Etica lustrației//Mihai Ghimpu: „Nu știi dacă nu-s mai mulți de ăștia în dreapta decât în stânga…”

276
0

Continuăm să publicăm răspunsuri la ancheta „Gazetei de Chișinău” ce vizează tema lustrației în societatea noastră. În ediția de astăzi, 18 noiembrie 2022, la ancheta noastră răspund politicianul Mihai Ghimpu, jurnalistul Mircea Surdu, director al „Telefilm-Chișinău”, și istoricii Ion Țurcanu și Alexandru Moraru.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT
  • Cât de necesară este acum o lege a lustrației în Republica Moldova?

Ea e necesară de 30 de ani. Din primele zile trebuia adoptată această lege ca să știm cine sunt patrioții și cine sunt trădătorii, pentru că știți cum e, noi acum toți suntem patrioți, dar stăm pe loc.

  • Cum credeți, de ce nu s-a adoptat atunci când se putea?

Cred că erau mulți vizați. Odată, Tudor Botnaru, fostul președinte al KGB din RSSM, apoi șef al Ministerului Securității Naționale, a zis că dacă am adopta legea asta, nu mai activează Parlamentul mai departe.

  • A spus asta oficial, în public?

Da. Eu cred că KGB-ul rusesc are din tată-n fiu agenți la noi și în toate țările socialiste și republicile sovietice. Vedem și acum cum a reușit Putin să cumpere prim-miniștri, miniștri de externe, oameni înalți în funcție în statele europene, unde, slavă Domnului, au salarii bune, așa că aici e toată problema. Nu e așa de simplu aici – chiar dacă nu ești tu, a fost tatăl tău. Oricum, nu vrei să se afli lucrul acesta.

  • Dumneavoastră, cât ați fost președinte interimar al RM, ați încercat să faceți măcar puțină lumină în acest domeniu obscur?

Ceva-ceva, o persoană-două, dacă am aflat. Restul dosarelor erau duse de atunci, din primii ani de când au văzut că aici se întărește Frontul Popular. Așa s-a vorbit și așa a și rămas că au fost duse toate dosarele agenților la Tiraspol. Dar care e adevărul numai ei știu. În tot cazul, așa mi-au raportat că nu-s dosarele aici.

  • Cât de reală ar fi realizarea unui proces al lustrației în prezent în Republica Moldova?

Când stau tunurile peste deal este mai necesară ca niciodată fiindcă, în această situație, ei deodată devin colaboratori activi. Și această lege ne-ar ajuta foarte mult.

  • Dar cine să pună problema aceasta?

Eu cred că PAS-ul are acum majoritatea (63 de voturi) și ar putea vota această lege. Noi nu am avut – frontiștii, nici când am fost în PFD, și pe urmă noi, liberalii, n-am avut. Acum PAS are toată puterea, în Parlament, în Guvern, Președinție, ei pot adopta liber această lege și eu aștept acest lucru. Atunci când eram noi, se încerca, insistam să fie promovată această lege, dar era clar că nu trece. Noi, dreapta, cei care n-am fost comuniști, care n-am colaborat cu serviciile secrete ale URSS, ale rușilor, n-am avut majoritatea în Parlament ca să putem adopta legea asta. În 90, când am mers pe lista Frontului, am fost 130 și ceva din 380 de deputați, nu am avut majoritatea, chiar dacă Moșanu și unii au avut funcții în Parlament, nu aveam majoritatea. Apoi au venit agrarienii cu 54 de mandate plus 27 interfrontul și cu socialiștii, erau cu Morev de la Bălți, tot nu s-a putut, pe urmă era Mircea Snegur cu partidul său, PFD și PPCD, și, câteodată, nu știi dacă nu-s mai mulți de ăștia în dreapta decât în stânga.

  • În timp, s-a adeverit că atâția aveau doi plămâni diferiți și expirau spre noi trădare și minciună, pe unii i-am bănuit, despre alții știam la sigur cine-s…

Dar noi pe mulți i-am bănuit prin 88-89, despre mulți se vorbea și timpul a arătat că vorbele acelea nu au fost totuși aruncate în zadar.

  • Ce părere aveți despre spusa lui Petru Lucinschi despre intelectualitate și KGB?

Da, el a avut o replică cu legea lustrației, tot a zis în sens că ce căutați toți legea asta, cred că a avut în vedere că nu țăranii și muncitorii au colaborat cu serviciile, dar intelectualii.

  • Credeți că a avut dreptate Lucinschi?

El știa ce zice. El a fost persoana care a deținut această informație, fiind secretar de partid aici, apoi și la Moscova, ca om de încredere al Kremlinului. Fiindcă vă amintiți că republicile sovietice socialiste erau conduse de fapt de către o persoană pusă de Moscova, prima funcție o deținea un național, dar…

  • De paie…

Da, de paie, așa cum a fost la noi Grossu, dar Lucinschi a fost persoana pusă de Moscova în Tadjikistan. El a fost omul în care s-a avut încredere, cum l-au adus la noi pe Smirnov, pe Pșenicinikov, așa l-au adus pe el în Tadjikistan. Un om al sistemului, care se bucura de totală încredere.

  • În ce relație ați fost cu KGB?

Eu am fost în relație ca frate al lui Gheorghe Ghimpu. Mă urmăreau, veneau și îmi propuneau să intru în partidul comunist, să spun că fratele a greșit. Voiau să demonstreze că noi toți suntem sănătoși, condamnăm ce a făcut el.

  • Ați acceptat?

Ei, hai! N-am acceptat, desigur.

  • Dar cum puteau fi înfruntați ei? Nu vă era frică?

Eu n-aveam frică, știam că este închis fratele, în fiecare an mă duceam la el, stăteam măcar trei zile acolo, trebuia să-l hrănim. Țin minte, odată, m-a rugat să-i duc mărar și pătrunjel, pentru că n-avea vitamine acolo, era cu gura plină de beșici din lipsă de vitamine. I-am dus mărar și pătrunjel și dracii ceia de nadzirateli au călcat cu piciorul până au fărmat când a răsărit pătrunjelul și mărarul și a fost nevoit să mănânce troscot. I-am văzut cum controlau produsele pe care i le duceam. A fost deținut patru ani în pădure lângă Perm și alți doi ani în Ural. De curiozitate, m-am dus odată să văd cum trăiesc acolo cei care ne-au „eliberat” și ne spuneau că ne-au adus cultură, că ne-au găsit în opinci. Am bătut la ușă într-o casă dintr-un sat și când am intrat am văzut după ușă un gărducean, după care era un porc, o capră și niște găini, jumătate de casă era pentru animale, jumătate – pentru oameni. Atunci mi-am făcut cruce și mi-am spus: „Doamne, aceștia-s cei care ne-au eliberat pe noi și ne-au adus cultură și educație!”.

  • Era prin anii 70?

Da, el a stat închis din 1972 până în 1978.

  • Dumnezeu să-l ierte! E din foarte puținii dizidenți adevărați ai noștri.

Ca ieri a murit, pe 13 noiembrie. În celelalte republici post-sovietice la mulți le-au ridicat monumente celor care au stat în acei ani în Gulag. Dar la noi, dacă nu pomenește Ghimpu cu partidul pe la cimitir, nu-și amintește nimeni.

Noi suntem mai mult conjuncturiști, oportuniști, la vorbă patrioți, dar în realitate, în viață… Vrem numai noi să fim primii și să avem de toate, dar cine a fost până la noi, ce a făcut nu ne interesează. Poate este și meritul lor că azi ai funcția asta sau înveți la Roma, Paris sau la Lyon. La noi de asta nu se duce cont. Și e păcat. Din generația de aur îmi pare că a rămas doar Cimpoi. De asta și avem ceea ce avem.

  • În domeniul Dvs. de activitate – până la politica activă în care ați intrat, ați fost jurist – ce influență avea această structură odioasă?

Foarte mare influență, fără ea nu se decidea nimic în funcțiile-cheie. Eu am vrut să devin judecător și nu am trecut la raikom. Lascionova era, pe urmă a venit în Parlament în 90-94. Eu i-am amintit, la care ea a zis: ce era de făcut? Takoe vremea bîlo (așa erau vremurile – n.r). Era controlat absolut totul. Dar eu am lucrat pentru a obține apartament și în construcții, și la calea ferată, și în comerț, și în industrie, am fost jurist, șef de direcție juridică, pe urmă judecător, avocat. Cunosc foarte bine sistemul de funcționare a economiei din RSSM și peste tot erau numai de-ai lor. Ei au fost foarte puternici. Am lucrat într-un trust de construcții, păi șef la resursele umane, cum se spunea pe atunci șef la secția de cadre, era un pensionar de la KGB, chiar lucrase oficial la KGB. Tot timpul îmi spunea că ne-au eliberat, că sunt naționalist. Eu nu eram membru de partid și nu puteau să-mi facă nimic.

De exemplu, la Calea Ferată era o secție specială de securiști, deoarece Calea Ferată e întreprindere militară, și de acolo veneau și mă sunau: noi acuși o să venim la Dvs., în jumătate de oră. Eu glumeam, nu spuneți minciuni, voi sunteți cu un etaj mai sus decât mine, o să ajungeți în cinci minute, și așa era, în cinci minute erau în cabinet la mine. Și cu badea Gică. Eu le spuneam: „Nu am ce discuta cu voi, să vă fie rușine cu ce vă ocupați, știu cine sunt eu și ce a făcut fratele”. Ei pe toți ne-au încercat. Sora mea era inginer-economist și i-au propus deodată postul de secretar doi la comsomol în raionul Lenin din Chișinău. Tot atunci mi-au propus și mie să fiu comunist. Au vrut prin asta să arate că noi suntem comuniști, acceptăm puterea sovietică, dar Gheorghe Ghimpu nu-i sănătos. Nici Simion nu a putut să publice o poezie până în anii 90, deși cântecele pe versurile lui deveniseră șlagăre. Noi toți am fost sub lupă.

  • Să tragem nădejde că, într-o altă încercare, se va reuși adoptarea acestei legi și, prin ea, o curățare a societății noastre.

Să vă audă Domnul, dar eu nu prea cred. Numai unirea ne poate salva în situația aceasta și o să ne ducem cu tot cu dânșii – și cu găgăuzi, și cu patrioți proruși. Părere mea – poate fi desigur subiectivă – este că copiii unora din ei au fost trimiși în politică special, pentru că îi poți șantaja din cauza părinților. De fapt, Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării a format-o KGB-ul, pe urmă am aflat toate lucrurile acestea.

Eu am rămas frapat atunci când la Uniunea Scriitorilor nu l-au propus pe Gheorghe Ghimpu în conducerea Mișcării. Îi țin minte pe toți, a și fost publicată lista fondatorilor, chiar au fost ele vreo două liste ale Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării. Cum adică – unicul dizident politic și nu a fost propus în conducerea Mișcării?!

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT