„N-am din ce să-mi fac provizii. Ați văzut prețurile?”

242
0

Reporterul „Gazetei de Chișinău” a întrebat mai multe persoane dacă și-au făcut rezerve pentru iarnă: „În vecinătatea unui război la vecini și în eventualitatea unei crize, v-ați făcut ceva provizii?”. Iată ce am aflat.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

DONEAZĂ

Tatiana, 50 de ani, femeie de serviciu, satul Leușeni, r. Hânceești: „Oamenii de la țară mereu au provizii, nu doar atunci când e război. Beciul e plin cu crupe, conserve și borcane”.

Irina, 76 de ani, pensionară, satul Baimaclia, raionul Căușeni: „Când aud cuvântul război, mă ia groaza. Avem provizii în beci, dar tare îmi doresc și sper să nu ajungem să trăim ceea ce au mai trăit cei din generația mea”.

„Dacă și a fi, Doamne ferește, ceva, am să mănânc măligă”

Ion, 65 de ani, șofer, raionul Hâncești: „Eu vin odată la două zile în Chișinău, pentru că sunt șofer. Acasă, în beci, da, avem provizii. Hrișcă mai multă am cumpărat, zahăr, sare și conservele pe care le-a făcut soția mea încă din vară”.

Angela, 80 de ani, pensionară, comuna Porumbeni, Criuleni: „Eu am câteva borcane, atât cât mi-au ajuns puterile să fac din vară. Altceva nu mi-am luat, nu vreau să fac panică. Dacă și a fi, Doamne ferește, ceva, am să mănânc măligă”.

Alina, 45 de ani, vânzătoare, Chișinău: „Eu am trimis câteva produse acasă, la mama. Ne e frică. Dar nu le transmitem panică și lor. O să ne descurcăm. Avem diferite legume prin borcane făcute de mama”.

Elena, 68 de ani, casnică, Hâncești: „Beciul meu e plin ca de obicei. Oamenii din sate mereu au provizii. O să trimitem și copiilor, dar sper să nu ajungem la așa ceva”.

Vasile, 88 de ani, pensionar, Hâncești: „Ei, acum toți ne rugăm ca să trăim în liniște. Eu nici nu mă pot gândi la mâncare, că mă tem de ce vine, dar nu mă gândesc la mâncare”.

Maria, 50 de ani, vânzătoare, Chișinău: „Produse cumpărate intenționat și puse acolo unde depozităm alimentele nu am. E ca de obicei – câteva pachete cu hrișcă, orez, zahăr și borcane”.

Natalia, 50 de ani, femeie de serviciu, Chișinău: „Nu, nu mi-am făcut provizii. N-am din ce să-mi fac provizii. Ați văzut prețurile?”

Ion, 66 de ani, pensionar, Hâncești: „Mari provizii nu avem din ce să ne facem cu pensia asta mică pe care o avem. O să mâncăm ce o să găsim. Măligă, ca pe timpuri, dar și aceea e important să avem din ce-o face”.

„Am provizii datorită copiilor”

 Vera, 67 de ani, casnică, Hâncești: „Da, am provizii datorită copiilor. Mai multe pachete cu crupe fel de fel, conserve și niște produse de igienă”.

Roman, 50 de ani, șofer, Hâncești: „Da, am niște provizii. Nu e ceva strașnic, pentru că nu vreau să fac panică, dar am niște pachete acolo puse în beci”.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

DONEAZĂ