschizându-le fereastra spre a le fi cunoscută atât activitatea literară, cât și cea cultural-artistică. Am creat un chestionar intitulat: „20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI”,  care oferă posibilitatea punerii în valoare a propriilor creații literare. Întrebările acoperă o arie suficient de amplă, astfel încât la final orice cititor își poate face o idee despre omul din spatele cuvintelor și despre valoarea scrisului său.

Proiectul include și alte mijloace de promovare a scriitorilor, cum ar fi publicarea interviurilor în reviste literare și în ziarele din localitățile de reședință. Am o rodnică colaborare cu revista „Armonii Culturale”, care este păstorită cu dăruire și profesionalism de scriitorul Gheorghe Stroia din Adjud și, în care fiecare scriitor intervievat a fost sau va fi promovat. Acesta este în plină desfășurare și are un impact pozitiv asupra celor care scriu, dornici de a se face cunoscuți publicului larg. Aceasta este de fapt cheia succesului fiecăruia dintre scriitori, să le fie citite volumele și, de ce nu, cumpărate din librării. La rându-mi, scriind poezie, caut orice mijloc de promovare, conștientă fiind de faptul că dacă scrierile mele nu ajung la cititor, atunci am scris doar pentru mine și risc să rămân o anonimă, pe tărâmul literar. E greu să răzbați în vremurile prin care pășim, uneori sfios, alteori îndrăzneț, din motive bine știute de fiecare dintre noi, literatura cunoscând o schimbare în ultimii ani, nu tocmai prolifică celor care scriu frumos, care scriu cu sufletul, dovadă fiind marile premii acodate unor creații deloc ortodoxe.

Nu deznădăjduiți, dragi colegi scriitori, păstrați-vă stilul și demnitatea, indiferent dacă veți reuși sau nu, să fiți acolo unde v-ați dorit. Este adevărat că se scrie mult, se tipărește la fel de mult și se citește foarte puțin, dar asta nu înseamnă că numai cei care respectă criteriile scrierilor actuale, să fie cunoscuți. Din acest motiv am inițiat acest demers jurnalistic, din dorința de a promova oameni talentați, care nu-și găsesc singuri calea spre succes. Cred cu tărie în puterile mele și sper că le voi fi de folos colegilor de condei, atât cât condiția mea de jurnalist în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România mi-o permite!

Între coperțile volumului de interviuri se află răspunsurile a cincizeci și doi de scriitori din țară și, nu numai. Prezentul volum s-a născut din dorința mai multor scriitori de a uni sub același acoperiș toți participanții la interviu. Așa a luat naștere „Zidire în etern”, un volum de interviuri, care aduce în atenția cititorului întreaga activitate literară a celor care s-au înscris în proiect. Prin firea mea perfecționistă și căreia îi place lucrul bine făcut, le-am cerut scriitorilor intervievați calitate și nu cantitate. Să-și pună singuri în valoare întreaga activitate literară, dat fiind faptul că nimeni altcineva nu o poate face mai bine decât ei înșiși.

Nu m-am gândit nicio clipă că vor accepta provocarea mea, într-un număr atât de mare, lucru ce m-a onorat și m-a bucurat, în același timp. Având experiența creării unei antologii de versuri nu am stat pe gânduri și am dat startul tehnoredactării acestui prețios volum de interviuri, primul din activitatea mea de jurnalist. Timpul va fi cel care va decide dacă proiectul va da roade, iar numărul celor care se vor înscrie, într-un viitor nu prea îndepărtat, va duce la crearea unui al doilea volum, care, cu siguranță va primi botezul tiparniței. Succesul unui interviu scriitoricesc depinde și de jurnalistul care concepe întrebările, dar cel mai mult, de scriitorul care va da răspunsurile. Consider un interviu bine structurat, acel interviu care captează atenția cititorilor, nu prin răspunsuri fulger și nici prin narațiuni interminabile, ci prin esența a tot ce fiecare a reușit să desăvârșească prin talentul și dăruirea sa.

Felicit fiecare scriitor în parte, din prezentul volum de interviuri „Zidire în etern”, pentru actul de curaj de a oferi celorlalți semeni picături din sufletul lor, pictate cu albastrul cerului și pana unui pescăruș pe albul unei pânze de mătase.

Priviți fiecare răsărit ca pe o binecuvântare și fiecare apus ca pe o împlinire! Scrisul vă este aerul pe care-l respirați, apa din izvorul căreia vă umpleți călimările, pământul din care trageți seva cuvintelor și focul care vă ține aprinsă flacăra inimii!

Bunul Dumnezeu v-a dat harul scrisului, iar voi, dragi colegi de condei, aveți datoria să-l înmulțiți! Muza să vă fie aproape și să aveți succes în toate proiectele voastre literare!

Sibiana Mirela Antoche, Jurnalist, membru UZPR

 

Interviu cu LIDIA GROSU-GONȚA

S.M.A.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?  

   L.G.G.: M-am născut în Republica Moldova, raionul Ialoveni, comuna Ruseștii Noi. Am absolvit Școala Medie de Cultură Generală din localitate, urmându-mi studiile la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, specialitatea Limba şi Literatura Română, licenţiată în filologie. Mai mulţi ani la rând (1983-1995) am activat în funcţie de redactor, specialist principal pentru difuzarea filmelor, colaborator mass-media (elaborări articole, emisiuni radio, TV). Concomitent, am predat limba română în grupele alolingve (Centrul Tehnico-Ştiinţific „RAV”, Institutul de Cercetări şi Instruire în domeniul Managementului). Din anul 1998 activez la Universitatea de Stat din Moldova în calitate de cadru didactic (USM, Institutul de Studii Aplicative Integrate, Institutul de Management), concomitent, exercitând funcţia de secretar ştiinţific al Senatului acestei instituţii. În această perioadă, am făcut studii de doctorat, cu titlul tezei „Motivul dorului în poezia contemporană: aspecte ale poeticii”, lucrare a cărei conducere ştiinţifică a fost exercitată de regretatul academician Mihail Dolgan, profesor universitar, doctor habilitat în filologie, critic și istoric literar, temă pe care o abordez în diverse studii, articole, recenzii, cronici etc., în total cca 280 de lucrări. Sunt  autoare a 23 de cărţi (ultimele două urmează să le transmit la editură), prezentă în cca 75 de antologii editate în arealul românesc. Particip la diverse festivaluri, conferinţe naţionale şi internaţionale, colocvii, simpozioane, materialele fiind publicate în ediţiile forurilor respective, dar și în diverse monografii colective, inclusiv ale AŞM. Activez în calitate de moderatoare și organizatoare a unor activități din cadrul Clubului Literar-Artistic fondat pe lângă Biblioteca „Liviu Rebreanu” din Chișinău. Sunt redactor asociat al  revistei „Boema@, Galaţi, România și redactor asociat al  revistei „Constelații diamantine”, București.

DISTINCŢII – MEDALII, TROFEE, PREMII:

Deţinătoare a diverse medalii, trofee, premii naționale și internaționale, diplome de excelență – în total 90, incusiv cea mai importantă pentru mine fiind Medalia „Mihai Eminescu”, acordată de Președinția Republicii Moldova – pentru performanţe în domeniul literaturii, Chişinău, 2016. Mă onorează titlul onorific CETĂŢEAN DE ONOARE, conferit de Primăria comunei Ruseştii Noi, baştina mea, în anul 2018, şi Diploma de merit acordată din partea Primăriei Ruseştii Noi, Ialoveni, dar și Medalia Nicolae LABIŞ, Suceava, 2018. Medalia Centenarul Unirii – pentru activitate literară, acordată din partea Consiliului Judeţean Ialomiţa-Societatea Culturală Apollon, Bucureşti, 2018 și multe altele, care mă onorează. Mă bucur pentru includerea informației  pe marginea creației în: Colecţia OPERA OMNIA – „Un dicţionar al scriitorilor români contemporani” (ediţie în 16 volume), coordonator academician Ioan Holban, critic literar, Iaşi, vol. 4, pag. 287-296; LOCALITĂŢILE Republicii Moldova Itinerar documentar-publicistic, rubrica „Personalităţi distinse”, coordonator proiect Victor Ladaniuc, scriitor. – Chişinău: Fundaţia „Dragiştea”, 2013, vol. 11, p. 437-438; Calendar Naţional – 2018, editat sub egida Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării la 185 de ani de la fondarea Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, 2017, pp.-145-146; Ruseştii Noi în leagănul eternităţii, monografie despre baştina autoarei, autor Maria Panfil, Chişinău, 2019, pp.271, 274-275, 339; Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni, coordonatori: Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Chişinău, 2019, p.492-493.

 

Public (poezie, critică literară, publicistică) în revistele: „Gând Românesc”, „Porto -Franco”, „Apollon”, „Agora”, „Cervantes”, „Mugur și floare”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Arena literară”, „Destine literare”, „Cronograf”, „Spaţii culturale”, „Bogdania”, „Rotonda Valahă”, „Regatul cuvântului”, „Melidonium”, „Bibliopolis”, „Ante Portas”, „Ateneu”, „Constelaţii Diamantine”, „Vatra”, „Boema@”, „Omul și Universul”, „Literatura şi arta”, „Făclia”, „Ora locală”, „Dor de Basarabia”, „Farmacia”, „Naţiunea”, „Curierul de Vâlcea”, „Timpul” de Iaşi, „Universul pedagogic”, „Poezia”, Cadran cultural, „Plumb”, „Ateneu”etc. Recenzii, cronici, articole (în total 65) pe marginea creaţiei au fost semnate de: academician Ioan Holban, academician Mihai Cimpoi, academician Nicolae Dabija, academician, profesor universitar Mihail Dolgan, academician, profesor universitar Anatol Ciobanu, academician Galina Martea, Ambasador Cultural, scriitor George Călin; profesor universitar, scriitor Ion Berghia; scriitori, critici literari: Lina Codreanu, Ioan Barbu, Petre Rău, Cezarina Adamescu, Aurelia Rînjea, Claudia Voiculescu, Mihaela Oancea, Puiu Răducan, Stan Brebenel, Virgil Şerbu Cisteianu, Corin Bianu, Liliana Ghiţă Boian, Vitalie Răileanu, Tudor Palladi, Mihai Morăraş, Nicolae Dinescu, Andrei Moroşanu; profesori, doctori în filologie, conferenţiari universitari: Tamara Cristei, Ana Ghilaş, Eufrosinia Axenti, Ion Guţu, Ludmila Berzoi, Ion Pârnău, Drăgălina Mihalcean, ElenaVlas etc.

S.M.A.: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

   L.G.G.: Mulțumesc, nu știu dacă este complexă. Un scriitor învață în permanență. Mereu mai rămân rezerve. Predilecția pentru scris o am din copilărie. Părinții mei au fost oameni simpli, dar și-au dorit ca toți cei 9 copii, frații și surorile mele, să-și urmeze studiile la o facultate, lucru care le-a reușit. Ambii părinți cântau, recitau, mama compunea și niște catrene…  Iubirea pentru poezie, cântec erau la ele acasă, alături de „orele” de religie, care rămâneau o taină a familiei, pentru că la școală era interzis să susții ideea existenței Lui Dumnezeu. Consider că pasiunea pentru scris, arte, acolo s-a plămădit, în sânul familiei, ghidată de regretații, bunii mei, părinți. De aici, și pasiunea pentru pictură a doi frați, dar și cea pentru cântec a regretatului frate, Tudor, care, jurist de profesie, toată viața a cântat și interpretat la chitară romanțele, cântecele noastre, nemaipomenit de profunde, frumoase, cu pitorescul sufletului românesc răstignit în ele.

S.M.A.: Povestiți-ne despre debutul literar!

