Festin științific la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

241
0

Pe 28 noiembrie curent, la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, s-a desfășurat ediția a II-a a Conferinței Științifice Naționale „Literatura română: valorificări, recuperări, interpretări”, cu genericul „Diaristica și memoriile”. Cei 20 de participanți, între care cercetători și muzeografi ai instituției, dar și reprezentanți ai unor instituții de învățământ superior din republică și de peste hotare, au susținut un pertinent dialog științific.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Vă propunem mai jos un fragment din comunicarea Corespondența Vasile Vasilache – Marianna Lomako, spațiu al comunicării emoționale, intelectuale și al creativității, expusă de Margareta Curtescu, cercetător științific superior la MNLMK.

Epistolar cu un singur sens, de o reală importanță documentară, corespondența intimă a lui Vasile Vasilache cu Marianna Lomako este relevantă și în perspectivă literară, căci, pe lângă autenticitatea detaliului biografic și tonalitatea colocvială, inerente acestui gen, include pagini de eseu și ficţiune, digresiuni pe teme filosofice și artistice.

Vasile Vasilache nu mitizează iubirea, cum se întâmplă frecvent în unele corespondențe intime. Epistolierul își mărturisește emoția erotică într-o manieră aparte: declarația sentimentală este imediat conectată cu detaliul intelectual, literar sau cu unele informații din spațiul artistic. În scrisoarea datată 24.10.74, expeditorul i se confesează interlocutoarei: „Încep… Crede-mă, tânjesc! Tânjălcuiesc cumplit. Nu stă bine unora ca noi să facă asemenea mărturisiri (îți amintești „Pisica în ploaie” a lui Hem?), dar Zamfira (Zamfira mea, desigur!) îl înțelege pe Serafim și rostul bouțului? Au ba?”. Pasajul conține trimitere la povestirea „Pisica în ploaie” (1925) de Ernest Hemingway și la personajele romanului său „Povestea cu cocoșul roșu”, inserția literară având aici rolul să explice trăirea intimă. Despre Baudelaire, pe care îl citește în franceză și în română, afirmă că este „Un poet pentru toate timpurile (…)” (17.10.74). Într-o altă scrisoare, din 20 noiembrie 1974, include un fragment din piesa Trei surori de Cehov, din care traducea în acel moment. Interesat de literatura și cultura japoneză, îi mărturisește Mariannei: „Am făcut rost de o revistă extraordinară (două numere consecutive) de literatură străină (în română) dedicate Japoniei: un întreg univers! Imediat mi-am dat seama că mi-a scăpat să-ți propun numărul 7 al revistei „Inostrannaia Literatura” (de la Moscova) din acest an unde Fedorenko scrie despre Yasunari Kawabata” (scrisoarea din 17.10.74). La finele epistolei, subiectul oriental îi inspiră un început de eseu: „Nu mai pot scrie – e trecut de unsprezece și jumătate și am avut intenția să-ți împărtășesc mai multe „gânduri deștepte” – de-o vorbă, acum m-am adâncit și mai mult în „Orient” – concomitent cu înflorirea culturii Greciei, în China era epoca celor „100 de filosofi”, îți imaginezi? Un mister pentru Istorie; cum e posibil să apară paralel pe Terra astfel de focare ce nu au nicio legătură între ele și totodată să fie preocupate de aceleași probleme?”.

Recomandările de lectură, pe care i le face tinerei studente de la Institutul de stat de artă teatrală din Moscova, notele critice pe marginea unor cărți, ne lasă impresia că scriitorul își creează propria Galatee. „Fă rost de „Astă-vară la Ciulimsk” de Vampilov – adevărată cioplitură în lemn! Mai rar asemenea tineri! Tocmai am citit primele 18 pagini – sunt încântat la culme”, îi scrie în misiva din 12 noiembrie 1974. Iar la finalul epistolei din 23 decembrie al aceluiași an, îi trimite poezia „De-ar fi mijloace” de Mihai Eminescu, atenționând-o: „Am subliniat cuvintele-cheie ca să pătrunzi esența acestor versuri, care aparțin lui Eminescu. Încearcă să le descifrezi și ți se va deschide…”.

Cu o structură mozaicală, scrisorile de dragoste ale lui Vasile Vasilache întrunesc și mostre de creație, exercițiile epice ale scriitorului fiind peste tot. Se reliefează, în primul rând, predispozițiile narative ale scriitorului de la Chișinău, anecdoticul intervenind pe neobservate, ceea ce relevă că epistolierul se află mereu inspirat. Incluse abrupt, pasajele narative nuanțează și ramifică demersul epistolar. Excluzând componenta patetică, prezentă, de obicei, în asemenea texte, scriitorul sublimează impulsul afectiv într-un demers plin de vervă și narativitate.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT