…Și spiritul critic apare în noi doar la lumina soarelui, My dear!

Continuăm publicarea corespondenței lui Vasile Vasilache cu Marianna Lomaco.

27.10.74

Marica, salve!

Nu am dormit mai toată noaptea… Din cauza unei ½ de litru de cafea neagră! Ce-i drept, fără fumat… După care am început să gândesc vertical! Zău, nu glumesc! La ora 2 de noapte lumea devine un fel de întinsoare palpabilă și blândă, deloc vrăjmașă. Anume așa, deloc vrăjmașă! Chiar mă minunez: de ce omul e mereu nemulțumit și supărat pe lumea asta?!… Se revoltă, mârâie, protestează și, sfinte Sisoe, ce tâmpenie pune stăpânire pe om peste zi. A fost ceva atât de intens și de aievea încât a devenit o clipă dintre cele mai rare din viața mea, una pur și simplu divină!… Abia dimineață și acum, amintindu-mi vag… ca prin vis… mi s-a făcut rușine! Chiar în clipa asta mi-e rușine, sincer, că „ziua” sunt atât de păcătos, iar noaptea eram atât de curat, de sfânt!

Aveam chiar și un program de predică!… De ce la un moment dat omul declară că lumea i-i vrăjmașă? De unde a luat-o? Cine a rostit cel dintâi: „magul”? Iar magul a spus asta ca să-i adune pe toți în jurul lui sau al focului, sau al căpeteniei…

În fine, înțeleg acum că atunci când toată lumea doarme, ceva în ființa noastră adoarme… și ceva se deșteaptă… și spiritul critic apare în noi doar la lumina soarelui, My dear! (Și tataie se apropie de ceruri!)

Da, am primit scrisoarea ta orizontală… (adică, gândurile expuse aici „pe orizontală”!) Poate că anume scrisoarea și a provocat cafeaua și insomnia… Îmi amintesc doar că cele expuse mai sus ți le spuneam mereu ție, Marica, și o făceam cu atâta claritate și convingere, încât îmi vine să intru în pământ de rușine în clipa de față… Căci e atât de dezonorantă trecerea asta de la o stare la alta, încât abia acum îmi dau seama!…

… Și acu hai să mă căinez că mă dor dinții… Sunt puțini, și pe deasupra mai și dor, cum îți place? (Ah, draga mea, gândul, ideea [chiar și cea referitoare la dinți] trebuie s-o trăiești și să-i supraviețuiești – nicidecum să încerci să-i pătrunzi rostul!). Iar când ți se spune, vârf la toate, că abia în decembrie, înainte de sesiune, vei fi văzut… durerea de dinți se preschimbă și coboară în piept, bineînțeles!… Și dacă la un moment dat o să te trezești cu mine sub nucul tău, cum va fi înțeleasă chestia asta? Ori mai bine să am parte și de alte „nopți albe”?

Grecul așa se roagă: „Dea Domnul, să nu mă însor!… Iar de-o fi să mă însor, dea Domnul, să nu mă înșele nevasta; iar de-o fi să mă înșele, dea Domnul să nu aflu… Iar de-o fi să aflu, dea Domnul să nu-mi pese de asta!…”. Către vremea aceea, pesemne, moare și grecul; nu-i așa? Ei, ajunge despre grec… Un lucru nu am înțeles: numai tata pleacă în Ciukotka? Iar maman, ce, va sta la Koktebel? Și Mașa singură în Simferopol? Ce să înțeleg? Din nou toată familia noastră se va împrăștia prin Uniunea Sov… Dă Doamne! Dă Doamne! Ce înseamnă rugăciunea asta? Ce vrei să spui? Descifrează!

M-ai dat gata cu plicul tău, și cu scrisul de mână, și cu hârtia… Cum de reușiți, domnișoarelor, să fiți atât de elegante și irezistibile!?

Am lucrat azi puțin, foarte puțin… Se pare că noaptea – această noapte ciudată – m-a istovit! Voi încerca să merg mai devreme la culcare și să mă autoironizez: „Gândurile tale-s țânțari, iar tu – academician, atâta tot!”.

Se poate să vă pupăcesc? Doar un pupic! (Doar e atât de inofensiv!…) V.V. sau Will? (Nu!).
Peste două nopți, adică de pe 24 (ziua când am primit scrisoarea ta) până pe 27, reînviere. Da, așa e: a fost o noapte bună… Ceva-ceva a rămas chiar până azi dimineață, când m-am trezit… E bine să te gândești la cineva aflat departe…

V.