„Cât rezistă Ucraina, nu ajunge războiul la noi”

Reporterul „Gazetei de Chișinău” a mers la Centrul de refugiați de la ASEM pentru a vedea cum stau lucrurile. Chiar în aceeași zi, la Centrul de plasare temporară sosiseră 32 de ucraineni din Odesa. În ziua următoare, erau așteptate încă 42 de persoane.

Iulia Soloviova, 24 de ani, originară din Odesa, ne-a relatat istoria sa.

„Jumătate din viața mea am reprezentat echipa Ucrainei la gimnastică artistică, apoi am revenit acasă și am deschis propria școală. Ulterior, am antrenat copii de la doi ani și maturi.

După ce a început războiul, am plecat cu familia în Germania, tata a rămas în Ucraina pentru că bărbații nu au voie să părăsească țara. Ne-am refugiat în Germania cu mama, bunica și fratele mai mic. Tata m-a sunat și mi-a spus că se simte rău și, fără a spune cuiva, m-am întors la Odesa pentru a-l susține și ajuta. Toți s-au panicat când au văzut că nu sunt – și familia, și cei din centrul care ne-a găzduit în Germania.

„Este curat și oamenii sunt primitori”

Acum, mă întorc să explic care a fost situația. Noi toți sperăm că totul se va termina cât mai curând posibil. Din fericire, tata a început să se simtă mai bine și am putut să mă întorc. Dar acum nu sunt sigură că voi putea sta în Germania”, a spus Iulia.

Întrebată cum i s-a părut aflarea în centrele din Moldova, Iulia zice că „este curat și oamenii sunt primitori”.

„Mâncarea e foarte bună, copiii au fost mulțumiți că li s-au dat jucării și cărți de colorat. Am avut parte de o primire foarte caldă, mai degrabă oamenii noștri nu au întotdeauna un comportament impecabil decât le-am putea reproșa ceva gazdelor din centrele de refugiați”, afirmă tânăra.

Discuția a continuat cu administratorul Centrului, Marian Stan. Acesta ne-a vorbit despre situația actuală.

„Valul de ajutoare s-a diminuat puțin”

„Noi avem aici două centre, unul oferă cazare până la 72 de ore și alături este căminul, ambele sunt deschise din martie. În cămin stau cei care nu doresc să plece mai departe. Sunt persoane care au plecat, dar s-au întors înapoi, să fie mai aproape de casă. Ele speră totuși că acest calvar se va termina și se vor întoarce acasă. Multe persoane din Odesa stau aici. Însă ele nu au voie să se afle aici mai mult de 180 de zile și atunci nu știu care va fi situația mai departe.

Din donații s-a făcut reparație în cămin pentru a asigura condiții bune refugiaților. Momentan, avem peste 60 de persoane. Și oamenii chiar se simt bine în condițiile create, care acum sunt foarte bune. Ne-au ajutat și ambasadele, cel mai mult ne-a ajutat compania franceză Acted.

Cât privește valul de ajutoare, el s-a diminuat puțin. Am rezolvat necesitățile presante în privința paturilor. Mai este nevoie de tehnică, ea este mai costisitoare, de obiecte de igienă personală. Sunt diferite organizații care ne propun ajutorul, ne adresăm și Cancelariei de Stat”, ne-a declarat Marian Stan.

Timofei, născut în Moldova

„Sunt mulți oameni care-i invidiază și spun că prea îi menajăm. Dar vă spun așa, nu dă Doamne, oamenii au rămas fără casă, masă, nimănui nu doresc să treacă prin acest calvar. Majoritatea sunt femei, multora le-au rămas soții în Ucraina. Să nu uităm – cât rezistă Ucraina, nu ajunge războiul la noi. Să fie clar pentru toată lumea!”, a mai spus Marian Stan.

Întrebat ce l-a marcat cel mai mult, administratorul Centrului de refugiați de la ASEM ne-a vorbit despre copiii refugiaților care s-au născut în această perioadă în Moldova. Marian Stan ne-a relatat că una dintre femeile cazate în cămin a născut un băiețel, Timofei. Tatăl lui Timofei a rămas în Ucraina. Micuțul are certificat de naștere moldovenesc.

Vlada Popsuico