Cred că este cea mai grea misiune de până acum – să vă descriu portretul, maestre Vladimir Beșleagă! Un portret executat încă prin 1972, după Zborul frânt, după ce ați survolat câmpiile literaturii precum Lăstunii și, ca printre altele, ne-ați oferit și traducerea de mare clasă a Dafnis și Cloe, undeva, după Noaptea a treia, exact înaintea Primei ninsori… când totul părea o perspectivă… după un accident auto… când nu bănuiați surprizele ce Vă mai așteptau. Încă pe la 19 ani ați afirmat că-i iute chipărușul vieții! O întreagă filosofie a vieții din care deducem tragica menire a omului – lupta cu el însuși. Ce gust are chipărușul vieții acum, după nouăzeci? Și mai Cumplite sunt vremile, maestre, nu-i așa?
Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.
SUSȚINEMaestrul Glebus Sainciuc a intuit în D-voastră omul ce vine în lume ca să dăinuie*. Omul Vladimir Beșleagă va dăinui nu doar prin prezentul tulbure ci și prin idealul ascuns în adâncuri, pentru că mediul îl face pe om.
Și ce ochi expresivi aveați! Azi sunt la fel, chiar dacă anii le-au mai șters vederea. Și n-ar fi acest portret atât de frumos, dacă maestrul Sainciuc nu V-ar fi evidențiat fruntea. A făcut-o demonstrativ. O frunte enormă, care ascunde și azi o memorie enormă, plină de date, evenimente și cunoștințe în care se zbânțuiau Lăstunii, în care trăiau și Filimon, și Mama. Dar cum fără Tata Vasile?
Ce exprimă sau ce trădează poziția D-voastră? S-ar părea că tăblia mesei ar servi drept sprijin. Nu-nu! Ea temperează starea bătăioasă. Așa va rămâne mereu – gata să pareze, gata să arunce replica momentului, gata să ne încânte.
Am făcut un pas în spate, mi-am schimbat poziția și am privit mai atent portretul. În ochi. Ca să mă cutremur. Ochii plâng. Ce-i asta? Ce miracol se ascunde în ei? O fi măiestria pictorului sau durerile ce transpăreau? Ele Vă măcinau, întărindu-Vă și fortificându-Vă pe interior?
Încă un detaliu de care eu azi m-aș îndoi. Frizura bogată, cârlionțată… Unde-i? Ce ați făcut cu ea, maestre? Știu că n-aveți un răspuns. O fi și întrebarea ușor impertinentă… Glumesc și abia aștept să Vă aud replica, să-mi spuneți că ceea ce am scris aici – nu-i adevărat.
Veți rămâne dascălul și omul de suflet, părintele meu. La mai multe nu pot pretinde, iertată fie-mi sinceritatea. Cred că mulți și-ar dori să se poată mândri că V-au fost elevi ascultători, sau rebeli, așa ca mine, care n-am fost de acord cu constatarea D-voastră că lumea se ține pe bine, chiar de-i clădită din rău.
Mihaela PERCIUN, scriitoare, muzeograf, MNLMK
În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.
SUSȚINE
