Căderea guvernelor și dialectica puterii

599
0
Mircea V. Ciobanu la Bookfest Chișinău 2022

Guvernele trebuie din când în când să cadă, fie și pentru satisfacția opoziției, care speră că acesta ar putea fi un semn al slăbiciunii. Guvernele trebuie să cadă din când în când, fie și pentru a da semne mulțumii nemulțumite de starea socială nesatisfăcătoare, azi chiar dramatică. Căderea guvernelor amintește că nimic nu e veșnic. Nici măcar o majoritate parlamentară confortabilă nu poate să garanteze o guvernare neîntreruptă. Dar nici nu e nevoie. Pedalele puterii trebuie să lucreze permanent, ca pedalele războiului de țesut, după fiecare deplasare a suveicii.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Dar căderea de guverne are și semne alarmante. Ele divulgă anumite calcule inițiale imprecise, adică sunt un semn de slăbiciune. Și perturbează activitatea ministerelor și departamentelor. Imaginați-vă că o echipă s-a constituit destul de dificil, că au fost organizate concursuri, că au fost angajați oameni, insistându-se să lase serviciul și să pună umărul la actul de guvernare, iar peste scurt timp guvernul cade și totul trebuie luat de la capăt.

Spuneam acum câtva timp că, pe lângă profesionalism, actul guvernării mai cere și caracter. Ca să nu fie o afirmație goală, am adus câteva exemple de oameni cu caracter: președintele, premierul și ministrul justiției. Acum, iată, unul dintre ei a plecat, apoi a picat din casetă încă unul. Nu mai avem nevoie de caractere?

Sigur că schimbarea e motivată și de agravarea situației generale, care necesită investiții în structurile de securitate. Și aici nu ar mai fi nimic de comentat. Pentru că ne putem aștepta la atacuri masive, din interior și exterior, încât pieptănatul estetic al miniștrilor va conta mai puțin, ca și mângâiatul orgoliului unor comentatori capricioși și rafinați, precum subsemnatul.

Dintre toate criticile aduse guvernării (în sens larg, aici includ și echipele de la Parlament și Președinție) sunt de acord, în primul rând, cu cele care țin de comunicare. Mi se pare că o bună parte dintre aceste critici ar putea fi atenuate, dacă nu cumva chiar eliminate din circuit, dacă ar exista o comunicare fie și la nivelul purtătorilor de cuvânt. În lipsa lor, încep speculațiile și comentariile aproximative ale unor purtători neoficial de mesaje, adesea din interiorul fracțiunii majoritare sau a altor persoane din arcul puterii. Concluziile care se impun în aceste cazuri (dar consumatorul de știri nu are de ales) e că deputatul sau comentatorul respectiv din arcul guvernării fie nu știe nimic (iar asta înseamnă că echipa nu știe nimic), fie că știe ceva dar nu vrea să ne spună (iar asta înseamnă că există planuri obscure, alimentând teoriile conspirațiilor), fie că este incapabil să lămurească niște lucruri, iar asta compromite competențele și luciditatea întregii echipe.

Eu nu cred că lumea trebuie să știe toate detaliile (d.e., de ce nu ar aștepta câteva zile până la formarea echipei, de ce vrea să știe neapărat azi cine va fi ministrul de mâine?), dar asta nu înseamnă că nu există răspuns la întrebări, răspuns ce poate fi formulat suficient de convingător, onest, fără bâlbâieli, dar și fără a comunica mai mult decât e necesar, la moment. Iată un exemplu cum nu trebuie să comunici: un deputat, răspunzând la prea insistentele întrebări privind componența noului cabinet de miniștri, voind să se înțeleagă că nu există disensiuni în interiorul echipei și că nu e nimic dramatic în schimbarea guvernului, a declarat că nimic esențial nu se va modifica și aproape toți vechii miniștri vor rămâne în funcție. E cel mai prost răspuns, după mine, chiar dacă părea o realitate, ulterior confirmată. Or asta nu putea să încemne decât că: fie Natalia Gavrilița nu mai vrea să lucreze în echipă și a plecat iresponsabil, fie, mai rău, cineva a vrut s-o elimine din viața politică tocmai pe ea (și numai pe ea, de vreme ce colegii ei de guvern au rămas în fotolii). Și atunci rațiunea căderii, artificiale, a guvernului chiar rămâne o taină. Or explicația putea fi alta, fără îndoială, una mai convingătoare și cu mai puține interpretări și deducții.

Pe lista deducțiilor e și explicația rostită cu o jumătate de voce că guvernul Gavrilița a fost lăsat la vatră deoarece ar fi fost „un minister pentru vremuri de pace”. Ar însemna că noul guvern e unul „de război”? Bine, deduc eu, cu mintea mea (în lipsa unei comunicări explicite), a fost nevoie de o fortificare a instutuțiilor de forță, a securității. Dar tot eu nu observ nicio schimbare tocmai în aceste domenii: la interne, la apărare și la securitate. În schimb, au dispărut niște jucători foarte activi. Spuneam că, în afară de profesionalism, de competențe, azi, o guvernare mai are nevoie și de oameni cu caracter. Și dădeam trei exemple la îndemână, de oameni competenți și cu caracter: Maia Sandu, Natalia Gavrilița, Sergiu Litvinenco. Ultimii doi, azi sunt puși pe tușă. În lipsa unei comunicări explicite din arcul puterii, mă întreb: dar dacă ceea ce vedem noi e un joc de culise a unor forțe obscure, cu scopul de a elimina tocmai jucătorii activi? De una singură, Maia Sandu nu va reuși să schimbe lumea. Cine sunt cei care realmente îi vor sprijini demersurile și, mai ales, vor fi capabili de fapte (cu riscuri personale, cu curaj și capacitate de sacrificiu, cum o cere momentul!)?

Bine, acum nu mai are rost să întindem vorba, guvernul a fost învestit și trebuie lăsat să-și facă treaba. Dar nu va fi lăsat, desigur. Fiind un „guvern de război”, el a avut și o primă confruntare cu oponenții (tot ei: agenții de influență străină!) în ședința Parlamentului. Deocamdată atât: premierul desemnat (și deja ales) a ținut piept atacurilor. Sau, mai exact, și-a arătat ghearele fiarei inteligente și determinate, care, încolțită, nu cedează. Pentru început, nu e puțin.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE