Un portret enorm*

Am în față un portret enorm. Enorm nu atât prin dimensiuni, cât prin imensitatea personalității – Nicolai Costenco.

Priviți-l mai atent! Domină! Dominant a rămas și în imaginația pictoriței Elena Bontea, care ne-a mărturisit că maestrul n-a pozat nici pentru o clipă, ci s-a plimbat prin atelier și a declamat poeme în diferite limbi. Pictorița nu s-a sfiit să treacă această totală nesupunere pe pânză.

Și azi te lași cucerită, supusă, ascultătoare în fața unui scriitor autentic care domină prin poziție, prin gesturi. Priviți-l și admirați-i vibrația emanată de palma lui întrebătoare. Verticalitatea se revarsă din statura lui. Verticalitatea lui oare nu vă forțează să vă pretați exemplului din portret?

Privire încruntată. Bărbie pronunțată. Sculele ascund intenționat fermitatea și tensiunea mușchiului facial, care îi dictează poetului să tacă. Măcar uneori.

Fruntea lată trădează o minte descătușată, liberă, care reverberează cu cei de dincoace, poate și cu cei de dincolo… și planează ca un vultur peste poveștile triste, trăite, scrise în Gulaguri, unde s-a lepădat de sentimentul fricii ca de necuratul. Și a deprins să vorbească, să gândească deschis, fără menajamente. Învățase libertatea în închisorile sistemului. Le suportase pe toate cu stoicism. Le menținuse, nu le pierduse. Nici nu cedase și nici măcar nu le știrbise. Suflet de poet călit în vremurile ororilor.

Continuați să-l priviți. Într-o latentă așteptare. Pătrunzător. Va coborî din ramă, ne va citi versuri nepublicate din manuscrise în creion.

Mihaela PERCIUN, MNLMK