„În „Perestroika boys”, scopul meu a fost să etnografiez cât mai aproape realitățile anilor 2000”

861
0
Dinu Guțu, tânăr scriitor, București

Interviu cu Dinu Guțu, scriitor, București

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Apărut în 2021 la editura Polirom, romanul tău „Perestroika boys” e citit, apreciat, a adunat cronici, nominalizări, premii, ecouri entuziaste. Descrii în el realități basarabene din anii 2000, folosești un limbaj colorat, viu, punând în față autenticul. Veridicitatea este o ambiție, un principiu al tău, dragă Dinu Guțu?

Ce cred e că limbajul ăla colorat e super-important în felul în care prin el se construia o lume. Mă deranjează, de exemplu, cărțile nostalgice despre Chișinăul anilor 80-90 în care se vorbește ca la Teleenciclopedia sau cu româna bucureșteană de azi. Mediul e mesajul, memoria falsifică deja destul de mult, iar scopul meu a fost să etnografiez cât mai aproape, să speculez cât mai puțin din realitățile acelor ani. Limbajul acela „gop” crea în sine o filosofie de-a trăi, termenii culturii interlope rusești atât de populari printre adolescenții chișinăuieni în vremea aia construiau ierarhii, puteau marginaliza sau dimpotrivă, deschide lumi noi.

Distrugerea tineretului basarabean a început atunci?

Nu știu să fie distrus tineretul basarabean în vreun fel. Sigur că există tendința asta să nu mai înțelegem generațiile tinere și să punem pe necunoscut tot felul de straturi de interpretare care pot suna prăpăstios. Mă uit și eu la Gen Z-ii din București și-i iau la rost în minte, că noi parcă ne distram mai mult, că nu băgam Starbucks ci Baltika, că ce-i aia crypto. Panicile astea morale sunt mai curând în ochii noștri, the kids are all right.

O salvare pentru tinerii români din stânga Prutului a fost să meargă la studii pe malul drept?

Poate. Mai ales pentru copii din clasa de mijloc cu resurse mai puține. Dar n-aș pune-o în termeni atât de radicali, știu extrem de mulți inși rămași acasă care-s bine-mersi. Nu cred că un spațiu te face neapărat mai bun sau mai rău. Înainte să dăm vina pe lumea aia „rea, care nu mă merită” trebuie să înțelegem că și noi suntem parte integrantă din ea, nu păpădii imaculate care nu-și merită soarta (cum se raportează bunăoară maestrul Liiceanu la propria persoană în comunism).

Spuneai într-un interviu, mai demult, că nu i-ai citit pe Druță, Beșleagă. Nici măcar ca antropolog nu te-ar interesa să-i citești?

N-am citit până azi nici multe din marile romane românești: Ion, Enigma Otiliei, Patul lui Procust pentru că ni le-a vândut ora de literatură română greșit. Mai bine zis, evitam orice era în programa școlară și le consideram pe vremea aia conservatoare, depășite. Era un soi de teribilism hormonal la tot ce era impus de establishment. Ne-a trecut între timp, dar uite că n-am apucat o perioadă să recuperez acele lecturi. O să trec și prin Druță și Beșleagă, cu siguranță.

Chișinăul din anul 2022 e mult diferit de cel din 2000?

De mai mulți ani am o relație de turist cu Chișinăul. Vin cam o dată pe an, mă simt excelent. Mi se pare un oraș mai prietenos decât Bucureștiul, extrem de verde și mai bine gândit din multe puncte de vedere. Sigur că i se simt limitele, balcoanele extinse, dar altfel mi se pare că-i un oraș din spațiul românesc cu totul aparte. S-a schimbat foarte mult în 20 de ani, în primul rând e mult mai puțin violent, sau mai bine zis, violența aia pe față este astăzi mai curând sublimată în violența economică, în inegalități cât casa, Porsche Cayenne-uri cu cristale Swarovski la semafor lângă o bătrânică ce-și vinde lucrurile din casă. Nu vreau s-o dau în populisme, dar contează foarte mult ce Chișinău vrei să vezi și cine ți-l arată. Altfel, mi se pare fascinant cum în parcurile din centru unde se făceau gop-stopuri sau erau tradiționalele bătăi între găști când era vreo sărbătoare publică, azi sunt gherete french cu croissante și cappuccino, iar colegii de clasă cu care împărțeam după ore Baltika 9 sunt obsedați azi de bere craft în ediție limitată și ginuri scumpe. Pe scurt, a intrat și Chișinăul puternic în era smart a AirBnb-urilor și aplicațiilor, de văzut pentru câtă lume va fi mai bine asta.

Ce crezi despre șansele de aderare a R. Moldova la Uniunea Europeană?

Am făcut Științe Politice, dar nu s-a prins prea tare zona aia de mine și limbajul de lemn al experților în integrare, politici publice și alți termeni pompoși și uneori foarte goi. Nu mă pricep, nu știu. Tot ce-mi doresc e să intre într-o Uniune care se uită mai mult spre dreptate socială, solidaritate decât spre patronate și piață liberă.

Războiul din Ucraina a schimbat ceva în tine?

Nu-mi dau seama, nu încă, dar e posibil să fie mecanismul specific unor traume când trec multe luni până se declanșează efectul ei. Mai aștept deci. Cert e că a creat foarte multă emoție, isterie pe-alocuri. S-a certat lumea, dispute literare mocninde de 20 de ani s-au rezolvat prin a-i face putiniști pe „ăia de nu-i suport”. A fost un shortcut foarte bun să ne rezolvăm unele probleme personale și să lăsăm slobod „micul Putin” din noi. Ce-a mai scos la suprafață e complet neplăcut ochiului. O Rusie care e greu de interpretat pentru că nu există niciun sistem etic prin care poate fi înțeleasă, dublul-standard al democrațiilor Occidentale (mai bun totuși decât niciun standard). Ce mă îngrijorează e cum va arăta agenda după ce se va încheia, sper, cât mai repede acest Război: Război rece pentru foarte mulți ani între două națiuni mari, până mai ieri înrudite, și mai ales cum vom coborî din păcate 30 de ani privind discuția ideologică: ne vom militariza mai mult și vom avea mai puțină siguranță, populismele și naționalismele se vor plimba liber prin toată Europa, iar discuțiile despre solidaritate socială și nivel de trai nu vor fi o prioritate.

Ne așteaptă o criză economică, alimentară etc. Ești pregătit?

Nu gândesc în termenii ăștia, cred că noi, milenialii din colțul ăsta de lume suntem o generație care s-a născut într-o criză perpetuă, de asta nu cred că nu știm cum se mănâncă una nouă. Dar aici e din ce unghi privești problema, pentru că nu, nu suntem în aceeași barcă. Întotdeauna, pentru cineva din clasa de mijloc sau mai sus, o cădere poate avea în cel mai rău caz un fel de plasă de siguranță spre o clasă socială de sub. Dar cei care-s mai jos, unde mai cad? Asta-i diferența între clasa muncitoare și amărâți vs clasa de mijloc.

Cât de scumpă sau ieftină e berea, mâncarea în România? Cum te descurci sub aspect financiar?

E o regulă la burghezi să nu vorbească de bani (de obicei când se servește masa). Probabil m-am îmburghezit. Fac strategie pentru o agenție de publicitate din București, mă descurc. Dar mă gândesc că, mai ales după Pandemie, cât de inaccesibil a devenit orașul pentru o bună parte din locuitori. Mai ales spațiile publice, cafenele, restaurante, prețul unei înghețate în Centru. Asta se vede înfiorător mai ales în Cluj, Iași, TImișoara, orașe mici unde o minoritate profesională de IT-iști și out-sourcing au creat bula asta de așa-zisă-dezvoltare, crescând astronomic prețul chiriilor, al berii în oraș și creându-le după chipul și asemănarea lor. Adică orașe mai plictisitoare unde oamenii simpli din cartiere sau studenții nu prea mai au loc. Bucureștiul e totuși prea mare să fie schimbat atât de ușor, dar direcția e clară.

Ce temă cercetezi în prezent?

Nicio temă deocamdată, nu fac o profesie din cercetare ori scris, pentru mine cărțile au funcționat mai degrabă ca un soi de pasiune după job. Doar că nu prea mai am timp să scriu și nu prea mai am chef să scriu gratis. Ne acrim și devenim mai deștepți pe cum trec anii, probabil. Glumesc și nu prea. Mă deranjează politicile astea editoriale în care pe un tiraj autorul primește bani cât să iasă-ntr-o seară în oraș. Cam asta-i valoarea muncii intelectuale pe piața liberă și nu știu ce fac sărmanii autori cu super-talent care chiar au ales să facă o profesie din asta. Dacă ești scriior profesionist în România sau Moldova, te bucuri ca apostolii de mântuire aproape veșnică în viața de apoi, pentru că în asta condițiile materiale ale câmpului literar sunt deplorabile.

Mulțumesc pentru interviu și sper să mai scrii cărți noi. Mult succes!

Coperta romanului „Perestroika boys” de Dinu Guțu, editura Polirom, 2021.

 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE