,,Cu foarte mici excepții, privim acest război prin ochii altora”

Interviu cu Ludmila Andronic, specialistă în comunicare

Războiul din Ucraina pe lângă acțiunile militare este dus pe mai multe fronturi. Ambele state folosesc tehnici de comunicare cu scopul de a transmite publicului propria versiune a evenimentelor care se întâmplă zilnic. După fiecare schimbare de pe câmpul de luptă sunt ajustate și tehnicile de comunicare. Uneori, ai impresia că suntem martori la un PR nemaiîntâlnit de război. E un altfel de PR pe timp criză. 

– Din perspectiva Dvs. de comunicator, cine câștigă în acest război informațional?

Din păcate, încă pierdem în acest război mediatic și nu doar pentru că nu ne-am grăbit să răspundem adecvat în ultimul an. Este un război pe care Rusia l-a început, unilateral, încă în 92, dar căruia nu i-am acordat prea multă atenție. Altfel, cum am ajuns să nu ne mai amintim, decât de câteva ori pe an, că am avut și noi un război pe Nistru, cum s-a întâmplat că populația Republicii Moldova știe mai bine ce se întâmplă la Moscova decât în Chișinău? Noi n-am știut să ne rupem informațional de Moscova în cei peste 30 ani de independență. Or oamenii au continuat să clasifice știrile cum o făceau pe timpurile sovietice: știri de gradul I – vin de la Moscova, știri de gradul II, adică mai puțin importante, – vin de la Chișinău, iar tot ce vine din alt areal – este neimportant.

– În peisajul mediatic se dă o luptă și între liderii acestor două țări. Care este percepția moldovenilor referitor la președintele Zelenski și Putin ca imagine? Cine este mai credibil?

Depinde de canalele din care s-au informat până acum. Dacă din canalele rusești, atunci desigur că Putin li se pare credibil, pentru că au contractat exact acel morb al încrederii oarbe că Rusia are o predestinație aparte, că dreptatea și dreptul ei prevalează peste orice alt interes național.  Dacă au avut cel puțin curiozitatea să urmărească canalele internaționale sau ucrainești după ce a început războiul, să audă și să vadă tragedia din perspectiva celor suferinzi, și nu a agresorului, atunci nu mă îndoiesc că Zelenskii este mai credibil. Eu cred că unele dintre discursurile lui Zelenskii sunt istorice, vor intra în antologiile de comunicare. Pentru că, cel puțin în primele săptămâni ale războiului, anume cuvintele, și nu armele, i-au susținut pe ucraineni și i-au mobilizat să arate un eroism la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

– Cum vă explicați faptul că o bună parte din populația R. Moldova justifică genocidul comis de Rusia în Ucraina?

Asta n-o să mi-o pot explica niciodată. Cum e posibil să susții o agresiune militară la poarta ta? Cum poți să fii convins că un agresor are dreptate doar pentru faptul că este un oarecare Putin și tu îl admiri la televizor? Poate este efectul a zeci de ani în care am înghițit acele baliverne cu „fratele mai mare, cel care ne-a salvat și care ne-a civilizat”, sau poate este o ignoranță totală? Probabil, este ignoranță. Oamenii, în marea lor parte, nu prea știu nici istorie, nici politică, nici cultură, dar toți sunt dornici să-și dea cu părerea.

– Care sunt cele mai periculoase fake news-uri care poluează spațiul nostru informațional acum?

Cele mai periculoase pentru spațiul nostru sunt fake news-urile care se referă la Moldova și la Uniunea Europeană, pentru că rolul lor este să destabilizeze societatea. Toate falsurile ce țintesc viitorul european al Republicii Moldova au un singur scop – să scadă apetitul pentru acest proces. Iar falsurile care se referă la guvernare sau la aspecte de politică internă continua o luptă începută mult înainte – discreditarea statului ca idee. Nu vreau să spun ca actuala guvernare este ideală, că nu ar trebui criticată – dar vreau să întreb toți „experții” care nu contenesc să-și dea cu părerea – voi cum ați proceda? Iar pe cei care au avut odată puterea și n-au demonstrat niciun rezultat i-aș întreba, de ce n-au fost atât de bravi la timpul lor?

– Cât de bine comunică reprezentanții guvernării în această perioadă de instabilitate social-economică?

De la caz la caz. Uneori există sclipiri de comunicare excelentă, alteori – e dezastru. Dar iarăși mă întreb, câți politicieni sau comunicatori s-au pregătit pentru o comunicare în condiții de război? Nu ca aș inventa o scuză, ci mai degrabă aș lansa un îndemn: haideți să învățăm de la alții, chiar de la aceiași ucraineni – în plin război, încă de prin martie, ei comunică despre viitor, despre cum vor reface țara, vor reconstrui orașele, vor ieși din criză. Noi însă comunicăm pe măsură ce apar problemele. Da, ele sunt mari și vin în avalanșă, dar trebuie să le spunem oamenilor în permanență și lucruri pozitive, să nu credem că ele se lasă înțelese de la sine, să-i motivăm și să le oferim puncte de reper.

– Cum reflectă mass-media din R. Moldova războiul din Ucraina, comparativ cu țările din Occident?

Câți corespondenți speciali avem în Ucraina? Câte reportaje proprii are fiecare canal? Câte talk-show-uri cu experți militari și în geo-politică? Cum este prezent războiul în media tipărită? Cu foarte mici excepții, privim acest război prin ochii altora.

– E nevoie să se ia măsuri dure referitor la securitatea noastră informațională? Dacă da, care ar fi primele trei în ordinea prioritară?

Pentru a securiza informațional țara nu este suficient să închidem canalele propagandistice rusești. Trebuie să investim în propriul sistem mediatic. Să acordăm mai multă atenție televiziunii publice, investind în transformarea acesteia în sursa de informare numărul unu. Să nu privim cu indiferență cum dispare presa tipărită. Să educăm publicul, din școală, să consume media conștient, prin prisma gândirii libere. Și să investim în cultura generală a oamenilor. Pentru că numai niște oameni educați au dorința să se informeze. Propaganda este lipicioasă pentru că nu-ți pune mintea la încercare. Nu lasă loc de îndoială, se pliază pe neștiință și frici, pe când informația veridică are nevoie de un teren intelectual ceva mai cultivat.

– Vă mulțumesc!

Interviu realizat de Olga Bejan-Leva