„Trebuie să conștientizăm faptul că avem multă violență în familie, în stradă, la școală”

823
0

 

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

 Interviu cu Rodica Corețchi-Mocanu, consultantă în domeniul drepturilor copilului

  • Stimată Doamnă Corețchi-Mocanu, ce se are în vedere când spunem „violență împotriva copiilor”?

Prin violență față de copii înțelegem fie acțiunile, fie lipsa acestora, care afectează integritatea fizică sau psihică a copiilor. Violența fizică, psihologică și sexuală presupune acțiuni abuzive îndreptate împotriva copiilor, iar lipsa acțiunilor se referă în mare parte la neglijarea nevoilor acestora.

  • Vorbiți-ne despre consecințele violenței asupra sănătății fizice și mintale a copiilor.

Dacă e să vorbim despre sănătatea fizică, copilul poate avea fracturi, hemoragii, inflamații, intoxicații, arsuri, infecții, inclusiv sexual-transmisibile în cazul abuzului sexual, sarcină, în cazul neglijării – malnutriție, boli cronice etc. Unele dintre ele pot conduce inclusiv la dizabilitate sau deces. Studiile arată și o legătură clară între experiențele negative din copilărie, inclusiv abuz, și comportamentele de risc pentru sănătate la maturitate  – consum de droguri, alcool, autovătămare, dar și legătura cu probleme de sănătate, precum diabetul zaharat, hipertensiunea, durerile de spate, problemele de metabolism etc.

Cât privește sănătatea mintală, luând în considerație factorii enumerați mai sus, unii copii prezintă tulburări de dispoziție, iar alții – anxietate, stări depresive sau depresie, sentiment de vină și rușine, agresivitate, comportament deviant, comportament sexualizat, gânduri și tentative suicidale etc.

Gravitatea consecințelor depinde de severitatea, intensitatea violenței, de vârsta copilului, de gradul lui de vulnerabilitate, de capacitatea lui de rezistență la stres (reziliență), de cât de des acesta este expus abuzului etc.

  • Ce le-ați sugera părinților, cum să evite aplicarea forței fizice sau presiunea psihologică în procesul de educație a copiilor?

Le-aș sugera să depună efort pentru a învăța să aplice metode pozitive de educație a copiilor. Pot, de exemplu, stabili în comun cu copilul regulile și consecințele nerespectării acestora. Așa copiii învață să fie responsabili, iar educația se face în baza bunului-simț, nu a fricii. Exemplul propriu este o altă metodă bună de educație. Rezolvi situațiile de conflict cu alții fără a aplica forța fizică, strigătul sau alte metode abuzive, iar copilul va prelua de la tine această modalitate de reacție pentru a  rezolva conflictele, inclusiv cu semenii.

  • Conform studiului VACS (2020), aproape 3 din 10 copii sunt supuși abuzului fizic până la vârsta de 18 ani, iar unul din 10 copii este supus violenței emoționale din partea părinților, îngrijitorului sau a unei rude. De ce părinții își bat copiii și îi supun violenței emoționale?

Aceste cifre arată că trăim într-o societate în mare parte abuzivă în raport cu copiii. Iar acest lucru are la bază un șir de factori – la nivel individual (traume ale părinților, probleme de sănătate, inclusiv mintală, ale adulților și copiilor, oboseala/ frustrările părinților etc.), interpersonal (divorț, conflicte familiale, consum de alcool, discriminare etc.), comunitar (reacția specialiștilor nu este adecvată, acces limitat la programe de educație parentală etc.) și societal (stereotipuri ce justifică violența, lipsa politicilor eficiente de prevenire a fenomenului).

  • Este asta o formă de educație „tradițională” în societatea noastră care se bazează pe vorba „Unde dă mama crește”?

Așa cum am zis mai sus, ăsta este unul dintre factorii care încurajează educația prin violență. Încă mulți dintre concetățenii noștri cred că o palmă dată la fund este o metodă acceptabilă de educație. De fapt, în acel moment copilul simte frică, tristețe, supărare, furie etc. Iar atunci când copilul trăiește astfel de emoții, toate celelalte funcții neurologice ale creierului se blochează, respectiv, el nu are cum să tragă învățămintele pe care le așteaptă adultul. Mai mult, creierul copiilor încă nu este suficient dezvoltat pentru a înțelege riscurile, faptul că copiii greșesc este un proces firesc al dezvoltării lor. E bine să înțelegem că dacă copilul își modifică comportamentul după ce îi dăm o palmă sau strigăm la el, o face din frică, nu pentru că a conștientizat unde a greșit.

  • Cum ajung aceste cazuri în vizorul autorităților?

Autoritățile află despre aceste cazuri de la copii, părinți, rude, membri ai comunităților etc. – prin telefon, online, prin adresare directă, prin depunerea unei cereri etc. Este foarte important ca la nivel local să fie asigurate mecanisme anonime, confidențiale, de raportare a cazurilor de către copii.

Totodată, specialiștii abilitați cu protecția copilului sunt obligați să se autosesizeze atunci când observă la copii semne ale violenței. Un rol important în procesul de identificare a cazurilor îl au educatorii, profesorii, lucrătorii medicali, pentru că ei sunt în contact permanent cu copiii și pot observa schimbările în comportamentul acestora.

Pe această cale, încurajez cititorii Dvs. care cunosc sau suspectează că un copil se află într-o situație de violență să informeze despre acest lucru unul sau mai mulți dintre următorii specialiști – autoritatea tutelară locală (primarul localității, în Chișinău – Direcția pentru protecția drepturilor copilului); asistentul social comunitar, polițistul de sector, medicul de familie, un cadru didactic în care au încredere. De asemenea, pot suna la Telefonul copilului – 116111. Este important să informăm cititorii despre faptul că astfel de cazuri pot fi raportate anonim și confidențial.

  • Unde sunt consiliați copiii supuși violenței?

Pentru oferirea asistenței psihologice copiilor este nevoie de servicii psihologice specializate. Acestea nu au fost dezvoltate până în prezent, deși crearea lor a fost prevăzută în Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei privind protecția copilului pentru anii 2014-2020. Acum Guvernul își propune să creeze astfel de servicii până în anul 2026, conform Programului Național pentru Protecția Copilului 2022-2026. Este necesar ca aceste structuri să ofere servicii psihologice tuturor copiilor victime ale violenței care au această nevoie, părinților sau îngrijitorilor acestora, dar să ofere și servicii de dezvoltare a competențelor parentale.

Până atunci copiii pot beneficia de asistență psihologică în cadrul serviciilor de asistență psihopedagogică, centrelor de sănătate prietenoase tinerilor și centrelor comunitare de sănătate mintală care activează în fiecare raion/ municipiu.

  • Ce face statul R. Moldova ca să protejeze copiii supuși violenței?

Țara noastră a avansat în crearea mecanismelor de protecție a copiilor supuși violenței. Cadrul normativ oferă specialiștilor mecanisme de intervenție multidisciplinară, așa cum o cer standardele internaționale. În acest sens, toți specialiștii abilitați cu protecția copilului trebuie să urmeze pașii prevăzuți în Instrucțiunile privind mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, referirea, evaluarea, asistența și monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării, exploatării și traficului. (HG nr. 270 din 08.04.2014).

De asemenea, sunt dezvoltate mecanisme de asigurare a securității copiilor în situații ce prezintă pericol iminent pentru viața și sănătatea lor  – posibilitatea aplicării măsurilor ce prevăd eliminarea agresorului din locuința familiei și limitarea comunicării acestuia cu victima (ordinul de restricție de urgență, aplicat imediat de către polițist pentru o perioadă de până la 10 zile, ordonanța de protecție, ce se aplică de către judecător pentru un termen de 90 zile, cu posibilitate de prelungire). Copilul este luat din familie doar dacă ambii sau unicul adult de îngrijire prezintă pericol iminent pentru viața și sănătatea lui.

Am început să avansăm și în domeniul dezvoltării serviciilor specializate. La începutul acestui an la Bălți și-a început activitatea primul serviciu regional de asistență integrată pentru copiii victime/ martori ai infracțiunilor din nordul republicii. Este un serviciu ce oferă sub același acoperiș servicii de examinare medicală, expertiză medico-legală, audiere, asistență psihologică și socială de criză și de evaluare psihologică/ elaborare a Raportului de evaluare psihologică.

Până în 2026 statul și-a propus să dezvolte astfel de servicii regionale și în zonele Centru și Sud, conform Programului Național pentru Protecția Copilului 2022-2026.

Pe lângă aceste servicii și cele de asistență psihologică, pe care statul și-a propus să le creeze, pentru a asigura complexitatea intervenției, e nevoie să fie inițiată și dezvoltarea unor servicii eficiente de asistență a persoanelor ce se confruntă cu dependențe, să fie dezvoltate programe de reabilitare pentru agresori, inclusiv pentru cei sexuali și să fie dezvoltată rețeaua de servicii de plasament de tip familial, care să aibă capacitatea de a răspunde nevoilor copiilor ce au trăit experiența abuzului.

  • La ce programe de educație parentală este asigurat accesul părinților?

Statul nu asigură acum acces la programe de educație parentală în niciun fel. Strategia intersectorială de dezvoltare a abilităților și competențelor parentale pentru anii 2016-2022 expiră în acest an, dar nu s-a reușit nici măcar adoptarea unui Plan de acțiuni pentru implementarea respectivei strategii.

Unele organizații neguvernamentale au dezvoltat programe de educație parentală pentru părinți ai copiilor de diferite vârste, oferă sporadic astfel de servicii, pregătesc formatori la nivel local pentru implementarea acestor programe, dar acest lucru nu este suficient.

  • Dvs., în calitate de consultantă în domeniul drepturilor copilului, ce puteți spune despre legislația privind protecția copiilor? Este ea bună sau trebuie modificată?

În general, avem un cadru normativ bun. Ar mai fi, totuși, niște lucruri care trebuie îmbunătățite – să fie aprobate prevederi legale care să asigure evidența și monitorizarea agresorilor sexuali; să fie incluși ca subiecți ai Instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial de cooperare (HG nr. 270 din 08.04.2014) reprezentanții sistemului de drept, ai celui de probațiune și penitenciar;  să fie aprobată legea privind activitatea psihologului și Metodologia de evaluare psihologică și de elaborare a rapoartelor de evaluare psihologică a copiilor victime. Am fost surprinsă că Programul Național privind Protecția Copilului prevede aprobarea acesteia până în anul 2026. Din câte cunosc, proiectul acestui document a fost elaborat și consultat cu sprijinul oficiului Consiliului Europei încă anul trecut.

Și e foarte necesar ca statul să instituie mecanisme de pregătire profesională a specialiștilor, dar și de monitorizare a modului în care profesioniștii aplică cadrul normativ.

 

 

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT