Autografe pe cărțile de debut ale scriitorilor din promoția șaptezeciștilor

Scriitorul are menirea de a lăsa în urma sa pagini de literatură, prin care generațiile ulterioare vor cunoaște însemnele vremurilor prin care acesta a trecut. Literatura servește drept introducere într-o nouă lume a experienței, altfel spus, oferă un context esențial care poate fi utilizat ca un  mare avantaj artistic. Printre cele mai semnificative și mai cuprinzătoare promoții ale literaturii din Basarabia postbelică este și cea a șaptezeciștilor, creatori ai unei literaturi care implică o gamă largă de lecții cu un grad înalt de credibilitate artistică, sfidând un cotidian de cele mai dese ori ostil actului creator. Această promoție are meritul, în ciuda unei cenzuri drastice, de a construi o literatură competitivă și rezistentă în timp, asigurând poarta de acces către alte generații și lăsând o urmă adâncă în memoria devoratorilor de litere.

Grăitoare în această ordine de idei sunt și autografele reprezentanților literaturii șaptezeciste lăsate semenilor, colegilor de breaslă, prietenilor, înscrisuri care au peste ani o importanță bibliofilă de neprețuit. Cuvintele de laudatio, urările, dedicațiile speciale lăsate pe cărți varsă lumină asupra autorilor, nu arareori constituind palpitante suveniruri despre epoca în care au fost scrise.

Prezentăm în continuare, cronologic, câteva autografe scrise de autori șaptezeciști pe volumele lor de debut ce se păstrează în Colecția Cărți a Muzeului Național al Literaturii Române din Republica Moldova.

O dedicație scrisă pe cartea de debut „Neîmpăcatul meșter” a scriitorului Iulian Filip conține următorul text: Pentru Muzeul Literar al Moldovei cu câteva însemnări la apariție… O să aștept a doua apariție cu nerăbdarea primei cărți, ceea ce semnez însemnând pentru mine  – fără nici o poză – o bucurie prea întârziată, obosită și croită (ciopârțită) după nivelul și înțelegerea redactorilor, pe care noi la noi nu-i avem (e o problemă veche?!); poeziile sînt ale mele, dar altfel apare o primă carte; un debutant, Iulian Filip, 2 iulie 1974. Autograf scris pe cartea „Neîmpăcatul meșter”. Chișinău: Editura Cartea Moldovenească, 1974. Colecția Cărți, nr. inv. 4846, MNLR. 

Pe data de 30 aprilie 1975 poetul Nicolae Dabija îi dedică scriitorului Petru Zadnipru pe cartea de debut „Ochiul al treilea” următorul autograf: Poetului Petru I. Zadnipru – pentru bunătatea și dragostea părintească dintotdeauna față de ceea ce scriem. De la un ucenic, Nicolae. 30.04.1975. Autograf scris pe cartea „Ochiul al treilea”. Chișinău: Editura Cartea Moldovenească, 1975. Colecția Cărți, nr. inv. 9139, MNLR.

Pe data de 12 decembrie 1975  prozatorul Victor Dumbrăveanu îi scrie poetului Petru Zadnipru pe cartea sa de debut „Insula de coral”: Lui Petru Ivanovici, scriitorului pe care îl stimez și îl prețuiesc mult pentru îndrăzneala lui și  de la care încerc să deprind demnitatea și onestitatea omului în literatură – cu urări de bine și succes. Victor Dumbrăveanu, or. Chișinău, 10.12.1975.  Autograf scris pe cartea „Insula de coral (nuvele)”. Chișinău: Editura Cartea Moldovenească, 1975. Colecția Cărți, nr. inv. 9071, MNLR. 

Pe data de 6 februarie 1976 scriitorul Vlad Zbarciog scrie pe cartea de debut „Flăcări albastre, portocalii…” următoarea dedicație pentru muzeograful Valeriu Nazar, directorul de mai târziu al Muzeului de Literatură: Lui Valeriu Nazar, ocrotitor al acestui grai și al acestei literaturi, cu multă stimă și respect. Mult noroc! Vlad, 6 februarie 1976. Autograf scris pe cartea „Flăcări albastre, portocalii…”. Chișinău: Editura Cartea Moldovenească, 1976. Colecția Cărți, nr. inv. 19340, MNLR. 

Pe data de 7 iunie 1976 poetul Leo Butnaru îi scrie criticului literar Mihai Cimpoi un inspirat autograf pe cartea sa de debut „Aripă în lumină”: În „focul sacru” nu-i păcat să-ți vezi și autodafeul. Cu toată dragostea pentru Mihai I. Cimpoi. L. Botnaru, VII.VI. LXXVI. Autograf scris pe cartea „Aripă în lumină”. Chișinău: Editura Cartea Moldovenească, 1976. Colecția Cărți, nr. inv. 13711, MNLR.

Pe data de 10 martie 1981 poetul Arcadie Suceveanu scrie pe cartea sa de debut „Mă cheamă cuvintele” următorul autograf dedicat Muzeului de Literatură: Pentru Muzeul Literar din RSS Moldovenească, cu multă simpatie de la autor, 10 martie 1981. Autograf scris pe cartea „Mă cheamă cuvintele”. Ujgorod: Editura „Carpati”, 1979. Colecția Cărți, nr. inv. 6219, MNLR.

Autografele au fost scrise, desigur, cu caractere chirilice (varianta rusă). În anii `70 ai secolului trecut altfel nici nu se putea. Dacă cineva ar fi îndrăznit să scrie pe față cu alfabet latin, persecuțiile ar fi fost puse imediat în aplicare. Sunt, totuși, demne de remarcat limbajul elevat, precum și corectitudinea exprimării în scris a sus-numiților scriitori în vremuri de restriște, când proletcultismul în URSS încă nu-și epuizase totalmente arsenalul demolator.

Acele popoare din imperiu, care au reușit să supraviețuiască, să-și păstreze și să-și dezvolte cultura, datorează acest lucru, în cea mai mare parte, tenacității scriitorilor care au gândit și și-au scris operele artistice în limba maternă. Este și cazul scriitorilor români din RSS Moldovenească. Tocmai din acest motiv e de datoria noastră să-i cunoaștem, să-i promovăm și să le valorificăm neîncetat creația literară.

Cristina CATEREV, șefa Secției Patrimoniu, Muzeul Național al Literaturii Române