În așteptarea minunii

Canicula infernală care s-a instaurat, plus gunoiul pe care autoritățile locale de la Grătiești, prin serviciile lor, refuză să-l încarce și să-l transporte unde se cere transportat a transformat viața celor care locuiesc „la Institut” într-un coșmar. A treia săptămână locatarii blocurilor și proprietarii de case la sol din acest sector suportă mirosul pestilențial, urât și scârbos ca pe ceva obișnuit, ceva care a început să facă parte din viața zilnică devenind, încetul cu încetul, normă, mod de viață, și, iertată să-mi fie expresia, dracul mai știe ce.

Oamenii care s-au obișnuit deja cu aceste chinuri și suferințe, nefiind la prima încercare, stau și așteaptă neputincioși poate se întâmplă minunea și vine într-o zi mașina pe care o plătesc o dată la trei luni însă aceasta nu mai vine. S-au supărat băieții care descarcă containerele pentru că cineva, probabil niște copii trimiși de părinți să ducă gunoiul, au aruncat pungile în încăperea special construită neajungând la recipientele insalubre, ci direct pe suprafața betonată. Gunoierii au făcut repede fotografii cu telefoanele lor mobile în care au imortalizat încălcarea, fotografii pe care le-au prezentat la primărie, care le-a dat dreptate și, drept măsură de pedeapsă, a aprobat tacit netransportarea deșeurilor menajere pentru o perioadă nedefinită de timp.

În aceste aproape trei săptămâni de când se aplică pedeapsa inimaginabilă gunoiul a ajuns la înălțimea fizică și, aș zice, intelectuală, a celor care au decis să se joace cu sănătatea oamenilor creând un adevărat focar de infecție. Terenul de joacă al copiilor se află la vreo douăzeci de pași de această bombă biologică, iar copiii, mai ales vara, nu pot fi ținuți în casă. Mai mari sau mai mici, aceștia se joacă de dimineață până seara târziu în apropierea mizerabilei construcții. Câinii și pisicile fără stăpân fac parte din priveliștea apocaliptică, animalele fiind atrase de miasmele care se răspândesc în jur.

Deoarece au încheiat contract cu primăria Grătiești pentru transportarea gunoiului, nu cu extratereștrii, oamenii continuă să arunce pungile cu gunoi în odioasa încăpere. Nu o să mă credeți, dar, la deschiderea cu cheia electronică a ușii, ca în lumea civilizată, pe lângă starea de vomă care te cuprinde, dacă nu ești atent te poți pomeni cu un mal de mizerie căzând peste tine. Gunoiul s-a tot înălțat și degrabă nu va mai încăpea în interior.

Ca locuitor al comunei care achită la timp toate impozitele și taxele locale, dar și ca „om de presă”, am încercat să găsesc o soluție și am sunat pe rând la mai multe telefoane ale Primăriei Grătiești. Pentru că am, aveam, un respect deosebit pentru domnul primar Victor Mardare, nu i-am sunat chiar dumnealui, știind cât de ocupat este cu mulțimea de probleme ce se adună mai abitir ca gunoiul despre care v-am povestit mai sus. Drept să vă spun, nici nu-mi imaginam cum aș putea îndrăzni să-l abat de la rezolvarea lor, dar, așa cum se întâmplă uneori, până la urmă, a luat receptorul din mâna subalternului său însuși domnul primar.

Era la curent cu „situația din teritoriu”, știa totul de-a fir a păr, numai că m-a îndemnat să caut un grup de locatari „mai cu inițiativă” și să ne facem ordine, pentru că mașina destinată pentru această „operațiune specială”… nu va veni.

De atâta bucurie că am putut vorbi cu ditamai primarul, nu am avut replică. Puteam, bunăoară, să-i spun că peștele, inclusiv gunoiul, de la cap se strică. Puteam să-l informez că primăria și primarul au fost gândite de oameni cu scaun la cap pentru ca omul simplu, contribuabilul, să se simtă bine, sigur și protejat.

Multe aș mai fi putut să-i spun domnului primar Victor Mardare, dar, așa cum afirmă mai mulți locuitori ai comunei Grătiești, mi se pare că nu are rost.