   L.G.G.: Debutul meu literar s-a produs mult prea târziu – la vârsta de 41 de ani. Dar, până la acest moment, n-am pierdut timpul în zadar: educam doi copii, scriam, activam în domeniul creativ. Probabil că era necesară o apreciere sinceră a poeziei mele din partea unui literat consacrat, asemeni celei rostite de unul dintre remarcabilii critici literari – regretatul academician Mihail Dolgan, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, care coordona apariția anuală a unei plachete de versuri a tineretului studios de la Universitatea de Stat din Moldova, eu fiind în calitate de doctorand. Din cele mărturisite de profesor, a intuit poezia în limbajul metaforic al articolelor mele științifice, fiind în calitate de conducător științific al tezei pe care o elaboram. Mă întrebase dacă scriu versuri. Am răspuns afirmativ și m-a rugat să-i prezint vreo 10 dintre poeziile mele, urmând să selecteze câteva pentru antologia tinerilor de la USM. Așteptam opinia Domniei sale ca pe o sentință și, cu mari emoții, spre bucuria mea, mi-a dat cea mai mare notă prin întrebarea retorică: „Unde ați păstrat aceste perle literare?” Desigur, mi le-a inclus pe toate în antologia universitară și, din acea clipă, am simțit izbucnirea în pară a poeziei din mine, dar și trăirea pasiunii pentru cercetarea literară. Pe domnul academician Mihail Dolgan îl consider mentor, ulterior mi-a scris o recenzie amplă despre cele două domenii ce vizau activitatea mea literară-cercetare și poezie. Născut în februarie, recent ar fi împlinit 84 de ani, de aceea îm amintesc ca despre un mare promotor al tinerelor talente, un extraordinar îndrumător, un iubitor de cuvântul artistic, de limba română, de artă, de valori în general. Cei care au trecut școala Domniei sale, au studiat la Școala Bunului Simț și pot afirma că a fost un Om al Luminii, vorbind elogios despre „partea bună a lucrurilor”, atunci când era vorba despre analiza vreunei lucrări, dar și având acea atitudine critică de învățător la partea ei „mai puțin bună”, cum obișnuia să menționeze, fără a-l desconsidera pe învățăcel. În anul 2002, îndemnată și susținută moral și material de fratele meu, Victor, inginer de profesie, dar iubitor de arte, am decis editarea primului meu volum de poezie,  intitulat „Salcie sunt” – titlu în care mă regăseam – cu o prefață de Ana Ghilaș, doctor în filologie, conferențiar universitar. Lansarea a avut loc la ”Biblioteca Maramureș”, filială a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, fără prea mari tam-tamuri, în anturajul celor dragi – rude, prieteni – printre ei fiind și remarcabilii scriitori Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, care mi-au susținut mereu demersul liric alături de Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Ion Anton ș.a. 

S.M.A.: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

   L.G.G.: În acest context, psihologul american Rollo May, referindu-se la singurătate, afirma: „Pentru a fi deschis către creativitate, trebuie să ai capacitatea de a folosi în mod constructiv singurătatea.”  Nu știu pe cât am accepta această zicere, dar este adevărat: periodic, scriitorul simte nevoia izolării sale, dar, mai acut această necesitate se manifestă în cazurile în care o persoană dragă, întrebând-o dacă ar dori să-i împărtășești bucuria scrisului cu ea, îți răspunde: „Dar se poate să-mi citești altă dată?” Cred că cel mai bun remediu întru autoconsolare, în acest caz, ar fi tot creația. 

S.M.A.: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

   L.G.G.: Vai, era o bucurie a realizării, a posibilității de a mă simți în pielea celei pe care mi-o doream cu adevărat –  față în față cu sinele meu, cu stările mele, cu bogăția de ipostaze ale dorului care ne aparține și care mi se deschideau văzului interior, dar autoexigentă am rămas pentru totdeauna. 

S.M.A.: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

   L.G.G.: Desigur, „casa mea este intimitatea mea”, dar îndeosebi pentru poezie este loc oriunde și oricând: ziua și noaptea, în transportul public, mergând pe drum – acolo și atunci când simți necesitatea unei eliberări interioare, fie că este vorba de o exaltare sau de un profund sentiment de tristețe, necaz… Poezia, în toate cazurile, este un umăr al Divinității care îți dăruiește din preaplinul descătușării –  sprijin prin care simți cum aripile ți se desfac, survolându-ți propriul cer al sentimentelor ce îți dictează muzicalitatea lor, trăindu-le din preaplinul ființei.

