Depresia există și poate fi tratată!

201
0

Ioana, femeia care a suferit de depresie: „Totul a început într-o zi, când m-am trezit și nu mai voiam să fac nimic. Nici să muncesc, nici să mănânc”

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Depresia a devenit cea mai frecventă suferință mintală la nivel de comunitate, potrivit specialiștilor. Un studiu desfășurat de către Organizația Mondială a Sănătății a confirmat faptul că depresia afectează circa 121 de milioane de persoane de pe întregul mapamond. Se estimează că, anual, 3-15% din populația generală prezintă un episod depresiv, dintre care 0,4-5% sunt episoade depresive severe. Toate aceste cifre au făcut ca depresia să devină în acest moment una din cele mai studiate afecțiuni psihice.

De curând am discutat cu o femeie (îi păstrăm identitatea) care s-a confruntat cu depresia. Discuția cu ea și experiența prin care a trecut sunt o dovadă a unei boli care poate avea urmări grave, deși mulți oameni nu cred în existența acesteia. Mi-a fost greu să o conving să-mi vorbească și să-mi permită să le povestesc și cititorilor noștri despre experiența mai puțin plăcută prin care a trecut. Sănătatea mintală fiind la fel de importantă ca și cea trupească. Totodată, am discutat cu specialiștii care ne-au spus că depresia poate afecta pe oricine și oricând, indiferent de statutul social sau domeniul de activitate. Vrem ca prin acest material să tragem un semnal de alarmă.

Episoadele… depresiei

Ioana (pseudonim) are 30 de ani. Tânăra este originară din Chișinău. Nu este căsătorită și nu are copii. Până nu demult, Ioana mai avea și un job la care mergea cu plăcere, cu toate acestea, femeia a ajuns într-un episod de depresie.

„Știi, din tinerețe am fost mereu axată pe muncă. Mereu mi-am dorit să fiu prima, să le reușesc pe toate și să ajung acolo unde îmi era scopul. Voiam să fac bani ca să pot călători și să ajung în țări unde majoritatea dintre noi nu mai ajung. Mie îmi aducea plăcere ceea ce făceam. Nu spun că-mi pare rău acum, doar că îmi dau seama, după episodul depresiv pe care l-am avut, că eu nu am făcut ceva cum trebuie”, îmi spune femeia în timp ce-și freacă mâinile.

Despre munca ei mi-a povestit multe. Lucra la un call-centru, atât mi-a permis să dezvălui. Cu emoție și doar de bine îmi vorbea despre postul său de lucru. Discret, cu atenție, voiam să ajung la momentul culminant, cel în care tânăra să-mi povestească de ce crede că a ajuns în acest impas:

„Depresia există! Mulți nu cred, nici eu n-am crezut până nu am dat și eu, cum se spune, cu nasul. Știi, nația noastră are asta-n sânge. Eram și eu de părerea că depresia e un moft de a nu te duce la lucru, de a sta în pat și de a primi consiliere și atenție din partea oamenilor apropiați.”

Singură în mulțime

În timp ce-mi povestea la general despre oameni, încet se apropia de momentul ce mă interesa. Cu emoție în voce și ochii înlăcrimați, Ioana spune că a ajuns să facă depresie din cauza că se simțea singură, deși era înconjurată de oameni:

„Eu eram înconjurată de oameni. Mulți oameni – și la muncă, și prieteni am mulți, familia mea e numeroasă, numai că pentru mine asta, la un moment dat, nu a fost suficient. Totul a început într-o zi când m-am trezit și nu mai voiam să fac nimic. Nici să muncesc, nici să mănânc și nici să merg la antrenament (asta e plăcerea mea). Atunci am zis că e doar un moment, că va trece și că e doar din cauza oboselii”.

Zilele treceau și Ioana se simțea tot mai rău. Așa că a decis să apeleze la un specialist, care i-a confirmat că e vorba despre depresie.

„Mă simțeam din ce în ce mai rău. Aveam stări de vomă deși nu mâncam. Nu voiam să fac nimic. Nu voiam să am grijă de mine, să fac curățenie. Erau zile întregi în care eu nu voiam să mă ridic din pat. Tot atunci m-am și concediat de la job. Pentru că eu nu voiam și nici nu aveam putere să merg la lucru. Nu voiam să văd pe nimeni și să vorbesc cu nimeni, nici măcar cu familia mea. Încercam să mă mint că nu poate fi vorba de depresie. Dar simptomele mele cam de depresie erau. Știi, când eram mică, nu visam la prinți pe cai albi și nici la o nuntă ca-n povești. Dar în momentul când am ajuns să mă simt singură din punct de vedere emoțional, am înțeles că, la vârsta mea (30 de ani), eu aș vrea o familie”, îmi povestește tânăra, în timp ce-mi dă de înțeles că acesta ar fi fost motivul depresiei sale.

O spovedanie cu sine însăși

Ioana spune că a ajuns în momentul când se credea cea mai urâtă femeie din lume, pentru că nu are o relație, nu este căsătorită și nu are copii, deși femeile la vârsta ei au toate astea.

„Nu puteam să înțeleg ce nu fac sau nu am făcut bine. Nu am ascultat gura lumii și nici nu m-a interesat vreodată ce au alții care sunt de aceeași vârstă cu mine. Doar că am ajuns într-un moment când îmi doream și eu să am o relație. Îmi doream să am și eu un copil. Nu era pentru mine o prioritate, dar o dorință mare. După ce am înțeles că nu pot să fac nimic cu stările mele și că ele se agravează din ce în ce mai rău, am apelat la un psiholog care m-a ajutat. Am făcut terapie. Mai fac și cum, deși am reușit să scap de depresie”.

Ioana spune că nu i-a fost deloc ușor nici să treacă prin acele stări, nici să se trateze de boala secolului: depresia.

„Tot ce pot să spun e că nu e ușor. Dar nu e ușor deloc. Recomand tuturor să nu neglijeze depresia. Să apeleze la specialiști pentru a preveni ceea ce poate duce la urmări grave. Eu am avut și probleme de sănătate (fizice) în urma acestui episod de depresie prin care am trecut”, conchide tânăra.

Necredința are consecințe, deseori letale

După ce am cunoscut povestea Ioanei, am discutat cu psihologul Adriana Popovici, care mi-a spus cum depistăm depresia, care sunt cauzele ei, dar și cine este cel mai afectat.

„Depresia poate afecta pe oricine și oricând, totuși,  adolescența și bătrânețea sunt cele mai vulnerabile perioade din viața unui om. Depresia rămâne a fi una dintre cele mai importante probleme ale sănătăţii mintale la adolescenţi prin prevalenţa sa atât în adolescenţă, cât şi la vârsta adultă, prin efectele negative asupra funcţionalităţii generale şi asocierea acesteia cu alte tulburări, cum ar fi cele anxioase, comportamentul antisocial, alcoolismul, suicidul.”

Psihologul spune că la adolescenți se întâlnește cel mai des depresia de abandon și depresia de inferioritate.

„Studiile demonstrează că «depresia adolescentului» este sensibilă la unele modalități de îngrijire, răspunzând la acestea în mod pozitiv. Faptul că nivelul de dopamină scade (mecanism biologic) îl predispune pe adolescent să se plictisească, de aceea este important să ținem cont că plictiseala, proasta dispoziție au și un potențial pozitiv și favorabil, deoarece anume ele îl scot din zona de confort și  permit adolescentului să se angajeze într-un proces de maturizare pentru a depăși starea depresivă (de prăbușire). Iar ulterior, chiar dacă apar unele stări depresive sau episoade depresive, adolescentul are deja o experiență în care a «transformat» efectele negative și a găsit soluții pentru a le depăși. Potențialul creativ care se naște în aceste momente trebuie păstrat, ca și tratamentul psihiatric versus tratamentul psihologic”, a comentat psihologul.

 Tristețea nu e doar o emoție

Ioana, eroina materialului nostru, spunea la început că era tristă și că nu se gândea nici pe departe că poate fi vorba de o depresie, așa că am întrebat psihologul dacă tristețea poate fi confundată cu depresia.

„Da, tristețea poate fi confundată cu depresia (deoarece acest termen este foarte folosit). Tristețea, melancolia poate fi un simptom al depresiei. Tristețea este o emoție naturală, mai puțin plăcută, dar care uneori aduce și lucruri bune. Prin intermediul ei, omul poate reflecta la anumite situații, fenomene. Tristețea poate fi un respiro pentru trecerea la o nouă etapă. Este nevoie de ținut cont cât timp durează această emoție”, spune psihologul.

În 2021, peste 217 mii de persoane au beneficiat de serviciile psihologilor şi psihiatrilor de la cele 40 de Centre Comunitare de Sănătate Mintală din R. Moldova. Specialiştii susţin însă că numărul moldovenilor care ar avea nevoie de ajutorul unui psiholog sau al unui psihiatru ar fi mai mare, din cauza mai multor factori sociali.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT