Opinie rurală/Să nu neglijăm voluntarii de război…

Am citit și am rămas revoltat de cele scrise în articolul „Cine sunt voluntarii de război din Republica Moldova”, publicat în „Gazeta de Chișinău” din 22 iulie 2022 și semnat de Sergiu Caracai, președintele Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor de război (1991-1992) din Republica Moldova. Este un articol bine structurat în care autorul și-a expus durerea cu sentimente patriotice, dar și cu dragoste față de noi, voluntarii, cei care ne-am ridicat în 1992 să apărăm meleagul strămoșesc în timpul războiului secesionist de la Nistru declanșat de structurile kaghebiste și de forțele militare rusești.

Da, într-adevăr, se cere recunoașterea de către oficialitățile statului nostru drept o entitate militară distinctă a voluntarilor războiului de la Nistru, prin oferirea acestei entități a unui statut juridic aparte. Noi, voluntarii de război, ne-am demonstrat acest drept atunci când ne-am ridicat, nu prin ordin, ci la îndemnul inimii, să apărăm localitățile de pe malurile Nistrului care au fost atacate de cazaci și gardiști, de forțe paramilitare și militare rusești, inclusiv cele ale Armatei a 14-a.

La început, voluntarii s-au ridicat la luptă cu arme de vânătoare împotriva cotropitorilor înarmați până în dinți, apoi au demonstrat o vitejie nemaipomenită inclusiv cu arme luate de la dușman ca trofee de luptă. Ei îngrozeau dușmanul cu eroismul lor, grație faptului că știau pentru ce luptă – pentru satul natal, pentru neam, pentru libertate. Faptul că trupele rusești nu au ajuns în 1992 până la Prut se datorează anume voluntarilor, care și-au demonstrat eroismul până atunci când, contra voinței lor, a fost semnat rușinosul armistițiu de pace.

În acel război m-am înrolat ca voluntar în compania comandantului Leonid Caraghiziadi, pe frontul de lângă localitatea Chițcani, platoul Tighina. Aveam vârsta de 46 de ani. Am dorit să ajung pe frontul de la Chițcani deoarece acolo luptau și foști elevi de-ai mei: Pavel Bocan, Petru Drumea, Pavel Mămăligă, Ion Rusu, Tudor Franco și Gheorghe Curagău. Le-am fost comandant de pluton și am avut grijă să-i întorc acasă sănătoși. I-am respectat pentru că, împreună cu ei, am participat la Marile Adunări Naționale, la ședințele patriotice ale cenaclurilor „Alexe Mateevici” din Chișinău și „Mihai Eminescu” din Nisporeni…

Bine menționează Sergiu Caracai în articol – că majoritatea absolută a voluntarilor de război au fost acei care au susținut pe baricade Mișcarea de Eliberare Națională, au pus umărul la distrugerea imperiului sovietic, lansând și promovând renașterea conștiinței naționale românești printre basarabeni. Voluntarii au fost acei care au trecut de pe baricadele Mișcării de Eliberare Națională în tranșeele frontului de război de la Nistru și au stopat acolo hoardele imperiale rusești. Și eu, dar și foștii mei camarazi de război susținem strădaniile de ani de zile ale lui Sergiu Caracai de a obține din partea statului moldovenesc a unui statut juridic pentru voluntarii în războiul de la Nistru. Această categorie de participanți la războiul pentru independența și integritatea Republicii Moldova merită o asemenea atenție. Iată de ce ne-a indignat comportamentul domnului Nicolae Gârbu, șef de Birou la Cancelaria de Stat, care respinge și nu vrea să înțeleagă de ce este necesară o asemenea lege… Dacă el, fiind responsabil de relațiile cu veteranii de război la Guvern, nu dorește să execute Hotărârea Guvernului nr. 59 din 2 februarie 2022, în care se spune și despre necesitatea unui statut juridic al voluntarilor de război, de ce oare doamna prim-ministru Natalia Gavriliță îl mai ține în această funcție?

 Ion Teleman,

cavaler al Ordinului de Onoare, profesor-psiholog în pedagogie, satul Iurceni, raionul Nisporeni