S.M.A.: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

   L.G.G.: Am editat 21 de cărți, la altele două lucrez pe ultima sută de metri – le includ în listă pentru că deja sunt împlinire. Am semnat cărțile: „Salcie sunt”, CEP USM, 2002, poezie; „Pe aripa infinitului”, Editura Pontos, 2008, poezie; „Simfonia verbului color”, Editura „Reclama”, 2011, poezie; „În mine m-ascund de tăcere”, Ed. Biodova, Bucureşti, 2012, poezie; „101 POEME”, colecţia IDEAL, Editura BIODOVA, Bucureşti, 2012, poezie; „Muşcat de zare, visul”, Editura „Grafema Libris”, 2013, poezie; „Aspecte ale poeticii dorului”, volumul I, Editura „Lexon-Prim”, studii, cronici, recenzii; „În ocean de poezie, clopotarul”, Editura Universul, 2013, 136 p., portret de creaţie; „În ploi de verbe, clipa sau dorul de moralitate în poezia Marcelei Mardare”, Editura Pontos, 2008, analiză literară; „Poezia lui Gheorghe Cutasevici: „Sensul ce-n sens nu încape”, Editura Labirint, 2014, analiză literară; „Lumina golului”/La lumière de l”accomplissement et de l”impasse, ediţie bilingvă româno-franceză, Editura CEP USM, 2014, poezie; „De Ţară port o cruce”, Editura „Labirint”, 2015, poezie; „La ora soarelui-răsare”, poezie pentru copii – lecţii de demnitate, Editura „Elan-Poligraf”, Chişinău, 2016; „Între tăcere şi absurd, confesiunea”, Eitura. CEP USM, 2017, poezie; „Milostiva notă, arderea”, OPERA OMNIA, Poezie contemporană, Editura TIPO MOLDOVA, Iaşi, 2017; „Torida, prin friguri, neliniştea…”, Editura Ro.cart., Bucureşti, 2018, poezie; „Mireasa timpului, trăirea”, Chişinău, 2018, Editura IuniePRIM, poezie, Chişinău 2018; „Orchestrat de culori, sentimentul”, Chişinău, Editura CEP USM poezie; „Insomnia-și cântă o vioară”, Iaşi, Editura „Studis”, 2020; „Îmi învăț visele pe de rost”, Editura „Timpul”, Iași, 2020, România; „Renunţ la a fiinţei înserare”, Iaşi-Chişinău, Ed.CEP USM –„StudIS”, 2021; „Din umbră, empireul”, Chișinău, Editura CEP USM, 2022; „Pe trepte de drag, nesfârșirea”, Chișinău, Editura CEP USM, 2023.

S.M.A.: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

   L.G.G: Aveți în vedere, în afară de poezie… Fac publicistică, scriu recenzii, prefețe ale unor cărți… Mai am și alte idei în ale scrisului, proiecte pe care le-am inițiat, dar, deocamdată „bat pasul pe loc”, vorba vine. Îl las pe Domnul să decidă „soarta” celor propuse în continuare – mie de mine. Aceasta însă nu înseamnă că aștept ca lucrurile să se întâmple de la sine. Mă mobilizez deocamdată, scriu texte legate de persoane foarte dragi, care au plecat la Ceruri. Este vorba de dragii părinți, iubitul frate Tudor… Dacă poți face din scris o meserie care să îți aducă bani? Sunt convinsă că nu, este părerea mea neimpusă; poate, în altă viață, vorbind despre creație, nu despre persoană, în cazul în care s-ar bucura de vreun ochi vigilent din alte generații (glumesc!), pentru că bună parte a cărților le dăruiesc. O parte sunt achiziționate și de biblioteci, cărora le aduc un sincer „mulțumesc”. Ar mai fi și o ultimă dorință a poetului: cuvântul său să consolideze lumea în jurul Luminii. Scrisul ca meserie? Scrisul este un fel de a fi fără de care… nu ai putea trăi. La Tudor Arghezi am întâlnit o frază: „Arta nu e o meserie și nu slujește în principiu decât sieși”. Scriitorii trăiesc bucuria de a-și îmbrățișa, de fiecare dată când editează vreo carte, încă un copil al sufletului și al minții lui.

S.M.A.: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

   L.G.G.: Toate editurile, care și-au lăsat urma lor călăuzitoare pe cărțile mele, îmi sunt la fel de dragi sufletului, pentru că mi-au influențat creșterea nivelului de serotonină, acest hormon al fericirii ce ne înalță, eu fiind cea a căror muncă le-o apreciez îndeosebi când vorbim de colaborare. Au rămas totdeauna prietenii mei. Le sunt deopotrivă recunoscătoare editorilor: „Ro.cart.”, București; „Timpul”, Iași; „TIPO MOLDOVA”, Iaşi; „Biodova”, Bucureşti; „Pontos”, Chișinău; „CEP USM”, Chișinău; ”Studis”, Iași, „Iunie-Prim” Chișinău; „Labirint”; Chișinău; „Universul”, Chișinău; „Grafema Libris” Chișinău; „Reclama”, Chișinău; „Lexon-Prim” Chișinău.

S.M.A.: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?

    L.G.G.: Particip, în măsura posibilităților, la diverse evenimente cultural-literare – organizate la Chișinău și în Romania. Ele sunt parte a vieții mele care… îmi dau viață. Este vorba de „Rotonda Plopilor Aprinși”, Râmnicu Vâlcea, organizator scriitor, editor Ioan Barbu, unul dintre primii scriitori importanți, care a scris despre creația mea, prezentând-o în revista „Rotonda Valahă”, în cadrul festivalurilor organizate unde eram invitată și unde am cunoscut multă lume bună și frumoasă. Trebuie să amintesc și de Campionatele de Poezie, organizator  scriitor Trandafir Simpetru, de faimoasele Lecții de Poezie, Festivalurile de Literatură și Artă inițiate/organizate de scriitorul George Călin, Ambasador Cultural, Convenția ONU-Geneva, președinte al Societății Culturale „Apollon”, escapadele în tumultul acestor evenimente fiind însuflețitoare, simțindu-ne în permanență zborul interior. Ele sunt absolut necesare, cunoscând că în spatele lor se află promotori ai Luminii, altruiști dezinteresați, ghidați doar de sentimentul de iubire față de frumos și de oameni. O mare recunoștință tuturor! Cu astfel de oameni ai senzația că niciodată nu rămâi singur. Personal, moderez mai multe evenimente literare organizate la Biblioteca „Liviu Rebreanu” de la Chișinău, filială a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, ulterior mediatizându-le, astfel făcându-mi datoria și de jurnalist. Fac parte din: Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova; Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova;  Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România; Societatea Culturală „Apollon” și Academia Internațională de Literatură și artă, București; Asociaţia Scriitorilor Români din America de Nord; Asociaţia WORLD POETS ASSOCIATIONS; Academia WORLD LITERATURE ACADEMY; Asociaţia Universul Prieteniei, Iaşi; Asociaţia „Omul şi Universul”, Chișinău; Asociaţia „Ideal”, alte asociaţii, uniuni de creaţie. 

S.M.A.: Se scrie mult, și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

   L.G.G.: Da, sunt de acord: se scrie. Sper că fiecare o face dintr-o chemare interioară, și nu altfel, din drag pentru frumos, din dorința de a-și explora universul ce i se deschide, contând pe bucuria trăită la timpul prezent, fără a se axa pe idei fixe. Mi-aș dori ca toți oamenii de creație să fie prietenoși între ei, pentru că fiecare dintre noi se bucură de același larg fără limite, fiind conștienți că nimeni nu i-l poate lua și că doar de fiecare depinde cât dorește să-și ia în acest dialog cu sinele… Consider că trebuie să ne bucurăm împreună de succesul fiecăruia dintre noi. Pentru cei care gândesc altfel, fiind vanitoși, am o poezie al cărei titlu ar putea fi un motto „Ajută-mă să nu mă-mpiedici, / În artă-mi pare ilicit, / Când te condamnă cei nevrednici, / Pentru că simți, trăiești murind…/ Sunt rău de cumințenii, care / Devin doar delicate predici: /În versu”mi, ca o răsuflare, /Ajută-mă să nu mă-mpiedici…” În creație, mă adresez oricărui segment de public – copii și adulți.

S.M.A.: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

   L.G.G.: Nu mă consider consacrată, o spuneam și la începutul acestui dialog; sunt un om de creație care locuiește în cuvânt. Cărțile mele se află în bibliotecile din țară și, sper, în cele ale prietenilor mei… 

S.M.A.: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?

   L.G.G.: Da, scrisul este o descătușare. Este și revoltă, și tandrețe, și bucurie, și tristețe, dar orice stare trebuie să conducă dinspre/spre mereu lumina veșnic tămăduitoare. Artista și poeta Julia B. Cameron susținea următoarea idee:  „Creativitatea este darul lui Dumnezeu pentru noi. Folosirea creativității noastre este darul nostru înapoi către Dumnezeu.”  În aceasta și constă sensul vieții unui scriitor.

S.M.A.: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

   L.G.G.: Mai degrabă ele mă aleg pe mine (glumesc). Ideile sunt într-o concordanță cu emoțiile provocate de anumite fenomene, oameni, anturaje. „Eu sunt mulți oameni într-o zi”, afirmam într-o poezie, gând inspirat de o interpretă. Pentru mine fiecare om este o lecție, o descoperire a unei lumi, care mă poate bucura, dar și întrista, momente ce se reflectă în creație. 

S.M.A.: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

   L.G.G.: Doamne, cum s-ar putea? Nicicând, „este pâinea fără de care nu aș putea exista/ rezista…”, scriu într-o poezie. „Pe buzele vântului – Pâinea caldă a şoaptelor / Crescută pe sublimul ogor al cuvântului / cu un rost ce te ţine suflare. / atât cât să doară / această suflare…Uşoară… / pentru tot ce mai poate să doară… / De parcă nici timp ți nici spaţiu nu ar avea, / ci doar trăirea –  cea a mâinii din mâna / cu degete-n pară / și cu menirea de-a le-o păstran interacţiuni / și a favoriza modelul atomic/ consolat de tainica sa-ncorporare… / ..Această suflare prin care / detaşaţi de o lume, / o iubim, dăruind-o cu OMUL din om, / și rămânem bezmetici haioşi – / Fericiţi că avem la picioare a „Dorului Ţară”(Lidia Grosu – Cu a „Dorului” Țară”). 

S.M.A.: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

   L.G.G.: Da, sigur, sunt de părerea (dar n-o impun) că elevii sunt liberi întru a-i cunoaște pe oamenii scrisului, contemporani cu ei, stilul, accentele acestora, dar în măsura în care nu ar considera prioritare textele ai căror autori, cu exces de zel, promovează un limbaj obscen… 

S.M.A.: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

   G.G.: Aș aminti aici de marele scriitor și istoric român Mircea Eliade, care susținea ideea că „Sensul existenței și datoria fiecărui om este creația”. Noi toată viața ne descoperim. Tinerilor care consideră că doresc și pot fi oameni creativi, le sugerez să nu-și piardă curajul în fața chemării interioare, „să ia de la viață viața, iar de la viață frumusețea”, (îmi zicea deseori fratele meu Tudor) – acea care nicicând va dispărea cât există sentimentul  iubirii. „Totuși, iubirea”, zicea marele poet Adrian Păunescu. 

S.M.A.: Ce proiecte de viitor aveți?

   L.G.G.: Am mai multe proiecte, îl rog pe Domnul să-mi dea sănătate și viață. Am câteva romane aflate în lucru, o carte despre viața/ activitatea fratelui meu Tudor, prematur plecat în altă lume, care este erou național, decorat cu cea mai înaltă distincție – Ordinul „Ștefan cel Mare” pentru participarea, în anul 1992,  la luptele de la Nistru. Mai lucrez asupra unei cărți de cercetări literare…

S.M.A.: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

   L.G.G.: Cred că nu doar de mine este vorba. M-a mobilizat să meditez asupra unor lucruri importante: efemera clipă ni-i dată să o trăim cu demnitatea de om și calitățile pozitive, să-i iubim și mai mult pe cei dragi nouă, să le asigurăm liniștea, să nu ne pierdem timpul cu războaie ce distrug popoare, vieți omenești . Pur și simplu: nu există nici spațiu, nici timp pentru războaie între noi, oamenii. Toți suntem copiii Lui, și acest lucru a fost scris, trebuie doar să-l ținem minte. 

S.M.A.: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

   L.G.G.: În primul rând, vă mulțumesc, dragă prietenă, scriitoare Sibiana Mirela Antoche pentru parcurgerea acestui traseu împreună, dorindu-vă ceea ce îmi doresc și mie: multă inspirație, entuziasm, sănătate întru realizarea noilor proiecte, dar și escapade literare în care prieteniile noastre să înflorească! Cititorilor, le doresc să se pătrundă de lumea noastră, a scriitorului de astăzi, să o trăiască, reconsiderând-o și  păstrându-i haina veritabilă a trăirilor de intensitate, dar și să ne audă, periodic, chemarea noastră de pe rafturile bibliotecilor, răspunzându-ne cu zâmbetul și lumina sufletului când iau în mâini, cu dragoste de lectură, cartea preferată.

Vă mulțumesc!

Interviu realizat de Sibiana Mirela Antoche, Jurnalist, membru UZPR

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE