Plugușorul s(t)atului

754
0

Aho, aho!

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Mâine anul se-nnoiește

Și poporu-mbogățește

Că lucrează, cu ardoare,

Tot mai mulți peste hotare.

Lasă casă, lasă masă

Și grădina cea frumoasă

Și se duc în țări străine,

Rar de-acolo cine vine.

Stă bunelul și bunica

Și cu ei doar nepoțica

Sau, prin curte, nepoțelul

Ce se joacă cu cățelul.

De Crăciun părinții lasă

Lucrul și mai vin pe-acasă

La copii și la bătrâni

Pe vreo două săptămâni.

Mamele sunt toate-n dresuri,

Iar bărbații,-n „mercedesuri”,

Fac petreceri, beau rachiu

În sătucul lor pustiu.

Povestesc la nași, la fini

Cât de bine-i prin străini,

Cum poți doar în câțiva ani

Să aduni „grămezi de bani”.

Cei ce stau și îi ascultă

Vor și ei avere multă

Și, chiar dacă rău le pare,

Tot ajung peste hotare.

Stau pe-acolo mai mulți ani

Și adună și ei bani;

Cât ai să cârpești sumanul?

La putere azi e banul!

Din ce strânge, fiecare

Își ridică-o casă mare,

Curte nouă și-apoi pleacă

Bani mai mulți din nou să facă

Pentru alte acareturi,

Și pavaje, și closeturi.

Alergând cu limba scoasă,

Nu mai stau deloc pe-acasă

Și, slujind mai mult străinii,

Casa le-o păzesc vecinii

Care-au mai rămas prin sat

Și la munci nu au plecat.

Urați, măi!

Hăăăi! Hăăăăi!

 

Câte-un moș și câte-o babă

Care și-au cătat de treabă

Și-au muncit prin grădinuță,

Mulțumiți de-a lor căsuță,

Când stau iarna pe cuptor,

Mai vorbesc despre popor

Sau, de mai gândim nițel,

Despre ce-a rămas din el,

După ce a tot plecat

Să muncească în alt stat.

Rămânând numai cu dorul,

Ei mai sunt acum poporul

Pe la sat și în cătun

Unde drumu-i „foarte bun”.

Cu un vreasc și un cărbune

Fac moșnegii o minune –

Cu atâta se-ncălzesc

Și, în glumă, se iubesc;

Nu așa ca-n tinerețe,

Că-s la vârsta cu povețe

Spuse, de atâtea ori,

Chiar și la conducători.

Moșul zice, bunăoară,

Bine-ar fi să fim o Țară,

Am avea în ea de toate

Ca și țările bogate,

Am munci la noi pe glie

Și-am trăi cu bucurie

Că nu-i mare socoteală

Să lași plaiul de sminteală,

De la trudnicii țărani

Să furi vreo treizeci de ani

Și-apoi să mai ceri, ușor,

Dezmierdarea pui-Șor.

Când alegerile vin

Iarăși calea ne ațin

Cei ce au privatizat

Pe degeaba de la stat.

Ne dau zahăr și făină,

Ne promit s-avem lumină,

Drumuri bune, reparate

Ca în celelalte state,

Însă dacă îi alegi,

Ori în post ori în câșlegi,

Să-i mai cauți n-are rost

Și iar ții la toate post!

Ce să mai vorbim, se știe

Că trăiesc doar din hoție.

Strigați, flăcăi!

Hăăăi Hăăăi!

Râde baba într-un dinte:

Tu, moșnege, nu ai minte

Și te plângi, ca lumea toată,

Alegându-i înc-o dată;

Măcar ai tăcea din gură,

Pân-la urmă, tot te fură

Cei ce au venit de jure

Ca de facto tot să fure.

Baba e mai învățată

C-a aflat încă de fată

Că bărbatul ori flăcăul

Caută să-ți facă răul,

Iar această-apucătură

O au toți acei ce fură

Și, nici nu se mai discută,

Cum te prind, te și… ajută.

Taci, moșnege, zice baba,

Căci, precum se vede treaba,

Plină ne va fi tigaia

Dacă ne ajută Maia,

Căci ea, văd acuma toți,

Rău s-a apucat de hoți,

Lui Dodon, arză-l-ar focul,

I-a luat din mâini kuliokul,

Nu-i dă voie să mai fure

Nici de facto, nici de jure!

Putin tot nu-i mai transmite

Mituri false și nici mite

Are-ncredere în Șor

Și-i promite viitor

Că-n minciuni e campion

Mai ceva decât Dodon.

Furați, măi!

Hăăăi! Hăăăi!

 

Ia taci, babă, zice moșul,

Că în casă-s eu cucoșul,

Șor, în tot ce dânsul face,

Are îndeajuns kulioace

Și împarte din furat

La acei ce l-au votat

Și la cei ce protestează

Chiar de nu-s cu mintea trează…

Nu prea sânt, îți dau dreptate,

Zice baba, dar, socoate,

Șor al nostru-i hoț cinstit

După cât a împărțit,

Iar de stai și mai socoți,

Mai dă, Doamne, niște hoți

Cam așa cum este Șor

Care-mparte la popor.

Nici nu ai nevoie mare

Să mai pleci peste hotare,

Poți deloc să nu lucrezi,

Dacă știi să protestezi;

Ieși cu toți ai tăi în piață,

Mai dă, Doamne, așa viață,

Strigi așa, mai mult de-a oaia:

Vinovată este Maia!

Ea, fiindcă n-are mire,

Cu Iohannis vrea unire!

Chiar de nu aveam palton,

Tot mai bun era Dodon!

Nu trăim defel ușor,

Jos cu Maia, sus cu Șor!

Tot cu rușii suntem frați,

Chiar de-am fost și deportați!

Strigi așa pân’ răgușești,

Dar ești sigur că trăiești,

Seara, când te-ntorci acasă,

Ai ceva de pus pe masă…

N-are mare importanță

Că ai dat o zi din clanță,

Sănătate de ar fi,

Te mai duci și-a doua zi!

Protestați, măi!

Hăăăi! Hăăăi!

 

Peste-o casă, în cel sat,

Alți bătrâni mai stau la sfat

Și își amintesc îndată

Tineri cum erau odată

Cum lucrau doar în colhoz,

Noaptea cum furau siloz,

Struguri pentru vin și mere –

Să trăiești era plăcere!

Iar acuma, poți să mori,

N-ai ce da la urători,

De la cotă iei puțin,

Să ții vite e un chin,

Ești bătrân și ești sărac,

De ții vite-i tot un drac

Că te calcă hoții iară

Umblând noaptea pe afară

Și-ți iau totul, te distrug

După ce ai tras în jug.

Eu mai bine, până mor,

Mă uit la televizor,

Zice moșul, că-s de toate:

Băutură și bucate,

Fete ce-ți zâmbesc cu drag

Chiar de ai ajuns moșneag.

Pâine poți să n-ai, nici bani,

Îți urează: La mulți ani!

Să trăiești, să înflorești;

Măcar du-te să cerșești!

Câte-un politician

Ce apare pe ecran,

Nu clipește, nu roșește

Și-o minciună iar trântește

Despre ce o să mai facă,

Asta doar în cazul dacă

Îl alegem și la anul

Că acesta-i este planul –

Patru ani să huzurească

Tot din munca țărănească!

Altul, zice baba lui,

Că de-aceștia sunt destui,

Se dă mare patriot

Cu tot neamul lui cu tot

Și, fiind atât de bun,

Darnic precum Moș Crăciun,

Zice c-om avea de toate

Și că numai dânsul poate

Să ne facă fericiți

Cum n-am fost mulți ani trăiți.

Ia mai urați, măi!

Hăăăi! Hăăăi!

 

 

La primar, în casa lui,

Numai ce pe masă nu-i:

Icre negre și vânat

Că așteaptă-un deputat,

Coniecel și vinișor

C-o să vină-un procuror,

Răcituri și sărmăluțe

C-or să vină trei puicuțe.

Soața sa, care-l iubește,

În Italia muncește

Și-n comuna sa primarul

E cu-amicii și paharul.

La alegeri, om deștept,

Cu-alții s-a luat de piept,

Susținut de-al său partid,

Și de-un bogătan solid.

Iar acum, că tot muncește,

Performanța îi tot crește,

Și, pentru „succese mari”,

Vor vreo doi parlamentari,

Ca să-l urce, evident,

Legi să facă-n Parlament.

De acolo deputatul

Vrea ca să-și ajute satul,

C-o să facă ce n-a vrut

Ori, posibil, n-a putut

Că nici bani nu prea au fost;

Deocamdată, are rost

Să se dea și el cu Șor

Ca să-i fie mai ușor

Să atragă capital

Pentru apă și canal,

Pentru gaz și asfaltare,

Să-l susțină fiecare

Consătean ce mai trăiește

-n satul ce se prăpădește…

Până una-alta-i bine

Deputatul că îi vine

Și din urmă procurorul,

Amândoi cu tricolorul,

Prins la piept – să-i vadă toți

Că-s „ai țării patrioți”!

Cât își toarnă în pahar,

Vin și fetele din bar,

Trei la număr, cum am zis,

Care au și ele-un vis:

Să ajungă-n capitală

A familiei lor fală,

Să se aranjeze bine

C-are cine le susține.

Deputatu-a spus că poate

Să le facă deputate,

Căci, cu bani de la Orhei,

Cică-a mai făcut vreo trei.

Cum să mintă tot poporul

Le-a-nvăța și procurorul,

Iar când or s-ajungă „stele”

Vor mai învăța și ele!

Mai pocniți din bici, flăcăi!

Hăăăi! Hăăăi!

 

Iar în „casa de cultură”,

Care seamănă c-o șură,

La o „pivă” adunați,

Stau mai mulți foști condamnați.

Zice unul mai „blatnoi”

Ce fumează-un țâhărcoi,

Din „Gazeta…” răsucit,

Ieri din „zonă” revenit,

Ce, oricât ar fi de rău,

Ține mult la satul său:

Stai așa, iubit popor,

Satul are viitor,

Iar când satul nu-l prea are,

Să și-l facă fiecare

De vei sta și aștepta

Statul ca să-ți dea ceva

Nu te mai descurci în viață

Și rămâi un nătăfleață.

Chiar de-nveți mereu cu spor,

Poți s-ajungi doar profesor

Sau vreun doctor oarecare

În spital ori la „salvare”.

Cine a furat „concret”

A ajuns „aftoritet”.

Iaca eu, cum mă vedeț’,

Am un „srok” și-s „maladeț”,

Îs stimat unde mă duc

Că-l cunosc pe Plahotniuc,

La-nchisoare, unde-am stat,

„Am drujît” cu Vlad Filat,

Dacă fur un avion,

Pot să stau și cu Dodon,

De-l închid la „mititica”,

Stau chiar nefurând nimica

Că Dodon e om stimat,

Se pricepe la furat…

Mult aș vrea, când mă însor,

Ca să mă cunune Șor,

Zice altul tatuat

Și el ieri „eliberat”.

Șor pe nimenea nu minte

Și, de-ajunge Președinte,

Vom scăpa de anii grei

Și-om trăi ca la Orhei,

Eu cu mândra, -ntr-un palat

Că destul pe „nară”-am stat.

Altul, poreclit „artistul”,

Văr primar cu polițistul

De sector din satul lor,

Își ia „jertfa” în vizor:

Nu uita, așa cum gemi,

Și pe Tauber să o chemi

Că și ea e fată bună

Și-ți dansa toți împreună,

Și-ți cânta o săptămână:

„Hai să dăm mână cu mână!”…

Jucați, măi!

Hăăăi! Hăăăi!

 

Uite-așa, pe înserate,

Am vorbit deja de toate;

Cât am râs și am glumit,

Timpul nostru s-a sfârșit.

Să trăiți, să înfloriți

Și, oriunde-o fi să fiți,

Lăsați jalea și oftatul,

Să trăiască-n veacuri satul!

S-aveți pâine, s-aveți bani

La anul și la mulți ani!

Ia mai îndemnați, măi!

Hăăăi! Hăăăăăăă!

 

V-a urat aici, cu spor,

Gheorghe BÂLICI, scriitor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT