Teatrul românesc, reunit în jurul lui Caragiale

202
0
Secvență din „O noapte furtunoasă”, producție a Teatrului Municipal „M. Vișniec” de la Suceava

În cele zece zile ale festivalului „Unire prin cultură – Caragiale să ne judece!” (10-20 octombrie 2022), organizat de Teatrul Național „Satiricus I. L. Caragiale”, cu sprijinul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău și al Primăriei municipiului Chișinău, am urmărit spectacole de calitate prezentate de teatre din București, Suceava, Deva, Petroșani, Chișinău.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

 Caragiale, un precursor al teatrului absurdului

„D’ale carnavalului”, spectacol al Teatrului „I.D. Sîrbu” din Petroșani, amuză, distrează publicul, dar l-am privit înainte de toate ca pe o radiografie a înșelăciunii, minciunii, ipocriziei, manipulării. „Traducerea” e un mod de viață al personajelor, se întâmplă „traduceri” nu doar în plan sentimental, dar și politic, social etc. Regizorul Alexandru Grecu a montat această piesă la Petroșani, iar Teatrul „I. D. Sîrbu” și-a început stagiunea curentă anume cu „D’ale carnavalului”. Piesa e și un îndemn să ne cunoaștem mai bine istoria (cât de sugestive, în acest context, sunt vorbele unor personaje: „ești șters ca o rublă!”, „îți fac o revuluție”, „jur pe statua Libertății de la Ploiești!”).

Scenă din spectacolul „Și simț monstruos” după Caragiale, Teatrul Evreiesc de Stat din București
Scenă din spectacolul „Și simț monstruos” după Caragiale, Teatrul Evreiesc de Stat din București

 

În spectacolul „Și simț monstruos” al Teatrului Evreiesc de Stat din București, montat de tinerii regizori Monica Stoica și Vlad Isăilă, plutește un abur poetic, misterios, ne fascinează prospețimea și cutezanța unei priviri uimite de vigoarea, de complexitatea și limpezimea textelor lui Caragiale, înaintăm pe serpentinele limbajului său, având o senzație de vertij. Ce curaj a avut trupa Teatrului Evreiesc de Stat să pornească, din nou, în căutarea lui Caragiale, după ce sute de teatre și artiști l-au tot explorat și abandonat! Câtă încredere din partea direcției TES (manager, Maia Morgenstern) acordată unor tineri creatori!

Realizatorii noii producții a TES parcă s-au întors în timp, l-au apucat pe Caragiale cel viu de mâini și l-au adus în fața noastră, arătându-ne că scriitorul e un precursor al teatrului absurdului și că l-a depășit, ajungând să ne ofere enigme și nouă, celor de azi. Spectacolul „Și simț monstruos” a fost jucat în premieră absolută, aici, la Chișinău, pe scena Teatrului „Satiricus”.

Turneu al Teatrului de Artă din Deva, la Chișinău

Piesa „Nu-i ușor să fii bogat” (adaptare după Gyorgy Spiro, regie – Eugen Pădureanu), prezentată de Teatrul de Artă din Deva, în cadrul festivalului „Unire prin cultură…”, ne ține captivi de la prima la ultima scenă pentru că în ea e vorba de bani, mulți bani, iar aceștia îi scot din minți pe protagoniști, domnul și doamna Popescu. Cei doi soți se tem atât de tare de sistem, încât ajung să creadă că sistemul îi va nimici în caz dacă se vor îmbogăți. Polemica dintre ei e învolburată, înflăcărată, foarte bine susținută de minunații actori Roxana Olșanschi și Eugen Pădureanu.

Teatrul de Artă din Deva a mai prezentat „O noapte furtunoasă” în regia lui Mihai Panaitescu. Observăm o hiperbolizare a nopții, a întunericului, unde se simt în voia lor demonii, aceștia fiind stăpâni peste personaje. Scenografia, constituită mai ales din metal (scenografie semnată de Dorotheea Iordănescu), anturajul sumbru, costumele negre de rockeri sau bikeri, agresivitatea, stridența, lipsa de granițe dintre bine și rău, acceptarea trădării, depravării, rotocoalele de fum, rânjetele mulțumite, suspinele ipocrite ne sugerează că așa ar putea să arate iadul. Un exercițiu de imaginație remarcabil.

Secvență din „O noapte furtunoasă”, producție a Teatrului Municipal „M. Vișniec” de la Suceava
Secvență din „O noapte furtunoasă”, producție a Teatrului Municipal „M. Vișniec” de la Suceava

În turneul său la Chișinău, Teatrul de Artă din Deva a mai jucat spectacolele „O afacere de familie” de Eugen Pădureanu, după o idee de S. Bobrik și R. Clark, „Un tramvai numit Dorință” de Tennessee Williams, montat de Eugen Pădureanu, și „Păcală” de Mihai Panaitescu (adaptare după Bogdan Radu Ghelu). Strălucitul reprezentant al mitologiei românești, Păcală, ne-a amintit că avem nevoie ca de aer de umor, de glume și întâmplări hazlii, altfel ne-ar doborî urâtul.

Forțe tinere în teatrul românesc

„Întoarcerea acasă”, spectacol al Teatrului Municipal „Matei Vișniec” de la Suceava, te obligă să asculți vorbele, urletele celor pieriți în războaie, iar primul gând care îți vine e să fugi din sală, mai departe de duhul Morții, totuși, te ține textul, de o forță și sensibilitate copleșitoare, te ține imaginea, coloana sonoră, te țin actorii, total implicați în cele povestite, reprezentate, sugerate, trăite pe scenă, te ține întregul spectacol – regie, Botond Nagy – amintindu-ți că lumea este, iarăși, pe marginea prăpastiei. Pornind de la un text al lui Matei Vișniec, „Recviem”, scris cu 20 de ani în urmă, spectacolul „Întoarcerea acasă” a fost montat la Teatrul Municipal „M. Vișniec” de la Suceava în primăvara lui 2022. Această producție e un răspuns al artiștilor la amenințarea unui nou război mondial. Pe scenă vorbesc cei care constituie carnea de tun, cei trimiși să lupte, cei care au gloanțe în cap, în corpuri, au rămas să zacă pe câmpuri și vor să se întoarcă acasă.

Spectacolul ne aplică lovituri, prin imaginarul său suprarealist care se dovedește a fi cât se poate de realist, ne izbește în față, spunându-ne să nu uităm ce se întâmplă foarte aproape de noi, să nu-i uităm pe cei care se prăpădesc într-o conflagrație pornită de maeștri ai morții, înrudiți cu Stalin. Spectacolul e o elegie și o satiră, un manifest anti-război.

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” de la Suceava ne-a mai oferit „O noapte furtunoasă”, în regia lui Mădălin Hîncu. Textul lui Caragiale nu a fost schimbat, ambianța din comedie nu a fost „actualizată”, dar cele ce se întâmplă pe scenă parcă au loc în prezent, decorul și costumele „de epocă” nu te trimit în trecut, ci îți dau senzația că azi e furtună în mințile, în pasiunile, în comportamentul personajelor. Creat de o echipă tânără, spectacolul sucevean „O noapte furtunoasă” parcă ar dori să-i spună omului grăbit din ziua de azi cât de frumoasă e o comedie clasică, cât de spectaculoase rămân încurcăturile sentimentale și ce premoniții conține această piesă, în plan politic. Impresionează viteza (iată un element modern), atât în derularea subiectului, cât și viteza rostirii (savuros, accentul bucovinean), dar totul e clar, răspicat, fără poticneli și derapaje.

Festivalul „Unire prin cultură…”, un regal teatral

Spectacol de referință din repertoriul Teatrului Național „Satiricus I. L. Caragiale”, „Năpasta” jucată în cadrul festivalului consacrat lui Caragiale ne-a atras în mrejele unor destine asupra cărora planează umbra unei crime. Ne-a mișcat această poveste cu rădăcini ancestrale despre frumusețea absolută și efectul ei fatal – unii sunt gata să ucidă, pentru a o poseda. Singura dramă a lui Caragiale își găsește la „Satiricus” o formă scenică cu tonalități de baladă, coliziunile au loc într-un spațiu dominat de o Masă a Tăcerii. Regia și scenografia spectacolului „Năpasta” sunt semnate de Alexandru Grecu, iar costumele sunt realizate de Rodica Bargan și Lilia Căruță. Tensiunea piesei este accentuată de muzica purtând semnătura lui Anatol Ştefăneţ şi a formaţiei Trigon. Anca – Ludmila Gheorghiță, nici nu e bucuroasă de marea ei frumusețe, ea se ridică deasupra propriei nenorociri, hotărâtă să facă dreptate, să-l pedepsească, definitiv, pe criminal. Un personaj feminin cu puteri justițiare, cu alură eroică, asumându-și acțiuni decisive, total diferit de Zițele, Vetele, Mițele caragialiene. În „Năpasta”, Ludmila Gheorghiță face un rol major, precis conturat, ne dezvăluie dramatismul personajului, având un registru larg de mijloace expresive, trecând prin stări contrastante, de la duioșie, la duritate extremă.

„O scrisoare pierdută”, spectacol al Teatrului Național „Satiricus I. L. Caragiale”
„O scrisoare pierdută”, spectacol al Teatrului Național „Satiricus I. L. Caragiale”

Convingător, temperamental, ros de remușcări este Dragomir, interpretat de Ion Grosu. Pe Ion – Alexandru Crîlov, îl vedem suferind, detașat de cele lumești, absorbit de o viziune în care apare Maica Domnului. Gheorghe Gușan ni-l înfățișează pe învățătorul Gheorghe în culori realiste, îmbinând sinceritatea cu pasiunea.

Teatrul-gazdă, „Satiricus”, a mai jucat „O scrisoare pierdută”, iar în ultima seară a festivalului publicul a văzut „D’ale carnavalului”, o producție a Teatrului Principal din București.

A fost un festival cu o ofertă bogată, care ne-a permis să ne bucurăm de teatru, să-l redescoperim pe Caragiale.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT