„Sper ca noul an să aducă Pacea în lume”

– Dragă Ludmila Furdui, ce ne poți spune despre anul 2022? Cât de dificil a fost?

2022 a fost un an complicat pentru mine, cu unele evenimente frumoase, dar și cu multe încercări grele. După ce a decedat mama în 2021, am rămas să am grijă de tata, el fiind bolnav, în cărucior – nu mai putea merge. Se simțea tot mai rău. Și m-am pomenit în situația când trebuia să mă disciplinez în așa fel, ca să la reușesc pe toate. Pentru prima dată în viață am simțit că nu-mi ajunge timp și, în general, am avut o senzație clară că timpul se comprimă și mă strânge, era o senzație fizică.

Pe 17 octombrie, tata a plecat din viață, la vârsta de 92 de ani. A fost un om înțelept, modest și iubitor. Până acum am remușcări că nu am stat mai mult cu tata, în ultimele luni ale vieții sale… A fost o perioadă foarte dificilă. Cred că mi-a ajutat mult încrederea în Dumnezeu.

– Ai reușit, totuși, să faci multe în acest an. Povestește-mi despre activitatea ta la Teatrul Național „Eugene Ionesco”.

Eu sunt șef de producție și pictor decorator la Teatrul Național „Eugene Ionesco”, am purtat responsabilitate pentru reușita celor mai recente premiere: „Lecția” de Eugene Ionesco, în regia lui Vitalie Drucec, „Iubirea la oameni” de Dmitri Bogoslavski, în regia lui Nicolae Neghin, și „Funia” după Patrick Hamilton, în regia lui Sergiu Chiriac.

– Cum a fost intitulată expoziția ta personală de la Centrul Expozițional „Constantin Brâncuși”, din noiembrie 2022? Câte lucrări a inclus? În ce stiluri, tehnici ai realizat lucrările?

Personala de la Centrul „C. Brâncuși” a purtat genericul „Dor de Paradis” și a inclus 63 de lucrări. Am expus tapiserie, pictură, artă decorativă, lucrări executate în diverse tehnici mixte. Îmi place sinteza între genuri, mă pasionează experimentul. Stilul apare când ești sincer în lumea ta. Când creezi liber și ești într-o corelație absolut firească cu câmpul tău informațional și emoțional. Cunoscând mai multe mijloace de expresie, te miști înainte, descoperind ceva nou.

Am prezentat și câteva lucrări în original din grafica mea de carte. De-a lungul anilor, am ilustrat 20 de cărți pentru adulți și copii. Tot la Centrul „C. Brâncuși” am lansat cartea mea de versuri „Dor de Paradis”, apărută cu prilejul celor 60 de ani pe care i-am împlinit.

Un compartiment al expoziției mele a fost consacrat teatrului. Am expus panouri cu secvențe din spectacole și schițe scenografice. Aș aminti că, din 2008 până în prezent, am realizat costume pentru Teatrul Național „Mihai Eminescu”, pentru Opera Națională și pentru Teatrul Național „Eugene Ionesco”. Peste 1500 de costume au fost realizate după schițele mele. Am colaborat cu regizori valoroși precum Petru Vutcărău, Alexandru Vasilache, Alexandru Cozub, Vitalie Drucec, Ion Sapdaru, Slava Sambriș, Sergiu Chiriac și am învățat foarte multe din domeniul teatrului. Am făcut și decor scenic pentru câteva spectacole la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”.

La inaugurarea expoziției personale, doamna Florina Breazu, președinte al UAP, a menționat că pentru prima dată la Centrul „C. Brâncuși” a apărut și arta teatrală.

– Cât de mare asupra ta e presiunea războiului? Cum îți controlezi frica de război?

Din primele zile ale războiului din Ucraina, împreună cu colegii mei, am donat lucruri necesare pentru refugiați. Dar coșmarul războiului, măcelul dezlănțuit continuă, și nu înțeleg și nici nu voi înțelege vreodată unde este limita cruzimii. Au fost zile când nu puteam să iau în mână creionul, nu mă puteam concentra, fiindcă mă dominau veștile despre atrocitățile comise în acest război cumplit.

Dar niciodată nu am căzut în depresie. Arta a fost cea care m-a mobilizat. Am participat și la expoziția-concurs „Autumnala 2022”, mă bucur că mi-a fost acordat premiul Primăriei municipiului Chișinău.

Am mai avut o expoziție, în decembrie, la Teatrul Național „E.Ionesco” în cadrul seratelor de creație „Nocturne”.

– Ce-ți propui pentru anul viitor? Vei merge să-ți vezi nepoții din Canada?

Sper ca 2023 să fie un an mai liniștit, cu timp mai mult pentru creație. Îmi doresc nespus să-mi văd fiica, nepoții, ginerele din Canada, care mă așteaptă în vizită. Deja sunt câțiva ani de când comunicăm doar pe facebook. Evident, mi-e dor de ei, îmi doresc să-i văd pe viu.

În această perioadă a sărbătorilor de iarnă le doresc prietenilor, colegilor de breaslă și tuturor oamenilor de pe fața pământului Pace. Este ceea ce nu se poate cumpăra, dar se poate pierde ușor. La fel, doresc ca în lume să învingă Dragostea și Înțelepciunea, ele deschid porțile spre cele mai frumoase lucruri în viață. Mai multă Dăruire și Creativitate, căci sunt plăcute lui Dumnezeu.

– Mulțumim mult și îți spunem Crăciun fericit!