Reconstituiri//Haydn în vizită la Stamati, Vieru, Kogălniceanu

De subiectul raportului dintre muzică și literatură nu poți să te apropii decât cu mare prudență și având conștiința incomensurabilității fenomenului. Orice încercare de a defini exhaustiv muzica sau literatura devine din start o țintă ratată. „Cum să-ți explic ce este muzica, ar spune Antoine de Saint-Exupéry, dacă nu-ți este de-ajuns că o auzi, dacă nu ești pregătit să te lași copleșit de ea?” – afirmație aplicabilă și pentru creația literară. Indiferent de valoarea unui produs artistic sau indiferent de intenția auctorială, opera de artă trăiește, în intensități diferite, doar în sufletul receptorului și de fiecare dată când este pusă în valoare. Aceasta a fost și premisa de la care a pornit ideea organizării unei întâlniri imediate, hic et nunc, a muzicii vieneze cu literatura română în cadrul Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” și la două dintre filialele sale: Casa memorială „Constantin Stamati” din satul Ocnița și Casa memorială „Grigore Vieru” din satul Pererâta.

Haydn a venit „în vizită la Stamati” (ca să parafrazăm genericul evenimentului) în data de 7 noiembrie. Energetica locului în care mai pulsează, se pare, spiritul vremurilor pe când la conac se desfășurau cu mult fast baluri nobiliare, cu boieri veniți de la Iași și din alte părți ale țării, a fost tocmai potrivită pentru Cvartetul opera 76, nr. 6 al lui Joseph Haydn (interpreți tineri și promițători: Dmitri Iurcik, Cătălina Cojocaru, Petrică Bivol și Ionuț Ciocanu, ghidați cu multă atenție de Adriano Marian, cunoscut, mai ales, în calitatea sa de fondator și dirijor al Moldovan Youth Orchestra). Oaspeții evenimentului au aflat informații esențiale atât despre personalitatea și creația compozitorului austriac, cât și despre viața și opera lui Constantin Stamati. Aceștia s-au putut teleporta în salonul familiei, în cabinetul de lucru al lui Stamati, au putut cunoaște arborele genealogic al familiei, i-au putut descoperi tabieturile lui Constantin Stamati și preferințele (de lectură și nu numai). Seara a debutat cu un recital din creația scriitorului, susținut de copiii școlii din localitate. Iar când cuvintele au tăcut, a început muzica – măreață, înălțătoare, dând aripi gândirii și avânt imaginației.

Haydn a sunat la fel de emoționant și în casa lui Grigore Vieru, în data de 8 noiembrie. Sensibil și de o finețe aparte, poetul, se știe, a avut o cultură muzicală bogată. Pasiunea pentru muzică s-a materializat în produse de o inegalabilă valoare artistică, rezultate din colaborarea sa cu interpreți, dirijori, compozitori importanți. Împreună cu dirijorul Ștefan Andronic, Grigore Vieru a reușit să creeze versuri pentru mai multe piese simfonice ale marilor clasici – de la Mozart și Beethoven, la Chopin și Ceaikovski și, desigur, Haydn. Vizita compozitorului austriac la Vieru s-a configurat pe un principiu al reciprocității, în sensul unui schimb cultural de excepție, iar meritul copiilor din localitate în acest proces a fost unul apreciabil. Or, prin recitalul de poezie și muzică pe versurile scriitorului, au reușit să reconfirme dragostea sinceră față de cel ce a fost și rămâne a fi marele poet din Pererâta. Căsuța bătrânească în care a copilărit poetul, scundă și cu ferestre mici, nu pare să se identifice prea mult cu înalta muzică vieneză. Cu toate acestea, Haydn a sunat perfect la Pererâta, iar vizitatorii au avut o ocazie specială de a vizita locul în care amintirile despre Grigore Vieru continuă să fie vii și prezente în fiecare frunză sau fir de iarbă din jurul casei sale.

Ultima locație din acest turneu a fost Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” (9 noiembrie).  Anturajul de o armonie arhitecturală clasică, publicul elitist și invitații de o cultură aleasă au constituit formula perfectă a unei seri de excepție. „Haydn în vizită la Kogălniceanu” a fost secundat de „Haydn între două claxoane” (1995) – volumul de debut al lui Mircea V. Ciobanu, invitatul serii. Situația care a generat titlul volumului reflectă graba și nevoia de epatare a acestei lumi, în care valorile clasice sunt vizitate sporadic sau în paralel cu alte acțiuni, mult mai pragmatice și solicitate de cotidian (o lume în care nu-l mai poți asculta pe Haydn într-un mediu favorabil bunei receptări a operei, ci doar fugitiv, în timp ce conduci mașina, grăbit, între două destinații). Maria Șleahtițchi și Nicolae Leahu ar fi spus mai inspirat cu referire la titlul volumului – că ar reprezenta o „armonie între două stridențe”.

Pornind de la întâmplarea aproape anecdotică în care, la un moment dat, a trebuit să dea prioritate unui disc cu Brahms în defavoarea lui Haydn (decizie pe care a și regretat-o) și continuând cu o nuvelă pentru copiii de clasa a IV-a, semnată cu pseudonim, despre viața și activitatea lui Haydn, și culminând cu volumul de debut „Haydn între două claxoane”, se pare că acest compozitor austriac a devenit o personalitate recurentă în activitatea creatoare a lui Mircea V. Ciobanu (iar evenimentul de la Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, dedicat compozitorului Haydn, la care scriitorul a susținut un recital de poezie, doar confirmă această observație).

Istoria muzicii și a literaturii universale păstrează nenumărate mărturii ale bunei conviețuiri dintre muzică și literatură, fie că aceasta se reflectă în sursele literare ale unor mari creații muzicale, fie în influența artei muzicale asupra ritmului și sonorității operei literare, fie în asocierea fericită a acestor două. Cert este că, indiferent de forma în care preferă să se manifeste (separat sau în colaborare), și muzica și literatura au o capacitate fenomenală – de a ajunge în cele mai tainice locuri din sufletele noastre.

Olesea CIOBANU, director adjunct MNLMK