Grijile și nevoile toamnei

191
0

În autobuzul care vine din suburbie doi țărani pensionari discută despre nevoile lor cu glas tare. Dacă la început discuția lor aprinsă mă deranja, mai apoi mă facu atent și, până la urmă, deosebit de curios. Unul dintre ei, încă în putere, se plânge celuilalt, mai pirpiriu, că i-au mai rămas din anul trecut vreo 500 de litri de vin și nu știe dacă mai are rost să facă vin și în toamna aceasta.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Am încercat să-l vând la un bar, dar îmi dădeau 13 de lei pentru un litru de vin. Am cumpărat anul trecut strugurii cu 12 lei kilogramul și clar că nu-mi pot scoate nici măcar cheltuielile, nemaivorbind de munca depusă. Cred că am să desfac butoaiele și am să le pun pe foc la iarnă, așa cum am procedat cu încă vreo câteva cu care tot nu aveam ce face. Am să-mi fac doar o sută de litri de vin nou într-un butoiaș pe care am să-l păstrez și cred c-o să-mi ajungă pentru tot anul”, afirmă țăranul.

Celălalt își amintește că pentru a lua un om la lucru „cu ziua” trebuie să dai 400-500 de lei, plus prânzul și cina, iar dacă-i vorba de cules strugurii, să-l lași să-și ia o căldare plină acasă, dacă nu vrei să se supere și să nu-l mai găsești altă dată. „La pensia mea de două mii de lei, numai bine îmi ajunge să năimesc vreo câțiva oameni la cules, dar pe urmă, cu celelalte treburi, aratul, săpatul, despicatul lemnelor pentru foc și încă multe altele, trebuie să mă descurc cumva singur”, susține acesta.

O bătrână de alături intră în discuție și, destul de veselă, povestește cum s-a înțeles cu vreo câțiva „gospodari” din sat să-i prășească păpușoii astă-vară. „Am trecut nu demult „pe la deal” să văd ce roadă o să am și mi-am pus mâinile în cap: numai capetele la cotă erau prășite, iar mai departe buruianul stă neatins. Dar nu-i nimic, principalul că le-am dat banii și s-au bucurat oamenii de încrederea mea. La anul, dacă ajung, am să stau lângă prășitori și am să le torn din ulcior, de lucru să le fie dor”, râde bătrâna.

După ce se încheie discuția, până a ajunge la „baia centrală” din centrul târgului, mai schimb o vorbă, două cu bătrâna optimistă de la care aflu că procură verdețuri din piața centrală și le vinde la Botanica. „Le desfac și dintr-o legătură de mărar sau pătrunjel fac două mai mici. Le vând orășenilor care nu se prea uită la diferența dintre prețul de la piața din centru și cel de la piața unde vând eu. Până în seară, fac un ban de cheltuială pentru mine și moșneagul meu, care stă acum acasă cu butoaiele că un pahar de vin tot trebuie să fie la casa omului”, mi se destăinuie pensionara.

Pentru că „un pahar de vin tot trebuie să fie la casa omului”, am făcut și eu cu o zi în urmă o călătorie până la Cimișlia, mai la sud, de unde îmi procur în fiecare an strugurii. Fermierul de la care am cumpărat, Mihai Răileanu, fost agronom, acum la pensie, avea via îngrijită „de să strângi un fir de mac”. Mi-a arătat însă, jur-împrejur, întinderi mari de vii în paragină, de care nu mai are grijă nimeni, lumea fiind plecată. „Dacă murim și noi, cei vreo câțiva care mai păstrăm tradiția vieritului și a vinului bun în această zonă, o să fie numai buruian cât vezi cu ochii”, mi-a spus Mihai.

Bineînțeles că le dorim tuturor viticultorilor și vinificatorilor mult succes „în munca lor nobilă”, dar, dacă te uiți că o jumătate de litru de apă îmbuteliată costă cât un litru de vin, iar o bere, cât doi-trei litri, înțelegi că șansele de a avea succes sunt inegale.

Și atunci nu se va mai mira nimeni că vor fi puse pe foc butoaiele, vor dispărea multe dintre viile existente, iar un pahar de vin natural scos de la răcoarea unui beci ar putea deveni o raritate.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT