Am fost odată ca niciodată

676
0
*Olga Orlova (1932) Portretul scriitorului Anatol Gugel Ulei/ pânză, 120x80 cm, 1972 Colecția Arte Plastice, nr. de inv. 1592, MNLMK

Carte de sinteză, cu versurile a șase decenii, ghid autobiografic, apărută în 2004. Cine putea să știe că Dumnezeu Vă programase mai altfel?! De abia acum îmi dau seama/ că tot ce rămâne după viață/ e viața! Și să ajungeți, cum puțini au șansa, la una sută ani, maestre Anatol Gugel. Privire ușor suspicioasă, dar blândă. Așa veniți spre noi din portretul pictat de Olga Orlova, talentul căreia se vede până și în croșeta cu care V-a pictat puloverul*. În culori deschise, luminoase, ca și viața pe care ați trăit-o. Născut la Iași acum o sută de ani, cine știe cum ați fi evoluat, cum ar fi fost evaluată creația D-voastră? Oare-am să pot s-alerg până la finiș? Neumilit, să sper/ ținându-mi răsuflarea la răspântii? O simplă întrebare la care niciodată nu vom avea un răspuns.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

O fi fost și El fascinat de acești munți pleșuvi și măslini ai Iudeei? se întreabă poetul, vizitând  Ierusalimul în 1994. Era musai s-o facă, evreu după ambii părinți. De ce te caut în norii pribegi, în miliarde de stele?… O, Doamne, îți simt suflarea în mine însumi… fugi, moarte, în lături! Aud curgerea slovei și a inimii!

Pe unde ai pribegit, fiule?/ simt că nu mai sunt singur/- bătrânul Dumnezeu mi-ascultă fiece cuvânt…

 La Zidul Plângerii vin și astăzi să mă închin – țin sfat cu tot ce-i divin… Nu visul fără pripas, ci eu în zid am rămas./ cui, Doamne, visul să las?

O simplă Inscripție pe lacrimă spune totul: atât de sărată este apa mării/- lacrima îi dă greutate și nume.

Ați muncit în redacția gazetei Tinerimea Moldovei, redactor-șef adjunct la revista Moldova. Ați colindat din sat în sat, de la nord la sud, de la est la vestul Moldovei, cântând frumusețea și bogăția plaiului natal, iubirea pentru mamă și femeia dragă.

Debutând cu o plachetă de versuri, ați ajuns la Fereastra cu trei mușcate, simțind un Vânt de april, spre Sonata lunii, din Scoica sarmatică. Caietul cu scoarțe de chihlimbar, citit cu  Lanterna magică, te trimite la Stânca lui Bunic. Iar din Post-scriptum, cu o parte dintre poemele cărților enumerate mai sus ați adunat o alta, prin care ați declarat: Am fost odată ca niciodată.  Îmi vine să strig: nu! Ați fost odată și veți dăinui! Pentru că, nu-i așa,  Astăzi nu greșește nimeni. Nu poate visul putrezi în oseminte! Vârsta n-are nici început, nici capăt…

 

Mihaela PERCIUN, scriitoare, muzeograf,

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

 

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE