Părinții i-au despărțit, dar iubirea din suflete i-a reunit

561
0

Aliona şi Vlad s-au născut în aceeași zi a aceluiași an. Şi unul şi altul au copilărit la ţară. Atât doar că fata s-a născut într-un sat din centrul republicii, iar băiatul în unul din partea de nord. La cei 17 ani ai săi, Aliona era o domnişoară drăguţă şi sfioasă. Mergea foarte des pe la mănăstiri, rugându-se să întâlnească un băiat frumos, care s-o iubească şi pe care să-l iubească. Pe Vlad îl mai întâlnise de câteva ori la Mănăstirea Căpriana, dar nu făcuseră cunoştinţă. Era frumos şi i se lipise de inimă. Din priviri o plăcea şi flăcăul.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

I-a pus pe deget inelul de logodnă

În acea vară, însă, Vlad a găsit-o mai plină de strălucire şi mai încântătoare. După ce a urmărit-o cum s-a închinat pe la icoane, s-a apropiat şi a întrebat-o de unde este şi cum o cheamă. O săptămână mai târziu, i-a telefonat ca s-o invite într-un pelerinaj la câteva mănăstiri din România.

Cu inima zvâcnind de bucurie Aliona a acceptat.

S-au simţit amândoi relaxați pe tot parcursul pelerinajului. La întoarcere, Vlad a sărutat-o prima oară. După aceea flăcăul a început să-i facă vizite în fiecare sâmbătă sau duminică. Cu toate că era acasă singură, părinţii fiind plecaţi la muncă în Federaţia Rusă, nu rămânea niciodată peste noapte la ea. După câteva luni au avut prima discuţie referitoare la perspectiva căsătoriei lor. Tot atunci băiatul a prezentat-o părinților.

În duminica următoare, el a venit la ea cu un buchet mare de flori şi cu o sticlă de șampanie. După ce a deschis șampania, a întrebat-o dacă vrea să se mărite cu el. Fata i-a spus să-i dea răgaz să se mai gândească şi apoi îi va da răspunsul. Copleşită de fericire, le-a telefonat părinţilor să le spună bucuria. Aceștia au rugat-o să nu se grăbească cu răspunsul până vor veni şi ei acasă. Fiica i-a ascultat.

Peste o lună, s-au întors şi părinţii acasă. Au făcut cunoştinţă cu Vlad, le-a plăcut. Mai mult chiar, au rămas surprinşi de felul cum gândea şi cum vorbea viitorul lor ginere. I-a surprins şi siguranţa cu care acesta le cerea fata în căsătorie. Înainte de logodnă Vlad a pus la cale o duminică specială, invitând-o pe Aliona la Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” din Chişinău.

După sfânta slujbă, în faţa icoanei cu chipul Maicii Domnului, i-a pus pe deget inelul de logodnă. Au imortalizat evenimentul într-o serie de poze pe care apoi nu se săturau să le privească. Trebuie să vă spun că din ziua când părinţii au făcut cunoştinţă, Vlad a rămas să locuiască la Aliona. Au hotărât că nunta o vor face în vara următoare. Până atunci tinerii au mers să facă studii în cadrul unor cursuri de bucătar.

Nunta se strică

Cuplul era nedespărțit. După ore mergeau şi se plimbau prin parcurile capitalei, ținându-se de mână şi făcând planuri de viitor. Duminicile, mergeau pe la rude şi prieteni. Timp de un an, au învăţat să-şi citească fiecare gând, fiecare sentiment, hotărâţi fiind să-şi clădească fericirea în felul lor.

Pe măsură ce se apropia ziua de 30 august, când fusese programată nunta, emoţiile îi copleşeau. Tinerii erau decişi să se cunune la Căpriana, unde s-au cunoscut, iar nunta cu tot alaiul urma să se facă într-un local din afara Chişinăului. Totul era pregătit până în cele mai mici amănunte: rochie de mireasă, costum de mire, muzică, invitaţi, cadouri.

Dar cel rău nu doarme. Cu o duminică înainte de nuntă, Aliona s-a trezit cu noaptea în cap. Abia dacă ațipise în noaptea aceea. Cuprinsă de spaimă, s-a ridicat din pat. O amărăciune de care nu-şi dădea seama îi umplea pieptul. S-a dus repede în Casa Mare să se uite la rochia de mireasă. Stătea la locul ei, albă şi frumoasă cum o lăsase.

Dar ce vis urât avusese! Se făcea că o mulţime de şoareci îi rodeau rochia din toate părţile. „Ducă-se pe pustii!”, şi-a zis şi s-a întors în pat, ghemuindu-se lângă Vlad, care dormea liniştit. Dar nu putu să adoarmă. Fulgerări de căldură şi de frig o treceau prin tot corpul.

La revărsatul zorilor, părinţii lui Vlad au bătut la poartă. În aparență, erau liniştiţi, dar numai Dumnezeu ştie ce se petrece în inimile oamenilor. Adunaţi cu toţii în jurul mesei la ceaiul de dimineaţă, mama lui Vlad începu:

Am venit să vă spunem că nuntă nu va mai fi. Noi avem un singur băiat şi dorim să-l vedem fericit. Aliona nu-i de nasul lui, e săracă. I-am găsit altă mireasă, mai frumoasă şi mai bogată. Nu trebuie să vă întristați. Nu de la noi e începutul, nu de la noi e sfârșitul. Aşa că, dragul mamei, strânge-ţi lucrurile şi hai acasă! Mai bine acum decât după nuntă. De ce să punem neamurile la cheltuială degeaba?!”.

În casă se făcuse o linişte de mormânt. Palizi la faţă părinții miresei, palizi tinerii. Stăteau cu toţii încremeniţi. În cele din urmă, Vlad s-a ridicat, privind în ochii părinților. Apoi s-a dus şi şi-a strâns lucrurile şi, fără a spune un cuvânt, a plecat cu părinţii.

Băiatul mergea cu capul plecat alături de părinți. Tăcea. A urcat în mașină tot privind în jos. Părinții îl luau cu vorba, dar el continua să tacă. În cele din urmă, taică-său a zis: „Să-l lăsăm să se liniștească până se va dezmetici că n-a făcut alegerea corectă. Acasă o s-o vadă pe Galina și o să uite de Aliona”.

Planurile părinților se dărâmă

Ajunși acasă, s-au așezat cu toții la masă. Vlad se forța să mănânce. Mâncarea nu mergea. Gospodarul casei a turnat vin în pahare, iar mama, punându-i mâna pe umăr, a rostit: „Vlăduț, dragul mamei, ia acest păhar de vin și o să vezi cum o să-ți vină pofta de mâncare. Vinul o să-ți facă bine, iar mâine o s-o invităm pe Galina și pe părinții ei la noi. E o fată tare de treabă din satul vecin, unică la părinți, frumoasă, are de toate”.

Vlad a oftat și în sfârșit a deschis gura: „Ușor de zis, greu de făcut, mamă. Nu vă grăbiți s-o invitați pe Galina. Am nevoie să mai stau singur, să mă mai rog”. „Fie cum zici. De cât timp ai avea nevoie?” „Măcar o săptămână sau poate mai mult.” Șapte zile părinții l-au lăsat în pace. Stătea singur în odaia lui și analiza ce să facă, cum să dreagă ca să plece înapoi la iubirea lui. Își făcea griji pentru ea.

Ore în șir stătea în fața colțului cu icoane, aduse de prin pelerinaje și se ruga cu zdrobire de inimă. Închis între patru pereți ai camerei, după ce termina rugăciunea, începea să se învârtă de colo-colo. Privea pe fereastră. Zilele erau frumoase. Toamna strălucea la început de septembrie, dar în sufletul lui pluteau nori grei.

După șapte zile mama a început să se îngrijoreze de paloarea feții lui. Îl lua cu binișorul, rugându-l să se pregătească de întâlnirea cu Galina. „Până la întâlnirea cu fata aceasta despre care îmi tot vorbiți, v-aș propune să mergem mai întâi la o mănăstire.” Și s-au dus la cea mai apropiată mănăstire. Vlad s-a rugat cum a știut el, apoi a mers la duhovnicul lui și s-a mărturisit.

Duhovnicul l-a ascultat cu luare aminte, după care a stat de vorbă cu părinții. Discuția a fost lungă. Ambii părinți au ieșit de la preot parcă deciși să lase garda jos. Vlad îi aștepta nerăbdător. Era liniștit, dar se simțea obosit după mai bine de o săptămână de conflicte interioare. Nu știa dacă duhovnicul a reușit să zdruncine dominanta din creierul lor de a-l căsători cu Galina.

Când s-au apropiat, l-au îmbrățișat și i-au zis cu glas duios: „Să mergem la mașină”. Mama s-a așezat alături de el pe bancheta din spate. Tot drumul până acasă au mers în tăcere. Tăcuți au intrat în casă. Era o după-amiază caldă și liniștită. Vlad avea senzația că părinții sunt gata să-l înțeleagă, însă obstacolul nu trecuse. Ei rămăseseră la gândul lor de a-l căsători cu Galina.

Așezați în jurul mesei, au început: „Totuși va trebui să faci cunoștință cu Galina. Și ea, și părinții ei vor să te cunoască…”. A dat ascultare părinților. În duminica următoare, întâlnirea s-a produs. Frumusețea Galinei l-a lăsat rece. De la o zi la alta, s-a legat între ei o relație amicală și nimic mai mult. Vlad pleca și stătea săptămâni întregi la mănăstire, continuând să se roage…

Și Aliona continua să se roage

După plecarea iubitului, Aliona s-a prăbuşit între perne şi timp de o săptămână nu s-a ridicat din pat. Prin faţa ochilor îi treceau mereu chipuri fioroase, scrâşnind de mânie. Încercările părinţilor şi rudelor de a o scoate din această stare erau fără rost. Pe faţa ei suferinţa aşternuse o pronunţată paloare.

În ziua a şaptea au chemat preotul, care a stat îndelung de vorbă cu ea. „Cum se poate, părinte? M-am rugat Domnului să mi-l trimită în cale şi mi l-a trimis. Şi nu oriunde, dar la mănăstire! În faţa icoanei Maicii Domnului mi-a pus pe deget inelul de logodnă! De ce atunci s-a rupt cu atâta uşurinţă relaţia noastră?!”

Preotul i-a răspuns: „Eşti o fată cuminte, o bună creştină. Dumnezeu te iubeşte mult şi din mare dragoste ţi-a trimis această ispită. Să continuăm cu rugăciuni la Maica Domnului şi la Sf. Cuv. Parascheva. Hai să mergem chiar mâine la Iaşi la racla Cuvioasei…”. L-a ascultat pe părinte. S-a întors acasă cu o linişte şi o mângâiere de nedescris în suflet. A continuat să se roage.

După vreo jumătate de an sau poate mai puțin, într-o duminică, pe neașteptate, a venit Vlad. Şi, căzând în genunchi, i-a vorbit cu blândeţe:

Dorinţa de a mă întoarce la tine a învins durerea din sufletul meu. Dumnezeu m-a sprijinit şi m-a întărit în tot ce am avut de tras de la despărţirea noastră. Ne-a fost scris să trecem prin această ispită. Iartă-mi pasul greşit pe care l-am făcut din ascultare pentru părinţii ce mi-au dat viaţă. Acum ei nu se mai pot opune căsătoriei noastre. Au înţeles că eşti aleasa vieţii mele şi numai cu tine pot fi fericit”. Peste jumătate de an au făcut nunta.

Au trecut zece ani de atunci. În familia fericită cresc doi copii. Cu Galina se află într-o relație foarte apropiată, sunt nașii ei de cununie.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE