„Moscova, prin declanşarea războiului, a folosit ultima pârghie pentru a împiedica unirea Moldovei cu România”  

„Acum lucrurile s-au schimbat radical în favoarea Reîntregirii naţiunii române, iar după 24 februarie 2022 au apărut condiţii mult mai avantajoase şi evidente de a face Unirea”, susține ex-deputatul din Primul Parlament, Alecu Reniță, președintele Mișcării Ecologiste din R. Moldova, răspunzând la întrebarea GAZETEI:

„Gazeta de Chișinău”: Războiul din Ucraina, criza economică, sabotajul energetic și comercial, manipularea informațională și amenințarea directă militară constituie realitatea curentă. Situația amintește de anii 1917-1918 din Basarabia, când trupele ruse în degringoladă se dedau tuturor abuzurilor și crimelor. Considerați că astăzi e momentul să ne unim cu țara noastră, România?

Alecu Reniță: Subiectul cel mai important pentru cetăţenii moldoveni – Reunirea cu Patria noastră, România, – a fost confiscat de foarte multă vreme de partide nereprezentative şi unionişti falşi, de politicieni respingători şi gălăgioşi, de mulţi profitori şi oportunişti. Cine ar sta în spatele lor, ar fi bine să ne spună mai des cititorii şi alegătorii, dar şi instituţiile specializate de la Bucureşti, căci cele de la Chişinău şi Moscova îşi îndeplinesc misiunea cu brio.

Părerea mea este că ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu procesul de integrare a basarabenilor în spaţiul românesc e un proces lent şi foarte bine dirijat de anumite servicii secrete, care au misiunea să păstreze statul moldovenesc pentru planul lui Putin de a reface Uniunea Sovietică. Am auzit zeci şi sute de opinii de la politicienii cu aere de români get-beget, care s-au perindat prin parlamente, afirmând fără nicio responsabilitate că Reunirea se putea face doar în anul 1991, dacă se vota nu Declaraţia de Independenţă, ci cea de Unire. Unii dintre ei se dau mari „experţi” în geopolitică, au titluri ştiinţifice sau se autointitulează profesori universitari. Ei toţi, care, la comandă sau din prostie, au promovat şi promovează această gogoaşă pentru naivi, o fac pentru a nu fi întrebaţi de ce au refuzat să lupte pentru Idealul naţional, inventând justificări şi ţapi ispăşitori. Spre deosebire de marii patrioţi din Mişcarea de Renaştere Românească şi de Eliberare Naţională, piticii care au populat Parlamentul după anul 1994 gustaseră prea devreme din dulceaţa puterii, fără să fi simţit respiraţia de foc a mulţimilor deşteptate, pofta de libertate şi mirosul prafului de puşcă. Nu mi-a plăcut niciodată să mă ascund după deget şi am spus lucrurilor pe nume de când mă ştiu conştient, fără să cer titluri, distincţii sau onorarii pentru riscul de a spune adevăruri interzise sau neplăcute. Pentru corul de laşi, al cărui dirijor este Puterea, afirm cu toată răspunderea, bazându-mă pe realităţile cumplite derulate din 19 august până în 27 august 1991: nu exista nicio şansă să fie votată în acele zile explozive Declaraţia de Unire cu Ţara noastră – România.

În primul rând, fiindcă pe teritoriul R.Moldova se aflau trupele regulate ale armatei sovietice, iar generalul imprevizibil A. Lebedi căuta pretexte să dea jos „naţionaliştii români” de la Guvernare şi să facă o „călătorie” cu tancurile, oriunde se punea în pericol graniţa de Vest a URSS. În al doilea rând, Moscova avea înţelegeri foarte dure şi clare cu Ion Iliescu, preşedintele României, că frontiera Uniunii Sovietice de pe Prut nu poate fi atinsă, cu atât mai mult schimbată, de „naţionaliştii” de la Chişinău. În al treilea rând, deputaţii români din Primul Parlament nu aveau nici un sfert din numărul de mandate necesare unui vot majoritar pentru Unire, iar populaţia cu conştiinţă românească nu constituia la acea vreme nici 1-2% din cele 4,5 milioane de moldoveni.

În acele zile decisive, când puciştii au scos la Moscova armata şi KGB-ul în stradă, încercând să salveze de la prăbuşire Uniunea Sovietică, auzeam că serviciile de la Chişinău primiseră de la „Centru” lista naţionaliştilor şi deputaţilor români, care urmau să fie închişi sau lichidaţi la primul semnal. De bucurie că Gorbaciov e arestat, mai mulţi demnitari comunişti din Guvern şi Parlament s-au afundat în codrii Călăraşilor, la o beţie soră cu sminteala. Cică, după fiecare rând de pahare, trădătorii şi mancurţii, înnebuniţi de şansa revanşei, adăugau câte 10-20 de nume noi, încât au ajuns să aibă o listă de câteva ori mai numeroasă decât cea primită de la KGB. Atmosfera explozivă putea degenera în orice clipă, mai ales că Tiraspolul, Comratul şi Bălţiul, împreună cu coloana a cincea şi lumpenul sovietic, îşi pierduseră orice răbdare şi sprijineau deschis puciul de la Moscova. Invoc zilele de atunci ca să se ştie în ce condiţii deputaţii români trebuiau să ia o decizie istorică de a se desprinde urgent de imperiul răului. Personal, îmi doream foarte mult să votăm Unirea, dar aveam responsabilitatea enormă să nu provocăm un război al URSS împotriva României. Nu exagerez: este o diferenţă uriaşă, de la cer la pământ, între nivelul de inteligenţă, meritocraţie, responsabilitate şi cultură politică a deputaţilor din Primul Parlament şi restul legislativelor. Pe liliputanii gălăgioşi, cu gura înzecit mai mare decât faptele lor, îi îndemn să studieze cauzele adevărate ale agresiunii Rusiei împotriva R.Moldova din anul 1992 şi să ţină cont de declaraţia de la Chişinău a lui Ghenadi Selezniov, preşedintele Dumei de stat a FR, din 22 octombrie 2002: „Moscova, prin declanşarea războiului, a folosit ultima pârghie pentru a împiedica unirea Moldovei cu România”. Îmi pare foarte rău că, începând din anul 1994, linguşitorii din partide, bandiţii de milioane, prostituatele de lux, mediocrităţile slugarnice şi incompetenţii camuflaţi în „experţi” au ocupat treptat Parlamentul până l-au transformat într-un teatru de păpuşi făloase, prefăcându-l într-o instituţie total străină de cultura politică, meritocraţie, responsabilitate şi grijă faţă de cetăţeni. Şi nu e vorba doar de personaje caricaturale ca Ostapciuc, Diacov, Lupu, Greceanîi sau Dodon. Mă doare să spun, dar Parlamentul a ajuns o formă fără conţinut, o vitrină aglomerată de bufoni, o instituţie folosită de clanurile oligarhice şi serviciile străine pentru a conserva statutul de colonie, de gubernie rusească a R.Moldova, de a inventa la nesfârşit argumente de ce nu e momentul să se facă Unirea. După ce a intervenit rocada în urma alegerilor anticipate din vara anului 2021, deocamdată nu observ o îmbunătăţire de esenţă în felul de a fi şi de a gândi al Parlamentului, iar mulţi deputaţi fac de râs instituţia, fiind de o aroganţă şi incompetenţă fără precedent în legislativ.

Am făcut o sumară incursiune retrospectivă, fiindcă actualmente foarte mulţi nu vor să lupte şi aşteaptă alţii să vină să le asigure o viaţă normală şi îmbelşugată. De un sfert de veac, după ce Mişcarea de Renaştere şi Eliberare Naţională a fost decapitată, pretinsa nouă clasă politică, constituită din vechea nomenclatură sovietică, a mers din urma poporului, nu înaintea lui. Electoratul moldovean a fost modelat şi format de  mass-media rusească. R.Moldova a ieşit din Uniunea Sovietică, dar Uniunea Sovietică nu a ieşit din mentalitatea colectivă a moldovenilor. Propaganda imperială a reocupat (1994) spaţiul informaţional al R.Moldova şi a alimentat neîntrerupt narativul că Rusia, la sigur, va reface URSS. Uitaţi-vă ce mesaje împrăştie în comunităţile sărăcite coloana a cincea, şovinii rusofoni, mancurţii moldoveni, găgăuzii spălaţi pe creier, trântorii şorişti, lumpenul dodonist – cu toţii urăsc România, Europa şi SUA, sunt întreţinuţi din bani occidentali, dar idolatrizează Rusia lui Putler.

Închei cu aceea că acum lucrurile s-au schimbat radical în favoarea Reîntregirii naţiunii române, iar după 24 februarie 2022 au apărut condiţii mult mai avantajoase şi evidente de a face Unirea. SUA şi ţările Uniunii Europene au aflat mult mai multe despre istoria dramatică a Basarabiei şi ruperea ei din trupul României la 28 iunie 1940. Lumea civilizată s-a convins că propaganda rusească a înşelat Europa şi ONU că moldovenii ar fi o etnie diferită de poporul român. În prezent, se cunoaşte foarte bine, pe toate meridianele planetei, că moldovenii sunt parte integrantă a poporului român, vorbesc limba română, iar circa 40 de procente din populaţie ar dori Unirea cu România. Sunt convins că marile cancelarii ale lumii, mă refer la SUA şi UE, înţeleg prea bine că securitatea în regiunea Europei de Est va deveni posibilă doar în cadrul României reîntregite, fiindcă R.Moldova nu are nicio posibilitate să se apere şi să se dezvolte singură. Rusia, cea care a creat separatismul la Tiraspol şi Comrat, cea care s-a opus vehement unificării poporul român de pe ambele maluri ale Prutului, îşi pierde influenţa în regiunea Mării Negre, în Europa şi lume. Sunt mulţi alţi factori, care ne arată şi aproape că strigă: „Moldoveni, ce mai aşteptaţi, nu vedeţi rachetele ruseşti care cad peste casele voastre? Salvaţi-vă cât nu e prea târziu, fugiţi Acasă, sub aripile protectoare ale Mamei, în România!”      

Mă miră că oamenii de rând, care se află la limita supravieţuirii, încă nu cer cu toţii reîntoarcerea Acasă, în România. E singura şansă a tuturor cetăţenilor moldoveni, indiferent de etnie, de a ieşi din prăpastie, de a intra treptat în normalitate şi de a începe o viaţă nouă împreună cu tot neamul românesc.