Eseul pe care îl publicăm în acest număr este câștigătorul Premiului I, secțiunea LICEU, în cadrul Concursului Național de Eseuri, ediția a IV-a, organizat de Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” în parteneriat cu Institutul pentru Inițiative Culturale și Educaționale, Editurile Cartier, ARC și Prut Internațional, „Revista literară” și „Gazeta de Chișinău”, portalurile stiripozitive.eu, #diez.md – Știri pentru tineri, în perioada 20 septembrie – 06 noiembrie 2022.
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEDincolo de text, pe urmele personajului meu preferat
Lucrarea „Amintiri din copilărie”, scrisă de Ion Creangă, nu o voi uita niciodată. M-a marcat enorm, deoarece conține un șir de evenimente și istorioare în care, desigur, cu toții ne regăsim. Mi-a captat atenția, în mod special, personajul principal, Nică, un copil năstrușnic și veșnic mânat de curiozitatea de a cunoaște lumea. Dar ceea ce nu este scris în cărți este momentul pe care l-a trăit acest personaj la maturitate.
Probabil, mulți vor spune că așa ceva poate exista numai într-un roman fantastic și doar în filme, dar adevărul e că acum cinci ani s-a întâmplat ceva ieșit din comun, un fenomen despre care savanții deocamdată nu vorbesc. Mai multe personaje literare au venit în lumea noastră pentru câteva zile. Probabil, aceasta a fost posibil datorită unei schimbări în atmosferă care a condus la fuziunea realității fictive, din romane, cu viața reală. Așa a fost și cazul lui Nică, doar că acest erou avea chip de adult. Semăna foarte mult cu scriitorul Ion Creangă în tinerețe, doar că păstra memoria personajului din „Amintiri din copilărie”. Mai exact, o contopire impresionantă dintre personajul real și cel creat de marele povestitor român, Ion Creangă.
Toate acestea s-au întâmplat pe când eram într-o vizită la bunici. Sub ochii mei și ai prietenilor mei, în Casa cea mare, și-a făcut apariția Nică în carne și oase. Evident, am fost șocați, dar îndată l-am recunoscut pe sfătosul bunic de la Humulești. Ne-a spus că se va afla un timp oarecare în lumea noastră și că vrea să afle cum s-au schimbat vremurile. Nici el nu știa cât timp se va afla în secolul XXI, de aceea ne-am grăbit să valorificăm orice zi.
Ajuns în timpurile noastre, la vârsta maturității, din primele zile s-a familiarizat cu noile tehnologii. A rămas, un pic, surprins că tinerii de azi nu-și mai petrec timpul în sânul naturii, nu-și mai petrec timpul la scăldat sau cățărându-se în copaci. Copiii merg la bazine sub supravegherea atentă a adulților și se cațără pe toboganele din spațiile special amenajate. Dar cel mai surprinzător este că tinerii își petrec mai tot timpul în mediul virtual. Lui Nică totul i se părea artificial, lipsit de dulceața pe care o poate avea copilăria adevărată. Iată de ce a decis să cunoască și mai bine social media și regulile sale pentru a deveni un blogger care poate influența spre bine tinerii.
Așa au pornit călătoriile sale hai-hui prin lume publicate pe Youtube, Facebook, Tik-Tok – secvențe din locurile vizitate, acțiuni de voluntariat, bune practici, oameni de valoare. Evident, fiind o personalitate creativă, posedând simțul umorului și un limbaj firesc, cu accente specifice sec. XIX, a prins îndată la public. Reflecțiile lui, video storyteling-urile au devenit foarte virale.
Întâi, Nică a vizitat toate atracțiile turistice din Republica Moldova, manifestându-și astfel dragostea nemărginită față de aceste meleaguri mioritice. Evident, primul loc vizitat a fost Piața Marii Adunări Naționale, care este cel mai faimos și reprezentativ loc pentru Republica Moldova, care și-a redobândit independența (27 august 1991); mai bine spus, aici pornește o nouă viața pentru locuitorii teritoriului de la est de Prut și vest de Nistru.
A devenit foarte popular filmulețul realizat de Nică despre Catedrala „Nașterea Domnului”, sau așa-numitul „Templu principal al orașului”. Eroul nostru a apreciat faptul că, fiind construită încă în 1830, aceasta a suferit multe schimbări, însă nu a pierdut deloc din semnificația sa ca atracție turistică. Mii de străini vin să o admire, ca mai apoi să-și ocupe locul binemeritat în amintirile acestora. Nu în ultimul rând, Nică a mers la Peștera „Emil Racoviță”, o capodoperă a măriei sale natura înzestrată cu peisaje frumoase și miraculoase.
Voluntariatul de genul schimburi de experiență sau susținerea oamenilor cu probleme de sănătate și altele a devenit o adevărată bijuterie în colecția de reflecții video ale lui Nică. Foarte multă lume a fost inspirată de poveștile publicate de eroul nostru, omul cu inimă mare care a devenit realmente eroul salvator pentru mulți copii, femei, tineri, oameni îndurerați. Desigur, din agenda plină nu au lipsit deplasările și dincolo de granițele țării noastre. Cu siguranță, vă întrebați cum a trecut granițele. Simplu, fiind o ființă cu puteri supranaturale, avea un impact pozitiv asupra celor din jur, astfel încât vameșii nici nu i-au cerut actele de identitate.
Nică și-a dorit să revadă Neamțul, România, amintindu-și cu dor de familie și copilărie.
În timpul peregrinărilor pe teritoriul României Mari, Nică a trăit și o frumoasă poveste de dragoste. Dar aceasta e o altă istorie…
Serile le petrecea la masa de scris. Nu îi plăcea să scrie textul direct la computer, ci pe foaie pentru că, în opinia sa, așa povestea se trăiește mai intens. Astfel, au apărut multe povești care pe timpul lui Ion Creangă nu au fost publicate sau părintele pedagogiei românești nu a reușit să le scrie. În scurt timp, Nică a ajuns un scriitor renumit în România. Poveștile sale erau spuse, mai întâi, copiilor săi. Uneori, mi se cerea și mie părerea în calitate de prieten de familie. Vă închipuiți cât eram de bucuros și ce simțeam în momentele în care constatam că eram primul cititor al scriitorului care își semna operele cu pseudonimul Nică? Orice carte semnată de eroul nostru avea neapărat ceva verde, iar semnul de carte era sub formă de creangă. Așa își cifra lucrările. Numai eu și prietenii mei știam cine este adevăratul autor al colecțiilor de povești devenite bestseller.
Deseori îl cita pe Mark Twain care spunea: „Secretul pentru a ajunge departe este să începi” sau „O greșeală repetată de mai multe ori este o decizie”. Ne încuraja și pe noi să experimentăm și să ne trăim viața din plin în pofida tuturor fricilor de eșec.
Până a-și crea o familie în România, Nică s-a îndrăgostit de o basarabeancă. Povestea de dragoste, care nu a fost să fie, l-a inspirat să scrie două romane: „Dorul inimii mele” și „Unde ești tu, dragoste?”. Lucrările reflectă etapele și efectul acestui sentiment trăit după pierderea persoanei dragi. Revenind în România, după ce s-a reîndrăgostit și și-a creat o familie, Nică a continuat să scrie. Și-a schimbat stilul și chiar a generat un nou mod de construcție a textului, devenind o personalitate de referință în domeniul literaturii.
Cu Nică am devenit foarte buni prieteni, în pofida diferenței de vârstă. Eu – un adolescent, el – un adult creator. Eu – un tânăr cu un vocabular mai simplu, el – un geniu al literaturii românești și o personalitate recunoscută la nivel mondial. Totuși, pentru mine, Nică era omul care mă inspira și mă motiva să devin mai bun. Probabil, pe lângă faptul că am fost martor al apariției sale în lumea noastră, Nică simțea o sinceră prietenie pentru mine, deoarece, cum spunea, vedea în mine o oglindire a propriei copilării.
Îmi plăcea să discut cu el despre lecturile mele. Bunăoară, după ce am citit romanul „Căutătorii de scoici”, mi-a explicat mai multe lucruri importante de care trebuie să țin cont atunci când voi avea propria mea familie. Evident, l-am întrebat despre familia sa, care a rămas în amintirea secolului XIX.
I-am adresat întrebări de genul: Ce familie a avut? Cum vedea, în acea vreme, educația viitorului? Ce-și amintește despre părinți și propria copilărie?
Nică a zâmbit prietenos și mi-a spus că tot ce-mi poate spune e doar ce a citit din cărți despre Ion Creangă. De ce? Pentru că Nică nu e marele scriitor, ci creația/ produsul imaginației acestuia, chiar dacă seamănă foarte mult.
Totuși, Nică mi-a povestit foarte multe despre satul în care s-a născut bunicul din Humulești și asta pentru că acest colț de rai s-a înveșnicit în pasaje întregi din „Amintiri din copilărie”.
***
Acum un an, cu regret, am aflat de la știri despre plecarea lui Nică. Mai târziu, am găsit o scrisoare prin care Nică și-a luat rămas bun de la mine și mi-a spus cât de fericit este. Împreună cu familia au plecat într-o lume paralelă unde este multă pace, bunătate, înțelegere între oameni, iar românii se mândresc cu identitatea lor națională. Ne-a lăsat drept moștenire cărțile sale, proiectele sociale și reflecțiile din social-media. A venit în lumea noastră pentru trei ani ca să facă lumea mai bună, să trezească conștiința națională și să ducă prestigiul limbii române în toată lumea. Totuși, m-a sfătuit să am grijă de propriile lecturi, de limbă și să învăț cât mai mult dacă îmi doresc să schimb lumea. M-a sfătuit să îmi dezvolt competențele IT, să depun mai mult efort și să-mi aprofundez cunoștințele în informatică, design grafic, română, istorie. Desigur, dicția trebuie să o perfecționez pentru a deveni un bun orator și trebuie să învăț mai mult ca să operez cu diferite programe, cum ar fi: Cuelink-uri, Google AdSense și altele.
Drumurile noastre s-au despărțit, dar nu pentru totdeauna. Am trăit o experiență unică pe care am vrut să o împărtășesc cu dumneavoastră. Cine știe, poate, cândva, voi scrie un roman despre aceasta.
Andi ROTARU, clasa a X-a „C”,
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, mun. Chișinău
Coordonator: Elena VOROTNEAC,
profesoară de limba și literatura română
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE