Moldovenii și realitatea politică românească (I)

700
0

Cetățenii RM au manifestat întotdeauna un interes extrem de redus față de viața politică din România. Chiar și sub guvernări democratice, prooccidentale (și „proromânești“, ar zice unii, deși nu m-aș grăbi să pun de fiecare dată semnul echivalenței), omul de rând de la noi nu s-a ostenit să afle mai multe despre actorii și tendințele de pe teatrul politic al țării vecine. Nu au făcut-o nici cei care au fost mereu ostili României, nici o bună parte din cei care au simpatizat-o. Mai grav: am văzut chiar și unioniști convinși care aveau o idee foarte aproximativă despre politica românească. Nouă discuții din zece pe care le-am purtat pe subiecte politice în RM au vizat mai mereu chestiuni „globale“, pe când puținele dezbateri prilejuite de realitățile românești s-au produs exclusiv în compania unor profesioniști obligați să le cunoască. S-a întâmplat chiar să cunosc oameni cu o vastă cultură generală, care știau numele și CV-ul miniștrilor de la Moscova sau ale demnitarilor UE, dar habar nu aveau cine era, în momentul respectiv, ministrul de externe al României.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Tensiunea geopolitică creată de ciocnirea est-vest i-a făcut mereu pe moldoveni să plaseze RM fie în falia care desparte cele două plăci tectonice (Rusia și UE/SUA), fie să și-o închipuie drept linia de ruptură însăși. În această ecuație seismică, României i s-a rezervat întotdeauna un rol secundar. Pentru „proruși“, ea era servantul Occidentului care abia aștepta să se înfrupte cu „rodul moldovenesc“ după victoria geopolitică asupra Moscovei. Pe de altă parte, „proeuropenii“ nu au perceput neapărat România ca pe o „slugă a Americii/ a Bruxelles-ului“, dar aceasta a avut mereu, în ochii lor, cel mult statutul unui aliat ceva mai de nădejde al RM printre cei care promovează politica americană sau comunitară în regiune.

Lucrurile nu au stat nici așa cum și-au imaginat românofobii, nici așa cum au crezut „proeuropenii“ sau românofilii (apropo, cred că numărul real al acestora din urmă e cam același cu al cetățenilor care au apreciat pașaportul românesc nu numai în calitatea lui de document de călătorie). Atât guvernanții care au avut o atitudine corectă față de România, cât și mass-media de bună-credință de la Chișinău au făcut însă prea puțin ca să comunice populației acest adevăr minim. Bucureștiul nu a avut întotdeauna, după Revoluție, cele mai bune cârmuiri și nici nu a excelat la capitolul „bunei guvernări“. Lucrurile s-au mișcat mai lent decât și-ar fi dorit și cei din țară, și cei din afară: s-a întârziat cronic și mai că nu fatal la proiectele de infrastructură; s-au absorbit insuficient și ineficient fondurile europene; s-a furat, după obiceiul locului, ca într-o rezervație naturală; s-au cheltuit bani enormi pe politici sociale populiste și păguboase pe termen lung etc. Cu toate acestea, România a făcut și o mulțime de pași corecți, inclusiv în ceea ce privește RM. Sprijinul (diplomatic, financiar, cultural etc.) a fost nu de puține ori condiționat politic, dar, per ansamblu, punctual și dezinteresat. Ciudat e că moldovenii au așteptat mereu ca acesta să fie mult mai mare, fără a simți însă obligația de a răspunde „fraților români“ (un apelativ pe care uzul conjunctural și atitudinea duplicitară a basarabenilor l-au golit de substanță) măcar cu o aparență de curiozitate față de tot ce se întâmplă în fosta (și adevărata) lor țară.

Se poate obiecta că dizgrațioasa, ireverențioasa și demonstrativa indiferență a moldovenilor față de cei de un sânge cu ei sau cel puțin față de singurii prieteni și aliați adevărați pe care îi au nu este o atitudine ce i-ar caracteriza în exclusivitate: nu ne tratează oare o bună parte din românii din dreapta Prutului cu aceeași monedă? Este drept și acest lucru, dar cel puțin acești români au fost și sunt reprezentați în parlament de partide care acordă ajutor RM. Pe de altă parte, se pot lăuda oare basarabenii cu lideri și partide politice care au promovat – sincer și pe termen lung, nu oportunist și de fațadă – România în RM fie și pentru simplul motiv că aceasta le-a fost alături în repetate rânduri?

 

(va urma)

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE