Voluntarii de război cer izgonirea „șobolanilor” din structurile statului

275
0
Sergiu CARACAI, Președintele Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor de război 1991-1992, cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare

Nu ne rămâne decât să convocăm adunarea generală a Uniunii Voluntarilor de Război, la care să invităm și mass-media și la care să prezentăm problemele noastre organismelor europene, inclusiv celor din România, ca țară-membră a Uniunii Europene și susținătoare permanentă a basarabenilor.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

 În prezent, Europa se confruntă cu problemele unui an foarte greu din cauza războiului barbar declanșat împotriva Ucrainei de regimul neofascist al lui Vladimir Putin. Dar într-o situație și mai gravă se află Republica Moldova. În același timp, structurile revanșarde ale Moscovei și-au intensificat activitatea pe malurile Nistrului, dar și ale Bâcului, folosind în războiul hibrid de la Chișinău inclusiv „șobolanii” locali rămași sau promovați în structurile actualei guvernări pro-europene a Republicii Moldova.

S-ar părea că în asemenea împrejurări nu este cazul să ridicăm în fața actualei guvernări și alte probleme care n-au fost rezolvate sau au fost sugrumate de conducerile precedente pe parcursul a treizeci și ceva de ani. Totuși, insist să o fac în continuare, deoarece este vorba despre soarta foștilor voluntari în războiul de la Nistru din 1992. Dacă atitudinea oficialităților față de aceștia nu se schimbă, în cazul în care hoardele rusești ar năvăli iarăși peste noi, s-ar putea întâmpla ca foștii voluntari de război și copiii lor să nu mai manifeste patriotismul de care au dat dovadă atunci când s-au ridicat să apere independența și integritatea Republicii Moldova. O spun mereu cu certitudine: fără eroismul voluntarilor în războiul din 1992, tancurile rusești stăteau azi pe malul Prutului.

Ca președinte al Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor de Război din Republica Moldova, de trei decenii mă zbat să obținem o lege privind statutul juridic al voluntarului de război. În urma mai multor insistențe la actuala conducere, ne-am bucurat atunci când, la indicația Președintelui Maia Sandu, Guvernul a adoptat Hotărârea nr.71 din 2 februarie curent „Cu privire la aprobarea Programului Național de acțiuni consacrate Anului recunoștinței față de veteranii de război participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova”. În primul punct al Programului Național, Cancelaria de Stat, Biroul pentru relații cu veteranii și Ministerul Muncii și Protecției Sociale au obligația să efectueze o revizuire a cadrului normativ referitor la veteranii de război (în vederea îmbunătățirii nivelului protecției sociale, precum și stabilirii statutului juridic al voluntarilor – participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova.

Evenimentele care au urmat ne-au dezamăgit totalmente. Acțiunile întreprinse de Nicolae Gîrbu, șeful Biroului pentru relații cu veteranii, au fost contrare doleanțelor noastre. Văzând una ca asta, pe 4 aprilie am adresat un demers domnului Dumitru Udrea, Secretar General al Guvernului, în care ne-am exprimat revolta față de atitudinea iresponsabilă a domnului Nicolae Gîrbu. I-am atras atenția că, pentru îndeplinirea primului punct al Programului Național, la ședințele Grupului de lucru trebuie să fie invitați și reprezentanți ai voluntarilor de război. Văzând că nu primim nici un răspuns, la 3 iunie am informat printr-un demers șeful statului că sarcina planificată în Programul Național privind stabilirea statutului juridic al voluntarilor de război rămâne suspendată, deoarece Cancelaria de Stat și Biroul pentru relații cu veteranii nici nu vor să audă de doleanțele noastre. A reacționat îndată Dorin Recean, consilier în domeniul apărării și securității naționale, secretar al Consiliului Suprem de Securitate, care a cerut Cancelariei de Stat să examineze aspectele invocate de Uniunea Voluntarilor de Război și să informeze „organizația și instituția prezidențială despre măsurile întreprinse”.  Tocmai pe 13 iulie, adică peste patru luni de la apelul nostru inițial, primim un răspuns formal, care ne-a umilit. Răspunsul nu-i semnat nici de Dumitru Udrea, secretar general al Cancelariei de Stat, nici de locțiitorul dumnealui, are doar ștampila „Direcția managementul documentelor și petiții”. Suntem informați că „a fost instituit un grup de lucru alcătuit din specialiști în domeniu, precum și din reprezentanți ai societății civile” care a stabilit că statutul juridic al voluntarilor de război este reglementat de Legea 190 din 2003. Fals! În acea lege nu există nimic specificat privind voluntarii de război, este o variantă diminuată a legii din 1993, redactată în 2003 de către regimul comunist condus de Vladimir Voronin, care i-a numit pe voluntarii de război teroriști.

Astfel, n-am înțeles cine a făcut parte din acel Grup de lucru, dacă noi, fiind cei mai indicați la discuțiile privind „stabilirea statutului juridic al voluntarilor de război”, n-am fost invitați. Ba chiar am fost respinși, ca să nu încurcăm la crearea unui proiect de lege în scopul îmbunătățirii nivelului protecției sociale a veteranilor de război anume așa cum dorește Gîrbu și coaliții săi. Gîrbu este fost ofițer superior de poliție și, sigur, s-a străduit să includă în proiect ceea ce-i interesează pe coloneii și generalii care au făcut parte din Ministerul de Interne și Ministerul Apărării, dar nicidecum pe foștii voluntari de război, care sunt abandonați timp de peste 30 de ani și lăsați să moară de foame. Căci așa-i în realitate: Ministerul de Interne și Ministerul Apărării au grijă de foștii lor colaboratori care, chipurile, au participat la războiul de la Nistru, insistă să obțină pentru ei fel de fel de facilități, inclusiv solicită decorații din partea statului, iar atunci când aud de voluntarii de război parcă le-ai da cu sare în ochi. E ca și cum voluntarii de război nici nu ar exista.

Așa s-a întâmplat și cu proiectul de lege elaborat în cadrul Biroului pentru relații cu veteranii al Cancelariei de Stat. Astfel, în articolul 7 prim, se propune ca 21 septembrie să fie declarată Ziua veteranilor de război. În scrisorile noastre oficiale, am cerut să fie declarată Ziua voluntarului de război. Deci, iarăși ne dau cu piciorul. În articolul 15 prim se propune ca… veteranilor de război care au ieșit la pensie în baza Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, care au continuat sau continuă să activeze, să li se recalculeze pensia o dată la cinci ani. Aferim! Oare ei nu știu că acum în Republica Moldova toți au acest drept? La art. VIII se propune alin. (2) care prevede ca veteranii de război să beneficieze de scutiri la introducerea pe teritoriul vamal al R. Moldova a unui mijloc de transport auto, cu respectarea Legii nr. 1569/2002. Cine are mijloace bănești pentru a cumpăra transport auto de peste hotare? Sigur că nu noi, voluntarii, cei care, întorși de la război în 1992, am rămas fără lucru, încât avem acum pensii mizere, iar unii chiar mor de foame. Gîrbu și Grupul său de lucru au făcut proiectul nu pentru foștii voluntari de război, ci pentru „militarii și persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri”.

De aceea, nu ne-am mirat atunci când șeful Biroului pentru relații cu veteranii, Nicolae Gîrbu, a făcut o declarație prin care atacă actuala guvernare. El, care e șef de birou în cadrul Cancelariei de Stat, spune, menționând proiectul său de lege: „Constat, cu regret, că această guvernare fără onoare a indus în eroare veteranii de război și a mimat intenția de a le oferi o viață mai bună”. Să spună el că actuala guvernare este „fără onoare” asta înseamnă s-o submineze, aflându-se în interiorul ei. Este tocmai ceea ce doresc acoliții săi, inclusiv generali și colonei, reprezentanți ai coloanei a cincea. Anume la asta mă refeream mai sus atunci când spuneam că, în războiul hibrid de pe malul Bâcului, rușii folosesc masiv „șobolanii” rămași sau infiltrați în structurile actualei conduceri. Acest soi de „șobolani” încearcă să dezbine sau să folosească în interesul lor și veteranii de război, în special pe cei ai SIS-ului și ai „Uniunii ofițerilor”, care au în fruntea coloanei generali precum veșnicul lingău comunist și socialist Victor Gaiciuc. Aceștia au făcut tot posibilul ca în R. Moldova să se uite de voluntarii războiului de la Nistru și să iasă ei ca păduchii în frunte la manifestările oficiale dedicate luptătorilor pentru independența și integritatea R. Moldova, unii dându-se chiar participanți la acele lupte. Apropo, tot la inițiativa acestui Nicolae Gîrbu și a necunoscutului „Grup de lucru”, la recenta schimbare a legitimațiilor, numărul participanților la războiul de la Nistru s-a mărit, în loc să se micșoreze… Așa-i, domnule Nicolae Gârbu?

Toți polițiștii și militarii din timpul războiului știu că anume datorită bărbaților civili care s-au ridicat din proprie inițiativă să-și apere țara, adică datorită voluntarilor de război, au fost posibile victoriile de la Nistru în 1992. Atunci statul nostru nu avea armată națională, iar poliția n-a jucat rolul hotărâtor, deoarece ea a fost chemată doar să apere ordinea publică. Voluntarii din  satele Cocieri, Corjova, Molovata, Pohrebea, Roghi, Doroțcaia, Coșnița și Pârâta luptau cu separatiștii și cazacii din toamna anului 1991, iar ceva mai târziu s-au ridicat voluntarii din Varnița, Copanca, Căușeni și alte raioane ale republicii. Oamenii țin minte și manifestă un deosebit respect față de eroismul detașamentelor și grupurilor speciale mobile de voluntari „Dacii”, „Haiducii”, „Răzeșii”, „Pisica neagră” față de legendarii voluntari Mihail Nour, Grigore Usinevici, Filip Lupașcu, Grigore Vârtosu etc. Anume ei, nu polițiștii, au ținut piept atunci hoardelor de mercenari ruși. Poliția s-a implicat în acțiunile de luptă doar pe 5 martie 1992, când Brigada de poliție cu destinație specială a fost chemată de voluntarii din Cocieri. Polițiștii, pe aproape tot parcursul războiului, s-au aflat la blok-posturi, în spatele pozițiilor de luptă ale voluntarilor, ei fiind prezenți în zona respectivă pentru „a menține ordinea publică”. Polițiștii s-au aflat atunci la Nistru în regim de-o singură rotație, fiind salarizați foarte bine, asigurați acolo cu alimente și îmbrăcăminte. Toți și-au continuat serviciul în poliție, fiind avansați în grade, au obținut onoruri, case, garaje, pământ pentru vile și pensii foarte bune. Iar voluntarilor întorși la lucru li s-a reproșat: „Dar cine v-a trimis la război?”. Atunci, în 1992, voluntarii de război n-au fost luați în evidență de Ministerul Apărării, dar nici de Ministerul de Interne. Iată de ce aceste ministere nu vor nici azi să recunoască existența voluntarilor de război. Dar nu numai ministerele, chiar și unii parlamentari nu vor să accepte adevărul că voluntarii de război au fost forța care a salvat Republica Moldova în 1992. Anume din această cauză, Guvernul și Parlamentul, care au drept consultanți „șobolanii” din structurile de stat, se împotrivesc să recunoască printr-o lege aparte statutul voluntarilor de război.

În timpul războiului, mulți voluntari și-au pierdut casele, s-au refugiat în dreapta Nistrului, au rămas fără serviciu, alții au fost răniți, au devenit invalizi, s-au întors de pe câmpul de luptă bolnavi… Tocmai în acea perioadă gospodăriile agricole colective au fost desființate, iar uzinele și fabricile – „prihvatizate” și ei au rămas fără cote de pământ sau fără locuri de muncă. Astfel, aproape toți colegii mei de arme, voluntari la războiul de pe Nistru, au rămas fără casă și masă… După război, noi, voluntarii de război, ne-am dat seama că și statul a renunțat la noi. Am rămas fără protecție socială, susținere morală, fără pensii, bolnavi, invalizi, cu familii distruse, uitați de societate… Din cauza nivelului de viață mizerabil, azi foștii voluntari de război mor mai des decât pe câmpul de luptă, iar unii dintre ei nu rezistă și chiar își pun capăt zilelor… Vedem că zadarnice ne-au fost speranțele atunci când am aplaudat decizia guvernării noastre de a declara 2022 Anul recunoștinței față de veteranii de război participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova.

În aceste condiții, nu ne rămâne decât să convocăm adunarea generală a Uniunii Voluntarilor de Război, la care vom invita și mass-media și la care vom insista cu problemele noastre către organismele europene, inclusiv către cele din România, ca țară-membră a Uniunii Europene și susținătoare permanentă a basarabenilor. Republica Moldova a obținut statutul de membru-candidat la Uniunea Europeană, iar pentru aceasta trebuie să respecte anumite condiții. Dacă actuala guvernare nu vrea să legifereze statutul juridic al voluntarilor de război, vom cere la adunarea noastră generală ca în pachetul condițiilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană să fie inclus și un punct privind soluționarea problemei voluntarilor participanți în războiul de la Nistru.

 

Sergiu CARACAI, Președintele Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor de război 1991-1992, cavaler al Ordinului Ștefan cel Mare

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT